Ecuaţia terorism-islam? "O minciună şi o prostie"

De Andrea Tornielli

"Fie că se află chiar pe buzele multora, însă acea ecuaţie este o minciună şi o prostie". Aşa a definit papa Francisc echivalarea pe care o fac mulţi între islamici şi terorişti. A făcut asta în amplul interviu acordat directorului ziarului Eco di Bergamo, publicat în ediţia din 24 mai 2018, cu ocazia sosirii în oraş a urnei cu rămăşiţele pământeşti ale sfântului Ioan al XXIII-lea, care astfel se întoarce pentru prima dată în ţinutul său. Rolul cel mai important al religiilor, a afirmat Bergoglio, "este acela al promovării culturii întâlnirii, împreună cu promovarea unei adevărate educaţii la comportamente de responsabilitate în grija noastră faţă de creaţie".

Francisc l-a amintit pe "Papa cel Bun", canonizat de el, definindu-l "un om, un sfânt care nu cunoştea cuvântul duşman, căruia nu-i plăceau cuvinte precum «cruciade» sau «prozelitism», care în schimb căuta mereu ceea ce uneşte". El era "conştient că Biserica este chemată să slujească omul ca atare şi nu numai pe catolici; să apere înainte de toate şi pretutindeni drepturile persoanei umane şi numai cei din Biserica catolică, conştient că papa trebuie să construiască punţi...".

În interviu, Francisc a vorbit din nou despre imigraţie. "Adevărata primire nu poate decât să fie total dezinteresată, aceea care costă jertfe. Situaţia internaţională este complexă, se ştie, dar în orice caz sunt convins că zidurile se ridică de frică, pentru a nu vedea suferinţa fratelui care poate să deranjeze, se ridică pentru a proteja ceea ce în schimb ar trebui împărtăşit".

"A ridica un zid - a continuat pontiful - înseamnă a închide propria inimă, a o sigila ca pe un mormânt. Nu este o problemă de generozitate şi nici de solidaritate. Aici este mult de muncit, trebuie creată o nouă cultură, o nouă mentalitate, a educa noile generaţii să gândească, şi să se gândească, precum o unică familie umană, o comunitate fără graniţe".

Francisc a răspuns şi la întrebări despre locuri de muncă şi despre şomaj subliniind că: "O adevărată cultură a muncii nu înseamnă numai a şti să producem, ci să ne relaţionăm cu modele de consum sustenabil. Vindem munca pentru consum? În acest mod, cu munca - a explicat el - vom vinde şi toate aceste cuvinte surori ale sale: demnitate, respect, onoare şi libertate".

Deja acum, conform lui Bergoglio, "şomajul în rândul tineretului este un păcat social şi societatea este responsabilă de asta. Biserica face ceea ce poate". Desigur "se poate face mai mult" pentru că "societatea are nevoie de tineri, ca şi Biserica"; pentru aceasta s-a născut decizia de a convoca un Sinod al tinerilor care, a afirmat papa, "trebuie să fie un mare exerciţiu de ascultare eclezială: a asculta de la tineri istoriile lor. Pentru a înţelege şi cum să ne reînnoim ca Biserică în a fi alături de ei fără a ne preface că timp de generaţii şi generaţii nu s-a schimbat nimic...".

La nivel global, a continuat pontiful, "mă preocupă dezechilibrele care sunt legate mereu de o exploatare necugetată: a oamenilor şi a resurselor naturii. Însă adevărata misiune a Bisericii nu este de a schimba guvernele, ci de a face să se intre în logica Evangheliei în gândirea şi în gesturile guvernanţilor". Cuvinte semnificative pentru a înţelege atitudinea Sfântului Scaun în faţa guvernelor din lume. Cuvinte care sunt ecou al celor rostite într-un dialog cu cardinalul Jaime Ortega y Alamino, în acea vreme arhiepiscop de Havana, Cuba. Colocviul a avut loc cu câteva luni înainte de renunţarea papei Ratzinger, care îi arăta cardinalului cubanez calea dialogului, definindu-l "unicul drum". Şi adăuga: "Biserica nu este în lume pentru a schimba guvernele, ci pentru a transforma cu Evanghelia inima oamenilor şi aceşti oameni vor schimba lumea după ceea ce va dispune providenţa".

În schimb, cu privire la tema păcii Francisc a explicat că ea "nu trebuie legată de absenţa războiului, mai degrabă trebuie legată de dezvoltarea integrală a persoanelor şi popoarelor; trebuie înţeles că angajarea pentru grupurile sociale şi pentru state înseamnă a trăi raporturi de dreptate şi de solidaritate care nu pot să fie numai cuvinte". În substanţă, este mesajul din Pacem in terris al lui Ioan al XXIII-lea, adică "nu există nicio armonie, nicio ordine adevărată dacă nu se lucrează pentru o societate mai dreaptă, mai solidară. Şi asta - a remarcat Bergoglio - cere depăşirea din partea tuturor a oricărei forme de egoism, individualism, interese de grup, la orice nivel".

În interviu nu lipsesc răspunsuri dedicate la fake news şi apărării adevărului din partea jurnaliştilor. "Întotdeauna omul cu responsabilitatea sa liberă este cel care poate face din cuvinte, din comunicare, locul înţelegerii şi al întâlnirii sau al opoziţiei şi al războiului fratricid. Se întâmplă ca acela care urmează propriul egoism orgolios să ajungă să folosească în mod deformat şi facultatea de a comunica, poate să-l înşele sau să-l manipuleze pe cititor, în mod viclean, mincinos", a spus papa Francisc citând mesajul său pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale.

Toate acestea sunt una dintre cauzele "sălbătăcirii societăţii". Şi "chiar în Biserică - a adăugat papa - când nu se trăieşte logica comuniunii ci a corporaţiilor, se poate întâmpla ca să se întreprindă adevărate strategii de război împotriva cuiva pentru putere, care uneori se exprimă în termeni economici, uneori în termeni de roluri. Pentru aceasta persoanele sunt antidotul împotriva falsităţilor, nu strategiile. Vorbesc despre persoane gata să asculte, gata pentru truda înţelegerii şi a dialogului, cele care nu au în inimă diviziunea şi supărarea, care ştiu să folosească mass-media cu responsabilitate, capabile de mari viziuni, de confruntări înalte". "Îmi dau seama că nu este uşor - a spus el - pentru că există mereu unii care privesc înapoi în loc să privească înainte, ca acei păstori care se tem să primească noile provocări puse Bisericii, cei pe care papa Ioan i-a numit «profeţi de nenorocire»".

În sfârşit, întrebat despre viitorul creştinismului în Occident, papa a admis că sunt mai mult "motive de nelinişte" decât "motivaţii de speranţă", totuşi "şi a înţelege că această identificare absolută a creştinismului cu cultura occidentală nu mai are sens. Aşa-numita condiţie post-modernă, ultimă sau aproape ultimă etapă a călătoriei Occidentului, aminteşte un pic ideea despre o călătorie terminată cu un naufragiu, cu naufragiaţii care încearcă să-şi construiască o plută".

"Cred - a concluzionat Bergoglio - că nu greşesc gânditori şi teologi care spun că creştinismul viitor ori va fi mai concret catolici, universale, pe deplin eclezial, respectuos faţă de culturi, Africa, Asia, America Latină ori va risca irelevanţa în ce priveşte propunerea Evangheliei şi mântuirea lumii. Cred că nu greşesc atunci când spun că va trebui să existe tot mai mult primat de caritate, angajare pentru dreptate, pentru pace, ori nu va fi".

(După Vatican Insider, 24 mai 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.