CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN LITUANIA, LETONIA ŞI ESTONIA
(22-25 septembrie 2018)

Angelus

Parcul Santakos din Kaunas (Lituania)

(duminică, 23 septembrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori,

Cartea Înţelepciunii, pe care am ascultat-o în prima lectură, ne vorbeşte despre dreptul persecutat, despre cel a cărui simplă prezenţă îi deranjează pe cei nelegiuiţi. Nelegiuitul este descris ca acela care-l asupreşte pe cel sărac, nu-i este milă de văduvă nici nu-l respectă pe cel bătrân (cf. 2,17-20). Nelegiuitul are pretenţia de a crede că forţa sa este norma dreptăţii. A-i supune pe cei mai fragili, a folosi forţa într-o oricare formă, a impune un mod de gândi, o ideologie, un discurs dominant, a folosi violenţa sau reprimarea pentru a-i îndupleca pe cei care pur şi simplu, cu acţiunea lor zilnică onestă, simplă, activă şi solidară, manifestă că o altă lume, o altă societate este posibilă. Celui nelegiuit nu-i este suficient să facă ceea ce vrea, să se lase condus de mofturile sale; nu vrea ca alţii, făcând binele, să scoată în evidenţă acest mod al său de a face. În cel nelegiuit, răul încearcă mereu să elimine binele.

În urmă cu şaptezeci şi cinci de ani, această naţiune asista la distrugerea definitivă a ghetoului din Vilnius; astfel culmina eliminarea a mii de evrei care începuse cu doi ani înainte. Aşa cum se citeşte în Cartea Înţelepciunii, poporul evreu a trecut prin jigniri şi chinuri. Să comemorăm acele timpuri şi să-i cerem Domnul ca să ne dăruiască discernământul pentru a descoperi în timp orice nou germen al acelei atitudini vătămătoare, al oricărui aer care atrofiază inima generaţiilor care nu au experimentat-o şi care ar putea alerga în urma acelor cântece de sirene.

În Evanghelie, Isus ne aminteşte o ispită asupra căreia va trebui să veghem cu atenţie: neliniştea de a fi primii, de a-i întrece pe ceilalţi, care se poate cuibări în orice inimă umană. De câte ori s-a întâmplat ca un popor să se creadă superior, cu mai multe drepturi dobândite, cu privilegii mai mari de păstrat sau de cucerit. Care este remediul pe care-l propune Isus când apare această pulsiune în inima noastră şi în mentalitatea unei societăţi sau a unei ţări? A deveni ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor; a sta acolo unde nimeni nu vrea să meargă, unde nu ajunge nimic, în periferia cea mai distantă; şi a sluji, creând spaţii de întâlnire cu cei din urmă, cu rebutaţii. Dacă puterea s-ar decide pentru asta, dacă am permite Evangheliei lui Cristos să ajungă în adâncul vieţii noastre, atunci globalizarea solidarităţii ar fi cu adevărat o realitate. "În timp ce în lume, în special în unele ţări, reapar diferite forme de războaie şi ciocniri, noi creştinii insistăm pe propunerea de a-l recunoaşte pe celălalt, de a vindeca rănile, de a construi punţi, de a lega relaţii şi de a ne ajuta «să purtăm unii altora povara» (Gal 6,2)" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 67).

Aici în Lituania există o colină a crucilor, unde mii de persoane, de-a lungul secolelor, au plantat semnul crucii. Vă invit, în timp ce ne rugăm Angelus, să cerem Mariei ca să ne ajute să plantăm crucea slujirii noastre, a dăruirii noastre acolo unde au nevoie de noi, pe colina unde locuiesc cei din urmă, unde se cere atenţia delicată faţă de cei excluşi, faţă de minorităţi, pentru a îndepărta din ambientele noastre şi din culturile noastre posibilitatea de a-l elimina pe celălalt, de a marginaliza, de a continua să rebutăm pe cel care ne deranjează şi tulbură comodităţile noastre.

Isus pune în centru un copil, îl pune la aceeaşi distanţă de toţi, pentru ca toţi să ne simţim provocaţi să dăm un răspuns. Comemorând "da"-ul Mariei, să-i cerem să facă "da"-ul nostru generos şi rodnic ca al său.

Angelus Domini...

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Doresc să profit de această ocazie pentru a-i mulţumi doamnei preşedinte a Republicii şi celorlalte autorităţi din Lituania, precum şi episcopilor şi colaboratorilor lor, pentru pregătirea acestei vizite a mele; şi extind recunoştinţa mea la toţi cei care în multe moduri au dat contribuţia lor, şi cu rugăciunea.

Un gând special rezerv în aceste zile comunităţii ebraice. În această după-amiază mă voi ruga în faţa Monumentului Victimelor Ghetoului la Vilnius, la a 75-a aniversare a distrugerii sale. Cel Preaînalt să binecuvânteze dialogul şi angajarea comună pentru dreptate şi pace.

Duminică frumoasă! Poftă bună! - Gražaus sekmadienio! Skaniu pietu!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.