Papa Francisc: Angelus (28 octombrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Dar nu pare atât de bună! [plouă şi bate vântul]

Astăzi, în bazilica "Sfântul Petru" am celebrat Liturghia de încheiere a Adunării Sinodului Episcopilor dedicat tinerilor. Prima lectură, din profetul Ieremia (31,7-9), era în mod deosebit în ton cu acest moment, pentru că este un cuvânt de speranţă pe care Dumnezeu îl dă poporului său. Un cuvânt de mângâiere, întemeiat pe faptul că Dumnezeu este tată pentru poporul său, îl iubeşte şi îl îngrijeşte ca pe un fiu (cf. v. 9); îi deschide în faţă un orizont de viitor, un drum practicabil pe care vor putea merge şi "orbul, şchiopul, femeia însărcinată şi cea care naşte" (v. 8), adică persoanele aflate în dificultate. Pentru că speranţa lui Dumnezeu nu este un miraj, ca anumite reclame unde toţi sunt sănătoşi şi frumoşi, ci este o promisiune pentru oamenii reali, cu calităţi şi defecte, potenţialităţi şi fragilităţi, ca noi toţi: speranţa lui Dumnezeu este o promisiune pentru oameni ca noi.

Acest Cuvânt al lui Dumnezeu exprimă bine experienţa pe care am trăit-o în săptămânile Sinodului: a fost un timp de mângâiere şi de speranţă. A fost înainte de toate ca moment de ascultare: de fapt, a asculta cere timp, atenţie, deschidere a minţii şi a inimii. Însă această angajare se transforma în fiecare zi în mângâiere, mai ales pentru că aveam în mijlocul nostru prezenţa vie şi stimulantă a tinerilor, cu istoriile lor şi contribuţiile lor. Prin mărturiile părinţilor sinodali, realitatea multiformă a noilor generaţii a intrat în Sinod, ca să spunem aşa, din toate părţile: din fiecare continent şi din atâtea diferite situaţii umane şi sociale.

Cu această atitudine fundamentală de ascultare, am încercat să citim realitatea, să percepem semnele acestor timpuri ale noastre. Un discernământ comunitar, făcut în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi a Duhului Sfânt. Acesta este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care Domnul îl oferă Bisericii Catolice, adică acela de a aduna glasuri şi chipuri din cele mai diferite realităţi şi astfel să poată încerca o interpretare care să ţină cont de bogăţia şi de complexitatea fenomenelor, mereu în lumina Evangheliei. Astfel, în aceste zile, ne-am confruntat despre modul în care să mergem împreună prin atâtea provocări, cum ar fi lumea digitală, fenomenul migraţiilor, sensul trupului şi al sexualităţii, drama războaielor şi a violenţei.

Roadele acestei munci deja "fermentează", aşa cum face mustul în căzi după cules. Sinodul tinerilor a fost un cules bun şi promite vin bun. Dar aş vrea să spun că primul rod al acestei adunări sinodale ar trebui să fie tocmai în exemplul unei metode după care s-a încercat să se meargă, încă din faza pregătitoare. Un stil sinodal care nu are ca obiectiv principal redactarea unui document, care este şi el preţios şi util. Însă mai mult decât documentul este important ca să se răspândească un mod de a fi şi de a lucra împreună, tineri şi bătrâni, în ascultare şi în discernământ, pentru a ajunge la alegeri pastorale care să răspundă realităţii.

Să invocăm pentru asta mijlocirea Fecioarei Maria. Ei, care este Maica Bisericii, să-i încredinţăm mulţumirea adusă lui Dumnezeu pentru darul acestei adunări sinodale. Şi ea să ne ajute acum să ducem înainte ceea ce am experimentat, fără frică, în viaţa obişnuită a comunităţilor. Duhul Sfânt, cu fantezia sa înţeleaptă, să facă să crească roadele muncii noastre, pentru a continuă să mergem împreună cu tinerii din lumea întreagă.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Exprim apropierea mea de oraşul Pittsburg, în Statele Unite ale Americii, şi îndeosebi de comunitatea ebraică, lovită ieri de un atentat teribil în sinagogă. Cel Preaînalt să-i primească pe răposaţi în pacea sa, să întărească familiile lor şi să-i sprijine pe răniţi. Toţi, în realitate, suntem răniţi de acest act inuman de violenţă. Domnul să ne ajute să stingem focarele de ură care se dezvoltă în societăţile noastre, întărind sentimentul de umanitate, respectarea vieţii, valorile morale şi civile şi sfânta teamă de Dumnezeu, care este Iubire şi Tată al tuturor.

Ieri, la Morales, în Guatemala, au fost proclamaţi fericiţi José Tullio Maruzzo, călugăr de la Fraţii Minori, şi Luis Obdulio Arroyo Navarro, ucişi din ură faţă de credinţă în secolul trecut, în timpul persecuţiei împotriva Bisericii, angajate să promoveze dreptatea şi pacea. Să-l lăudăm pe Domnul şi să încredinţăm mijlocirii lor Biserica guatemaleză şi pe toţi fraţii şi surorile care din păcate şi astăzi, în diferite părţi ale lumii, sunt persecutaţi pentru că sunt martori ai Evangheliei. Aplauze, toţi, pentru cei doi fericiţi!

Vă salut cu afect pe voi, dragi pelerini din Italia şi din diferite ţări, îndeosebi tinerii care provin din Maribor (Slovenia), fundaţia spaniolă "Centro Académico Romano" şi enoriaşii din Parohia "San Siro Vescovo" din Canobbio (Elveţia). Salut voluntarii de la sanctuarul "Sfântul Ioan al XXIII-lea" de la Sotto il Monte, la 60 de ani de la alegerea iubitului papa din Bergamo; precum şi credincioşii din Cesena şi din Thiene, ministranţii şi tinerii din Acţiunea Catolică din Dieceza de Padova.

Astăzi se celebrează sărbătoarea Seńor de los Milagros, foarte trăită la Lima şi în tot Peru; adresez un gând recunoscător poporului peruvian şi comunităţii peruviene din Roma. Duminica trecută eraţi aici cu icoana Seńor de los Milagros, şi nu mi-am dat seama de asta. Multe felicitări în ziua de sărbătoare! Şi salut cu afect comunitatea venezueleană din Italia, adunată aici cu imaginea Stăpânei Noastre de Chiquinquirá, la Chinita.

Vouă tuturor vă urez o duminică frumoasă şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 10.