Papa Francisc: Angelus (1 noiembrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi sărbătoare frumoasă!

Prima lectură de astăzi, din cartea Apocalipsului, ne vorbeşte despre cer şi ne pune în faţa "unei mulţimi mari", incalculabile, "din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile" (Ap 7,9). Sunt sfinţii. Ce fac ei "acolo sus"? Cântă împreună, îl laudă pe Dumnezeu cu bucurie. Ar fi frumos să ascultăm cântul lor... Dar putem să ne imaginăm: ştiţi când? În timpul Liturghiei, când cântăm "Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Dumnezeul oştirilor cereşti...". Este un imn - spune Biblia - care vine din cer, care se cântă acolo (cf. Is 6,3; Ap 4,8), un imn de laudă. Aşadar, cântând "Sfânt", nu numai că ne gândim la sfinţi, dar facem ceea ce fac ei: în acel moment, la Liturghie, suntem uniţi cu ei mai mult ca oricând.

Şi suntem uniţi cu toţi sfinţii: nu numai cu cei mai cunoscuţi, din calendar, ci şi cu cei "de la uşa vecină", cu rudele şi cunoscuţii noştri care acum fac parte din acea mulţime mare. Aşadar astăzi este sărbătoare de familie. Sfinţii sunt aproape de noi, ba chiar sunt cei mai adevăraţi fraţi şi surori ai noştri. Ne înţeleg, ne iubesc, ştiu care este adevăratul nostru bine, ne ajută şi ne aşteaptă. Sunt fericiţi şi ne vor fericiţi cu ei în paradis.

Pentru aceasta ne invită pe calea fericirii, indicată în Evanghelia de astăzi, atât de frumoasă şi cunoscută: "Fericiţi cei săraci în duh [...] Fericiţi cei blânzi [...] Fericiţi cei curaţi cu inima..." (cf. Mt5,3-8). Dar cum aşa? Evanghelia îi declară fericiţi pe cei săraci, în timp ce lumea îi declară fericiţi pe cei bogaţi. Evanghelia îi declară fericiţi pe cei blânzi, în timp ce lumea îi declară fericiţi pe cei prepotenţi. Evanghelia îi declară fericiţi pe cei curaţi, în timp ce lumea îi declară fericiţi pe cei şmecheri şi pe cei petrecăreţi. Această cale a fericirii, a sfinţeniei, pare să ducă la înfrângere. Şi totuşi - ne aminteşte tot prima lectură - sfinţii au "ramuri de palmier în mâini" (v. 9), adică simbolurile victoriei. Au învins ei, nu lumea. Şi ne îndeamnă să alegem partea lor, aceea a lui Dumnezeu care este Sfânt.

Să ne întrebăm de care parte suntem: cea a cerului sau cea a pământului? Trăim pentru Domnul sau pentru noi înşine, pentru fericirea veşnică sau pentru vreo satisfacţie acum? Să ne întrebăm: vrem cu adevărat sfinţenia? Sau ne mulţumim să fim creştini fără infamie şi fără laudă, care cred în Dumnezeu şi-l stimează pe aproapele dar fără a exagera? Domnul "cere tot şi ceea ce oferă este viaţa adevărată - oferă tot -, fericirea pentru care am fost creaţi" (Exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, 1). Aşadar, ori sfinţenie ori nimic! Ne face bine să ne lăsăm provocaţi de sfinţi, care aici n-au avut jumătăţi de măsură şi acolo sunt "suporterii" noştri, pentru ca să-l alegem pe Dumnezeu, umilinţa, blândeţea, milostivirea, curăţia, pentru ca să fim pasionaţi mai degrabă de cer decât de pământ.

Astăzi fraţii noştri şi surorile noastre nu ne cer să auzim încă o dată o Evanghelie frumoasă, ci s-o punem în practică, să pornim pe calea Fericirilor. Nu este vorba de a face lucruri extraordinare, ci de a urma în fiecare zi această cale care ne duce în cer, ne duce în familie, ne duce acasă. Deci astăzi întrevedem viitorul nostru şi sărbătorim realitatea pentru care ne-am născut: ne-am născut pentru a nu mai muri niciodată, ne-am născut pentru a ne bucura de fericirea lui Dumnezeu! Domnul ne încurajează şi celui care porneşte pe calea Fericirilor îi spune: "Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!" (Mt 5,12). Sfânta Născătoare de Dumnezeu, Regina sfinţilor, să ne ajute să parcurgem cu hotărâre drumul sfinţeniei; ea, care este Poarta cerului, să-i introducă pe dragii noştri răposaţi în familia cerească.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut cu afect pe voi toţi, pelerini din Italia şi din diferite ţări, familii, grupuri parohiale, asociaţii şi grupuri şcolare.

Un salut special adresez participanţilor la Crosul Sfinţilor, promovat de Fundaţia "Misiuni Don Bosco" pentru a trăi într-o dimensiune de sărbătoare populară această zi de Toţi Sfinţii. Mulţumesc pentru iniţiativa voastră frumoasă şi pentru prezenţa voastră!

Mâine după-amiază voi merge la Cimitirul Laurentino din Roma: vă invit să mă însoţiţi cu rugăciunea în această zi în care ne amintim de cei care au mers înaintea noastră cu semnul credinţei şi dorm somnul păcii.

Vouă tuturor vă urez o sărbătoare frumoasă în compania spirituală a sfinţilor. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.