Argentina spune „nu” avortului

De Andrés Beltramo Álvarez

O sesiune-maraton, cortegii uriaşe pe străzi, presiuni politice de tot soiul şi o bătălie vot cu vot. Concluzia negocierilor Senatului cu privire la propunerea de lege despre avort părea aproape un rezumat al ultimelor luni de politică argentiniană. Joi, în zori, organul legislativ a respins normativa. În afară de „triumful” unora asupra altora, societatea s-a confruntat şi l-a sfârşit s-a şi divizat. Acesta este motivul pentru care episcopii din ţară au chemat „să se asume şi să se lucreze asupra noilor diviziuni apărute între noi din această propunere de lege, printr-un reînnoit dialog”.

Votul s-a încheiat după 12 ore de intervenţii. La sfârşit, 38 de senatori au votat „nu” şi 31 „da”. Trebuia dată cale liberă schemei trimise iniţial de Camera Deputaţilor, care o aprobase la 15 iunie cu 129 de voturi pentru şi 125 împotrivă. Altfel de cum s-a întâmplat în rândul deputaţilor, de data aceasta s-a impus „valul ceresc al celor două vieţi” într-o confruntare egală de forţe.

Episcopii din ţară, văzând verdictul, au decis să asume o poziţie de conciliere. „Ca Biserică, am participat la dezbatere căutând un dialog iluminant, fără a-i considera duşmani pe cei care gândeau altfel”, indică o declaraţie oficială a comisiei executive a Conferinţei Episcopale Argentiniene.

Textul le mulţumeşte şi tuturor celor care s-au pronunţat pentru a apăra viaţa şi se referă îndeosebi la mărturia săracilor care, afirmă el, ne învaţă mereu „să primim viaţa aşa cum vine şi să ştim să ne îngrijim de ea pentru este un dar al lui Dumnezeu”. În afară de asta, reafirmă că dialogul dintre Bisericile creştine cu celelalte religii a crescut graţie eforturilor pentru a ocroti viaţa, de la zămislire până la moartea naturală.

„Acum trebuie prelungite aceste luni de dezbatere şi propuneri concret în angajarea socială necesară pentru a fi aproape de orice viaţă vulnerabilă. Ne aflăm în faţa unor mari provocări pastorale pentru a vesti cu claritate mai mare valoarea vieţii: educaţia sexuală responsabilă, însoţirea spre case materne apărute ad hoc în cartierele noastre cele mai umile pentru a însoţi femeile însărcinate aflate în situaţii de vulnerabilitate şi atenţia faţă de persoanele care au trăit drama avortului”, afirmă textul.

Mesajul a fost semnat de preşedintele Conferinţei Episcopale şi episcop de San Isidro, Óscar Ojea, vicepreşedinţii şi arhiepiscopii Mario Poli (Buenos Aires) şi Marcelo Colombo (Mendoza); secretarul general Carlos Malfa, episcop de Chascomús. În sfârşit se aminteşte şi #ValeTodaVida şi este invocată Sfânta Fecioară Maria de Luján pentru a ajuta şi a învăţa „să se respecte viaţa, să fie îngrijită, apărată şi slujită”.

Cuvinte care reflectă luni intense pe care le-a trăit Biserica argentiniană. Propria Conferinţă Episcopală a schimbat poziţia sa, probabil trasă de circumstanţe şi după ce s-a confruntat cu realitatea. Iniţial, episcopii au luat o linie de prudenţă, cu comunicate generale şi invitând la dialogul public şi deschis. Discuţia, iniţiată de mass-media, i-a surprins, pentru că nu făcea parte din agenda politică imediată, şi guvernul nu o pusese pe masă în timpul campaniilor electorale din 2017.

Până la urmă, au avut cartoful fierbinte în mână, în parte prin voinţa guvernului Mauricio Macri. Între păstorii şi o bună parte dintre credincioşii catolici din ţară există convingerea că avortul n-ar fi devenit temă naţională dacă n-ar fi fost luat de preşedinte şi de conducătorul cabinetului său, Marcos Peña. Paradoxal, există o corelaţie directă între mari sectoare de catolici activi şi piaţa electorală a partidului oficial «Cambiemos». Deci nu este greşit arăta că dând impuls discuţiei despre această propunere de lege, preşedintele a pus în pericol o parte dintre alegătorii săi.

Probabil că Macri şi asesorii săi credeau că forţează mâna fără a plăti niciun preţ politic. Probabil se încredeau că va fi mai puternic „antikirchenismul” sau „antiperonismul” de mare parte din acelaşi grup electoral, crezând că va fi dispus să voteze din nou Cambiemos (în 2019) în pofida erorilor sale evidente şi multiple, de teama întoarcerii la corupţia din trecut. Probabil că nu au evaluat nici capacităţile de mobilizare masivă a catolicilor înşişi şi a reprezentanţilor altor religii, cum ar fi evanghelicii.

Un nou element a modificat puternic scenariul. Pentru prima dată în atâţia ani, un sector al societăţii a coborât în stradă. De la surprinzătorul şi enormul cortegiu din 25 martie în atâtea oraşe din ţară, până la manifestaţia impresionantă a sute de mii, sâmbătă 4 august, în centrul oraşului Buenos Aires. Aceasta din urmă definită de unele mass-media drept cea mai mare concentrare împotriva avortului în istoria ţării. După mai multe zile s-au revărsat pe străzi şi zeci de manifestaţii în principalele oraşe din Argentina.

Voinţă care n-a trecut în surdină în ambientele politice. A folosit şi pentru a confirma mai mulţi senatori în votul lor împotriva propunerii de lege. Şi a devenit şi cea mai articulată mişcare citadină din Argentina. A depăşit chiar pe episcopi, determinându-i (din exterior) să promoveze şi mai multe iniţiative împotriva legii.

Şi astfel, preşedintele Conferinţei Episcopale, Ojeda, a trecut de la evitarea oricărui tip de sprijinire faţă de manifestanţi, cu puţine zile înainte de 25 martie, la celebrarea unei Liturghii imense în sanctuarul Stăpânei Noastre de Luján, în timpul căreia a cerut direct legislatorilor să nu aprobe legea.

Cu câteva zile înainte de votul din senat, practic toate sectoarele Bisericii catolice şi-au făcut auzit glasul. În timpul sărbătorii sfântului Caietan, cardinalul Poli a cerut să fie respectaţi cei nenăscuţi, cei mai lipsiţi de apărare. Mai înainte, în lunile mai calde ale dezbaterii, papa Francisc a trimis semnale clare de la Roma. A vorbit public împotriva avorturilor selective şi a animat şi apărarea fermă şi hotărâtă a vieţii într-un document oficial.

Unul dintre arhiepiscopii săi cei mai de încredere şi păstor de la La Plata, Víctor Manuel Fernández, a cerut şi preşedintelui Mauricio Macri să nu promulge legea în cazul în care ar fi fost aprobată. După ce a aflat rezultatul votului de la senat, a publicat un text în care recunoaşte că senatorii din nordul ţării nu au votat în favoarea copiilor aflaţi în sânul matern „pentru că au fost presaţi de preoţi”, ci „datorită presiunii poporului pe care ei trebuie să-l respecte”. Şi a şi avertizat: „Cer respect faţă de poporul din nord, care nu merită să fie definit înapoiat pentru că iubeşte viaţa celor mici”.

„Mulţumesc că nu a dispărut argumentul fals care susţine drepturile celor mai subdezvoltaţi (cei deja născuţi), ajungând să se elimine fără pedeapsă viaţa celor mai puţin dezvoltaţi (cei încă nenăscuţi). Dacă eliminăm toate consecinţele acestei logici a dezvoltării, cei care sunt abili în mod diferit sau mai puţin inteligenţi ar avea mai puţină demnitate umană decât ceilalţi şi interesul celor mai puternici ar justifica pierderea drepturilor lor”, a adăugat el.

În acelaşi timp a afirmat şi că nu vrea să sărbătorească „nu”-ul spus avortului, pentru că nici legislatorii nici „societatea în general nu pot să viseze liniştiţi”. Motivul? Încă nu s-a discutat despre însoţirea sarcinilor nedorite, despre femeile cu probleme şi nici despre modul de a promova adopţiile, de a preveni sarcinile în rândul adolescentelor, de a mări o paternitate responsabilă şi de a îmbunătăţi accesul la sănătate pentru femeile sărace.

„Fie societatea, fie Biserica – a concluzionat el – au făcut puţin cu privire la aceste teme, chiar dacă trebuie recunoscut că în Biserică au crescut grupurile care însoţesc femeile care avortează pentru a le ajuta să regăsească pacea, iar „curas villeros” au creat locuri pentru a însoţi sarcinile nedorite. Dacă a folosit la ceva această dezbatere este pentru a recunoaşte toate îndatoririle care încă trebuie făcute”.

(După Vatican Insider, 9 august 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.