Papa Francisc: Audienţă acordată participanţilor la Cursul de formare despre căsătorie şi familie promovat de Tribunalul Rota Romana (27 septembrie 2018)

Joi, 27 septembrie 2018, la bazilica "Sfântul Ioan din Lateran", Sfântul Părinte Francisc a primit în audienţă pe participanţii la Cursul de formare promovat de Dieceza de Roma şi de Tribunalul Rota Romana despre "Căsătorie şi familie", desfăşurat la Roma în bazilica laterană, de la 24 la 26 septembrie 2018. La curs au participat parohi, diaconi permanenţi, soţi şi lucrători ai pastoraţiei familiale. Publicăm în continuare discursul pe care papa l-a rostit celor prezenţi în cursul întâlnirii:

Iubiţi fraţi şi surori,

Cu bucurie vă întâlnesc la încheierea cursului de formare despre căsătorie şi familie, promovat de dieceza de Roma şi de Tribunalul Rota Romana. Adresez fiecăruia dintre voi salutul meu cordial şi îi mulţumesc cardinalului vicar, decanului de la Rota Romana şi celor care au colaborat pentru aceste zile de studiu şi de reflecţie. Ele v-au dat ocazia de a examina provocările şi proiectele pastorale referitoare la familie, considerată ca biserică familială şi sanctuar al vieţii. Este vorba despre un domeniu apostolic vast, complex şi delicat, căruia este necesar să i se dedice energie şi entuziasm, cu intenţia de a promova Evanghelia familiei şi a vieţii. Cum să nu amintim, în această privinţă, viziunea amplă şi clarvăzătoare a predecesorilor mei, îndeosebi a sfântului Ioan Paul al II-lea, care au promovat, cu curaj, cauza familiei, decisivă şi de neînlocuit pentru binele comun al popoarelor?

Pe urma lor am dezvoltat această temă, în special în exortaţia apostolică Amoris laetitia, punând în centru urgenţa unui drum serios de pregătire pentru căsătoria creştină, care să nu se reducă la puţine întâlniri. Căsătoria nu este numai un eveniment "social", ci un adevărat sacrament care comportă o pregătire adecvată şi o celebrare conştientă. De fapt, legătura matrimonială cere din partea logodnicilor o alegere conştientă, care tratează voinţa de a construi împreună ceva ce niciodată nu va fi trădat sau abandonat. În diferite dieceze din lume se dezvoltă iniţiative pentru a face mai adaptată la situaţia reală pastoraţia familială, înţelegând cu această expresie în primul rând însoţirea logodnicilor la căsătorie. Este important să se ofere logodnicilor posibilitatea de a participa la seminarii şi reculegeri de rugăciune, care să implice ca animatori, în afară de preoţi, şi perechi căsătorite experienţa familială şi experţi în disciplinele psihologice.

De atâtea ori rădăcina ultimă a problematicilor, care vin la lumină după celebrarea sacramentului nupţial, trebuie căutată nu numai într-o imaturitate ascunsă şi îndepărtată care a explodat pe neaşteptate, ci mai ales în slăbiciunea credinţei creştine şi în lipsa însoţirii ecleziale, în singurătatea în care sunt lăsaţi de obicei noii căsătoriţi după celebrarea căsătoriei. Numai puşi în faţa cotidianităţii vieţii împreună, care îi cheamă pe soţi să crească pe un drum de dăruire şi de jertfă, unii îşi dau seama că n-au înţeles pe deplin ceea ce urmau să înceapă. Şi se descoperă nepotriviţi, în special dacă se confruntă cu însemnătatea şi valoarea căsătoriei creştine, în ceea ce priveşte repercusiunile concrete legate de indisolubilitatea legăturii, de deschiderea de a transmite darul vieţii şi de fidelitate.

Pentru aceasta reafirm necesitatea unui catecumenat permanent pentru sacramentul căsătoriei care se referă la pregătirea sa, celebrarea şi primele timpuri care urmează. Este un drum împărtăşit între preoţi, lucrători pastorali şi soţi creştini. Preoţii, mai ales parohii, sunt primii interlocutori ai tinerilor care doresc să formeze o nouă familie şi să se căsătorească în sacramentul căsătoriei. Însoţirea slujitorului hirotonit îi va ajuta pe viitorii soţi să înţeleagă că o căsătorie între un bărbat şi o femeie este semn al unirii nupţiale între Cristos şi Biserică, făcându-i conştienţi de semnificaţia profundă a pasului pe care urmează să-l facă. Cu cât va fi mai aprofundat şi extins în timp drumul de pregătire, cu atât tinerele perechi vor învăţa să corespundă la harul şi la forţa lui Dumnezeu şi vor dezvolta şi "anticorpii" pentru a înfrunta inevitabilele momente de dificultate şi de trudă ale vieţii conjugale şi familiale.

În cursurile de pregătire pentru căsătorie este indispensabil să se reia cateheza iniţierii creştine la credinţă, ale cărei conţinuturi nu trebuie considerate ştiute sau ca şi cum ar fi fost dobândite deja de logodnici. În schimb, de cele mai multe ori mesajul creştin este în întregime de redescoperit pentru cel care a rămas pe loc la vreo noţiune elementară din catehismul de la Prima Împărtăşanie şi, dacă merge bine, de la Mir. Experienţa învaţă că timpul pregătirii pentru căsătorie este un timp de har, în care perechea este deosebit de disponibilă să asculte Evanghelia, să-l primească pe Isus ca învăţător de viaţă. Printr-o sinceră atitudine de primire a perechilor, un limbaj adecvat şi o prezentare clară a conţinuturilor este posibil să se activeze dinamici care să depăşească lacunele foarte răspândite astăzi: fie lipsa de formare catehetică, fie carenţa unui simţ filial al Bisericii, care şi el face parte din fundamentele căsătoriei creştine.

Cea mai mare eficacitate a îngrijirii pastorale se realizează acolo unde însoţirea nu se termină cu celebrarea căsătoriei, ci "escortează" cel puţin primii ani de viaţă conjugală. Prin colocvii cu fiecare cuplu şi momente comunitare, este vorba de a-i ajuta pe tinerii căsătoriţi să dobândească instrumentele şi suporturile pentru a trăi vocaţia lor. Şi asta nu se poate întâmpla decât printr-un parcurs de creştere în credinţa cuplurilor înseşi. Fragilitatea care, sub acest profil se întâlneşte adesea în tinerii care se apropie de căsătorie face necesar să fie însoţit drumul lor dincolo de celebrarea căsătoriei. Şi asta - ne spune tot experienţa - este o bucurie pentru ei şi pentru cei care-i însoţesc. Este o experienţe de maternitate bucuroasă, când noii căsătoriţi sunt obiect al îngrijirilor atente ale Bisericii care, pe urmele Învăţătorului său, este mamă grijulie care nu abandonează, nu rebutează, ci se apropie cu duioşie, îmbrăţişează şi încurajează.

Cu privire la acei soţi care experimentează probleme serioase în relaţia lor şi se află în criză, trebuie ajutaţi să reînsufleţească credinţa şi să redescopere harul sacramentului; şi, în anumite cazuri - de evaluat cu corectitudine şi libertate interioară - să se ofere indicaţii corespunzătoare pentru a întreprinde un proces de nulitate. Cei care şi-au dat seama de faptul că unirea lor nu este o căsătorie sacramentală adevărată şi vor să iasă din această situaţi, pot să găsească în episcopi, în preoţi şi în lucrătorii pastorali sprijinul necesar, care se exprimă într-o atitudine de ascultare şi de înţelegere. În această privinţă, normativa despre noul proces matrimonial constituie un instrument valabil, care cere să fie aplicat concret şi fără deosebire de toţi, la fiecare nivel eclezial, pentru că motivaţia sa ultimă este salus animarum! M-a îmbucurat să aflu că mulţi episcopi şi vicari judecătoreşti au primit şi au pus în practică prompt noul proces matrimoniale, spre aducerea păcii conştiinţelor, mai ales a celor mai săraci şi depărtaţi de comunităţile noastre ecleziale.

Iubiţi fraţi şi surori, vă mulţumesc pentru angajarea voastră în favoarea vestirii Evangheliei familiei. Doresc ca orizontul pastoraţiei familiale diecezane să fie tot mai vast, asumând stilul propriu al Evangheliei, întâlnindu-i şi primindu-i şi pe acei tineri care aleg să convieţuiască fără a se căsători. Este nevoie de a le mărturisi frumuseţea căsătoriei! Duhul Sfânt să vă ajute să fiţi făcători de pace şi de mângâiere, în special pentru persoanele mai fragile şi nevoiaşe de sprijin şi de atenţie pastorală. Vă împart din inimă binecuvântarea mea şi vă cer, cu rugăminte, să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.