Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 29 august 2018

Călătoria apostolică în Irlanda

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

La sfârşitul săptămânii trecute am făcut o călătorie în Irlanda pentru a lua parte la Întâlnirea Mondială a Familiilor: sunt sigur că voi aţi văzut asta prin televiziune. Prezenţa mea voia mai ales să întărească familiile creştine în vocaţia şi misiunea lor. Mii de familii - soţi, bunici, copii - veniţi la Dublin, cu toată varietatea limbilor, culturilor şi experienţelor lor, au fost semn elocvent al frumuseţii visului lui Dumnezeu pentru întreaga familie umană. Şi noi ştim asta: visul lui Dumnezeu este unitatea, armonia, pacea, în familii şi în lume, rod al fidelităţii, al iertării şi al reconcilierii pe care El ne-a dăruit-o în Cristos. El cheamă familiile să participe la acest vis şi să facă din lumea o casă în care nimeni să nu fie singur, nimeni să nu fie ne-voit, nimeni să nu fie exclus. De aceea era foarte potrivită tema acestei Întâlniri Mondial. Se numea aşa: "Evanghelia familiei, bucurie pentru lume".

Sunt recunoscător preşedintelui Irlandei, primului ministru, diferitelor autorităţi guvernamentale, civile şi religioase, şi multelor persoane de la orice nivel care au ajutat la pregătirea şi realizarea evenimentelor Întâlnirii. Şi multe mulţumiri episcopilor, care au lucrat mult. Adresându-mă autorităţilor, în Castelul din Dublin, am reafirmat că Biserica este familie de familii şi că, asemenea unui corp, susţine aceste celule ale sale în rolul lor indispensabil pentru dezvoltarea unei societăţi fraterne şi solidare.

Adevărate "puncte-lumină" ale acestor zile au fost mărturiile de iubire conjugală date de cupluri de toate vârstele. Istoriile lor ne-au amintit că iubirea din căsătorie este un dar special al lui Dumnezeu, care trebuie cultivat în fiecare zi în "biserica familială" care este familia. Câtă nevoie are lumea de o revoluţie de iubire, de o revoluţie de duioşie, care să ne salveze din actuala cultură a provizoriului! Şi această revoluţie începe în inima familiei.

În pro-catedrala din Dublin am întâlnit soţii angajaţi în Biserică şi atâtea cupluri de soţi tineri şi mulţi copii mici. Apoi am întâlnit câteva familii care înfruntă provocări şi dificultăţi deosebite. Mulţumesc fraţilor capucini care mereu sunt aproape de popor, şi familiei ecleziale mai ample, experimentează solidaritatea şi sprijinul care sunt rod al carităţii.

Momentul culminant al vizitei mele a fost marea sărbătoare cu familiile, sâmbătă seara, pe stadionul din Dublin, urmată duminică de Liturghia în Phoenix Park. La veghe am ascultat mărturii foarte emoţionante ale unor familii care au suferit datorită războaielor, familii reînnoite de iertare, familii pe care iubirea le-a salvat de vârtejul dependenţelor, familii care au învăţat să folosească bine celulare şi tablet şi să dea prioritate timpului petrecut împreună. Şi s-au evidenţiat valoarea comunicării dintre generaţii şi rolul specific care revine bunicilor în consolidarea legăturilor familiale şi în transmiterea comorii credinţei. Astăzi - este dur să spun asta - dar se pare că bunicii deranjează. În această cultură a rebutului, bunicii se "rebutează", se îndepărtează. Însă bunicii sunt înţelepciunea, sunt amintirea unui popor, amintirea familiilor! Şi bunicii trebuie să transmită această amintire nepoţilor. Tinerii şi copiii trebuie să vorbească cu bunicii pentru a duce înainte istoria. Vă rog: nu-i rebutaţi pe bunici. Să fie aproape de copiii voştri, de nepoţi.

Duminică dimineaţă am făcut pelerinajul la Sanctuarul marian de la Knock, atât de iubit de poporul irlandez. Acolo, în capela construită pe locul unei apariţii a Fecioarei, am încredinţat ocrotirii sale materne toate familiile, îndeosebi pe cele din Irlanda. Şi deşi călătoria mea nu cuprindea o vizită în Irlanda de Nord, am adresat un salut cordial poporului său şi am încurajat procesul de reconciliere, pacificare, prietenie şi cooperare ecumenică.

Această vizită a mea în Irlanda, în afară de marea bucurie, trebuia să ia asupra sa şi durerea şi amărăciunea datorită suferinţelor cauzate în acea ţară de diferite forme de abuzuri, şi din partea membrilor Bisericii, şi faptul că autorităţile ecleziastice în trecut nu au ştiut întotdeauna să înfrunte în manieră adecvată aceste delicte. Un semn profund a lăsat întâlnirea cu câţiva supravieţuitori - erau opt -; şi în mai multe rânduri am cerut iertare Domnului pentru aceste păcate, pentru scandal şi pentru sentimentul de trădare provocate. Episcopii irlandezi au întreprins un parcurs serios de purificare şi reconciliere cu aceia care au suferit abuzuri, şi cu ajutorul autorităţilor naţionale au stabilit o serie de norme severe pentru a garanta siguranţa tinerilor. Şi după aceea, în întâlnirea mea cu episcopii, i-am încurajat în efortul lor pentru a remedia eşecurile din trecut cu onestitate şi curaj, încrezându-se în promisiunile Domnului şi bazându-se pe credinţa profundă a poporului irlandez, pentru a inaugura o perioadă de reînnoire a Bisericii din Irlanda. În Irlanda există credinţa, există oameni de credinţă: o credinţă cu mari rădăcini. Dar ştiţi un lucru? Există puţine vocaţii la preoţie. Oare cum de nu reuşeşte această credinţă? Datorită acestor probleme, scandaluri, atâtea lucruri... Trebuie să ne rugăm pentru ca Domnul să trimită preoţi sfinţi în Irlanda, să trimită noi vocaţii. Şi vom face asta împreună, rugându-ne un "Bucură-te, Marie" către Sfânta Fecioară de la Knock [Recitarea lui Bucură-te, Marie]. Doamne Isus, trimite-ne preoţi sfinţi.

Iubiţi fraţi şi surori, Întâlnirea Mondială a Familiilor de la Dublin a fost o experienţă profetică, întăritoare, a atâtor familii angajate pe calea evanghelică a căsătoriei şi a vieţii familiale; familii discipole şi misionare, ferment de bunătate, sfinţenie, dreptate şi pace. Noi uităm atâtea familii - atâtea! - care duc înainte propria familie, pe copii, cu fidelitate, cerându-şi iertare atunci când sunt probleme. Uităm pentru că astăzi este la modă în reviste, în ziare, să se vorbească aşa: "Acesta a divorţat de asta... Aceea de acela... Şi despărţirea...". Dar, vă rog: acesta este un lucru urât. Este adevărat: eu respect pe fiecare, trebuie să-i respectăm pe oameni, însă idealul nu este divorţul, idealul nu este despărţirea, idealul nu este distrugerea familiei. Idealul este familia unită. În felul acesta înainte: acesta este idealul!

Următoarea Întâlnire Mondială a Familiilor se va ţine la Roma în 2021. Să le încredinţăm pe toate ocrotirii Sfintei Familii a lui Isus, Maria şi Iosif, pentru ca în casele, parohiile şi comunităţile lor să poată fi cu adevărat "bucurie pentru lume".

_________________

Anunţarea

Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei

Sâmbăta viitoare, 1 septembrie, este a patra Zi Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei, pe care o celebrăm în unire cu fraţii şi surorile ortodocşi şi cu adeziunea altor Biserici şi comunităţi creştine.

În Mesajul din acest an doresc să atrag atenţia asupra problemei apei, bun primar care trebuie ocrotit şi pus la dispoziţia tuturor.

Sunt recunoscător pentru diferitele iniţiative pe care în diferite locuri Bisericile particulare, Institutele de viaţă consacrată şi asociaţiile ecleziale le-au stabilit. Îi invit pe toţi să se unească în rugăciune, sâmbătă, pentru casa noastră comună, pentru îngrijirea casei noastre comune.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 13.