Iaşi: Simpozionul naţional "Biblia şi istoria. Istoria biblică şi mesajul Sfintei Scripturi"

Sâmbătă, 27 octombrie 2018, Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iaşi a găzduit în Aula Magna, Simpozionul naţional "Biblia şi istoria. Istoria biblică şi mesajul Sintei Scripturi".

Istoria şi Biblia sunt două elemente care se întrepătrund între ele şi în viaţa noastră de creştini. Pe de o parte în Biblie sălăşluieşte istoria lui Dumnezeu prin care citim istoria propriei noastre relaţii cu el, pe de altă parte istoria umanităţii, şi a noastră a fiecăruia totodată, este marcată de Dumnezeu şi de sfântul său Cuvânt. În acest sens, aşa cum amintea şi părintele decan al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, pr. dr. Ştefan Lupu, în cuvântările de deschidere, legătura dintre Sfânta Scriptură şi istorie este de o mare actualitate. Dezbătând această temă putem conştientiza mai bine adevărata valoare a Scripturilor, amintea în cadrul aceloraşi cuvântări pr. Eduard Soare, vicerector al seminarului. Iar pr. dr. Eduard Patraşcu, Departamentul de Cercetare Biblică, a scos în evidenţă provocarea pe care o lansează înţelegerea istoriei Sfintei Scripturi.

Şirul de conferinţe menite să lumineze acest subiect a debutat cu prof. Nelu Zugravu (Facultatea de istorie a Universităţii "A.I. Cuza" din Iaşi) care a prezentat "Doi pionieri ai studiului creştinismului danubian - Vasile Pârvan şi Jacques Zeiller". Alături de el am parcurs istoria fenomenologică a creştinismului în Europa Orientală în primele secole. Fără a intra în logica istoricităţii creştinismului nu vom putea intra în cea a rădăcinii sale, Sfânta Scriptură.

Trecând de la istoria creştinismului am intrat cu ajutorul pr. Eduard Patraşcu (Departamentul de Cercetare Biblică) în subiectul istoriei Sfintei Scripturi, începând chiar cu partea de început a acesteia: "Istorie «civilă» şi/sau istorie biblică? Teologia istoriei / teologie biblică în Biblie". În dezbaterea acestei teme a fost abordată istoricitatea Pentateuhului şi a Cărţilor Istorice. Aceste texte, în ciuda aspectului lor mitologic, spiritual, teologic, nu sunt lipsite de istoricitate, ci deţin una specială, nu se limitează la o cronică umană, ci este povestea lui Dumnezeu care se "murdăreşte" cu istoria oamenilor, o istorie a oamenilor privită cu ochi divini. Aceiaşi istoricitate o găsim şi în cărţile profeţilor aşa cum a explicat pr. Iosif Antili în: "Teologie versus istorie în cărţile profetice". În aceste cărţi teologia lui Israel se citeşte în termenii istorici orientali. Ca exemplu practic a fost oferită cartea profetului Ieremia. Teologia acestei cărţi nu poate fi înţeleasă fără a-i distinge istoricitatea - în conformitate cu ştiinţele orientaliste -, iar pe de altă parte istoria acestei cărţi nu poate fi înţeleasă separat de caracterul său teologic, pentru că nu este o istorie pur umană, ci una dilatată, una croită pentru un scop teologic. Pe aceeaşi linie a istoriei Vechiului Testament a fost şi prelegerea pr. Alois Bulai: "Istorie? În cărţile midrashice". El a subliniat aspectul istoric al cărţilor cu un puternic conţinut sapienţial: Rut, Estera, Iudita, Tobia. Aceste cărţi nu au pretenţia istoricităţii, ci aspectul istoric devine un instrument; personajele, situaţiile, datele istorice sunt folosite pentru a prezenta nu istoria faptelor umane, ci istoria faptelor lui Dumnezeu pentru om, o istorie cu caracter pedagogic, salvific, escatologic.

După ce am parcurs Vechiul Testament, am trecut alături de pr. Mihai Afrenţoae (Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan, Roman) la istoricitatea Noului Testament: "Istorie, istoriografie şi adevăr istoric în Evangheliile sinoptice". În primul rând a fost subliniat clar că aceste evanghelii nu sunt documente istorice despre Isus, dar totuşi nu sunt lipsite de valoare istorică. Ele sunt mărturii de credinţă, însă nu mărturisesc un Dumnezeu transcendent, ci pe Isus Cristos a cărui istoricitate este atestată şi în documente extra-biblice. Pe lângă aceste trei evanghelii, o poziţie specială o are Evanghelia după Sfântul Ioan despre care a vorbit pr. dr. Iulian Faraoanu: "Adevăr istoric şi valoarea istorică a Evangheliei după sfântul Ioan". Această Evanghelie, în ciuda caracterului său profund spiritual şi simbolic aduce importante contribuţii istorice: cadrul cronologic şi topografic, contextul epocii (mai ales al procesului lui Isus), legăturile arheologice şi realismul redactării.

Aşadar în prima parte a zilei am parcurs Biblia în ambele sale Testamente pentru a înţelege că Biblia nu este o carte destinată interesului pur istoric, însă ea nu este lipsită de valoarea istoricităţii. În ea istoria umană devine vocabularul prin care Dumnezeu ne comunică istoria sa, istoria faptelor sale minunate faţă de poporul pe care îl iubeşte.

După masă, cu ajutorul pr. Cristian Clopoţel istoricitatea Sfintei Scripturi a căpătat o formă concretă în cadrul work-shop-ului în cadrul căruia a fost dezbătută arheologia şi geografia biblică, şi mărturiile istorice. Acestea au arătat că istoricitatea biblică merge dincolo de paginile Sfintei Scripturi.

Această zi reprezintă un pas înainte în înţelegerea şi conştientizarea valorii Sfintei Scripturi atât pentru umanitate, cât şi pentru fiecare în parte.

Ciprian Fechetă

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 27 octombrie: Iaşi: Simpozionul naţional "Biblia şi istoria. Istoria biblică şi mesajul Sfintei Scripturi"
 

lecturi: 20.