Papa Francisc: Mesaj adresat participanţilor la Întâlnirea Interreligioasă de Rugăciune pentru Pace la Bologna

Iubitului frate Monseniorul Matteo Maria Zuppi, arhiepiscop de Bologna;

Iluştri reprezentanţi ai Bisericilor şi comunităţilor creştine şi ai marilor religii mondiale,

Vă adresez salutul meu cu ocazia Întâlnirii de Rugăciune pentru Pace, organizată de arhidieceza de Bologna şi de Comunitatea "Sfântul Egidiu". Ea se pune pe urma întâlnirii istorice care a avut loc în octombrie în urmă cu treizeci şi doi de ani la Assisi. De atunci, scenariile istoriei s-au schimbat pe larg, adesea în manieră dramatică; în schimb, aceste întâlniri au rămas, cu un fir roşu care de-a lungul anilor dă mărturie despre necesitatea continuă de a implora împreună, fără încetare, darul păcii.

Titlul ales pentru acest an, "Punţi de pace", în timp ce evocă arhitectura singulară a porticurilor care caracterizează Bologna - oraş despre care am o amintire vie şi recunoscătoare pentru vizita făcută anul trecut -, este o invitaţie de a crea conexiuni care să ducă la întâlniri reale, legături care să unească, parcursuri care să ajute la depăşirea conflictelor şi asperităţilor. În lumea globalizată, unde din păcate pare tot mai uşor să se sape distanţe şi să se cuibărească în propriile interese suntem chemaţi să ne angajăm împreună pentru a uni între ele persoanele şi popoarele.

Este urgent de a elabora împreună amintiri de comuniune care să vindece rănile istoriei, este urgent de a crea legături de convieţuire paşnică pentru viitor.

Nu putem să ne resemnăm cu demonul războiului, cu nebunia terorismului, cu forţa înşelătoare a armelor care devorează viaţa. Nu putem lăsa ca indiferenţa să pună stăpânire peste oameni, făcându-i complici ai răului, ai acelui rău teribil care este războiul, a cărui cruzime este plătită mai ales de cei mai săraci şi de cei mai slabi. Nu putem să ne sustragem de la responsabilitatea noastră de credincioşi, chemaţi, şi mai mult în satul global de astăzi, să avem la inimă binele tuturor şi să nu ne mulţumim cu faptul că la noi este pace. Religiile, dacă nu urmăresc căi de pace se dezmint pe ele însele. El nu pot decât să construiască punţi, în numele Celui care nu încetează să unească cerul şi pământul. De aceea, diferenţele noastre nu trebuie să ne pună pe unii împotriva altora: inima celui care crede cu adevărat îndeamnă să se deschidă, mereu şi pretutindeni, căi de comuniune.

În urmă cu doi ani, la Assisi, cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a primei întâlniri în oraşul sfântului Francisc, am subliniat responsabilitatea noastră de credincioşi în edificarea unei lumi în pace. Ca şi cum aş vrea să mă unesc iarăşi cu voi toţi, aş vrea să fac să răsune câteva cuvinte de atunci: "Noi aici, împreună şi în pace, credem şi sperăm într-o lume fraternă. Dorim ca bărbaţi şi femei de religii diferite, să se reunească oriunde şi să creeze înţelegere, în special acolo unde sunt conflicte. Viitorul nostru este să trăim împreună. Pentru aceasta suntem chemaţi să ne eliberăm de poverile grele ale neîncrederii, ale fundamentalismelor şi ale urii. Cei care cred să fie artizani ai păcii în invocaţia către Dumnezeu şi în acţiunea pentru om! Şi noi, drept conducători religioşi, suntem ţinuţi să fim punţi solide de dialog, mediatori creativi de pace. Ne adresăm şi celui care are responsabilitatea cea mai înaltă în slujirea popoarelor, liderilor naţiunilor, pentru ca să nu înceteze să caute şi să promoveze căi de pace, privind dincolo de interesele de parte şi ale momentului: să nu rămână neascultate apelul lui Dumnezeu adresat conştiinţelor, strigătul de pace al săracilor şi aşteptările bune ale tinerelor generaţii!".

Aş vrea să vă invit chiar să fie implicaţi, în manieră îndrăzneaţă, tinerii, pentru ca să crească la şcoala păcii şi să devină constructori şi educatori de pace. În aceste zile Biserica catolică se întreabă în mod deosebit cu privire la tinerele generaţii. Lumea în care locuiesc apare adesea ostilă faţă de viitorul lor şi violent cu acela care este slab: mulţi încă n-au văzut pacea şi mulţi nu ştiu ce este o viaţă demnă. Ca oameni care credem, nu putem decât să simţim urgenţa de a percepe strigătul puternic de pace care se ridică din inimile lor şi de a construi împreună acel viitor care le aparţine lor. De aceea este necesar să se construiască punţi între generaţii, punţi pe care să mergem ţinându-ne de mână şi să ne ascultăm.

În timpul Zilei Mondiale a Tineretului din 2016, tinerilor adunaţi la Cracovia le-am spus: "Viaţa de astăzi ne spune că este foarte uşor să ne îndreptăm atenţia spre ceea ce ne desparte, spre ceea ce ne separă. Ar vrea să ne facă să credem că a ne închide este cel mai bun mod de a ne proteja de ceea ce ne face rău. [...] Să aveţi curajul de a ne învăţa, să aveţi curajul de a ne învăţa pe noi că este mai uşor a construi punţi decât a ridica ziduri! Avem nevoie să învăţăm asta. [...] Voi să fiţi acuzatorii noştri, dacă noi alegem calea zidurilor, calea duşmăniei, calea războiului". Pasiunea pentru pace îi face pe toţi mai tineri unde realmente contează: în inimă. Astăzi, strângându-vă unii lângă alţii, bărbaţi femei din credinţe şi generaţii diferite, arătaţi că, având ajutorul lui Dumnezeu, a construi împreună pacea este posibil. Este drumul care trebuie parcurs. Vă mulţumesc şi vă urez drum bun, pentru binele tuturor.

Din Vatican, 11 octombrie 2018

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.