Scrisoarea inedită a lui Paul al VI-lea: aşa şi-a imaginat demisia sa

De Andrea Tornielli

"Noi, Paul al VI-lea... declarăm, în cazul de infirmitate, care se presupune nevindecabilă, sau de lungă durată... sau în cazul în care alt impediment grav şi prelungit... că renunţăm" la "funcţia noastră". Scrisoarea foarte secretă asupra căreia au fost făcute multe ipoteze dar pe care nimeni n-a avut-o în mână, este scrisă cu grafia foarte clară a papei Montini. Are data de 2 mai 1965, aşadar a fost scrisă la mână de pontiful brescian nu atunci când era bătrân şi bolnav, ci la numai doi ani după alegere, fiind încă deschis Conciliul. Reprezintă gestul clarvăzător al unui papă care vrea să pună la adăpost Biserica de la o lungă incapacitatea a sa: o scrisoare de renunţare anticipată, de predat cardinalului decan pentru ca s-o aducă la cunoştinţa cardinalilor putând să-l declare abdicat pe pontif. Este noutatea cea mai semnificativă din cartea Barca lui Paul (La Barca di Paolo, San Paolo, 240 de pagini), îngrijită de regentul Casei Pontificale, părintele Leonardo Sapienza, autor a numeroase lucrări cu inedite ale papei brescian. Volumul, care apare în zilele următoare în librărie este o minieră de documente, scrisori şi bilete ale lui Paul al VI-lea necunoscute până astăzi.

Scrisoarea de demisie - ba chiar scrisorile, pentru că împreună cu aceea cu renunţarea există una de însoţire adresată secretarului de stat - reprezintă desigur ineditul cel mai puternic. Este cunoscut că diferiţi pontifi din secolul trecut se gândiseră la renunţare: Pius al XII-lea aflat în pericol de răpire din partea lui Hitler, Ioan al XXIII-lea pentru că era bolnav şi apoi Paul al VI-lea. Însă cu Montini avem în sfârşit un document scris. Un document pe care cu siguranţă l-a putut citi Ioan Paul al II-lea, care, deşi încercat de Parkinson, a decis să nu se retragă. Avea să fie succesorul său Benedict al XVI-lea primul în două mii de ani de istorie a Bisericii care să-şi dea demisia pentru că nu se mai simţea în măsură să ducă povara pontificatului.

Textul montinian din cartea părintelui Sapienza este comentat şi de Francisc. "Am citit cu uimire aceste scrisori ale lui Paul al VI-lea - scrie Bergoglio - care mi se par o umilă şi profetică mărturie de iubire faţă de Cristos şi faţă de Biserica sa; şi o dovadă ulterioară a sfinţeniei acestui mare papă... Ceea ce îl interesează pe el sunt nevoile Bisericii şi ale lumii. Şi un papă împiedicat de o boală gravă n-ar putea să exercite cu eficacitate suficientă slujirea apostolică".

Textul scrisorii principale, "rezervată" şi adresată decanului Colegiului Sacru pe hârtie cu antetul stemei papale, se deschide cu un paragraf demn de un părinte al Bisericii: "Noi Paul al şaselea, prin Providenţa divină episcop de Roma şi pontif al Bisericii universale, în prezenţa Preasfintei Treimi Tată, Fiu şi Duh Sfânt, - după ce am invocat numele lui Isus Cristos, Învăţătorul nostru, Domnul nostru şi Mântuitorul nostru...". Urmează o încredinţare în mâinile Mariei şi ale sfântului Iosif. Apoi formularea renunţării propriu-zise, cu detaliile. "Declarăm: în caz de infirmitate, care se presupune nevindecabilă, sau de lungă durată, şi care ne împiedică să exercităm suficient funcţiunile slujirii noastre apostolice; sau în cazul în care alt impediment grav şi prelungit este la fel obstacol, să renunţăm la funcţia noastră sacră şi canonică, fie ca episcop de Roma, fie drept conducător al aceleiaşi sfinte Biserici catolice, în mâinile domnului cardinal decan... lăsând lui, împreună măcar cu domnii cardinali care sunt în fruntea dicasterelor din Curia Romană şi a cardinalului nostru vicar pentru oraşul Roma... facultatea de a accepta şi de a face activă demisia noastră, pe care numai binele superior al sfintei Biserici ne-o sugerează". În nota de jos semnătură autografă şi dată, "la Sfântul Petru, în duminica Bunului Păstor, a II-a după Paşte, la 2 mai 1965, al II-lea al pontificatului nostru".

Este interesant de notat că Paul al VI-lea nu face referinţă numai la o boală, ci şi la altă posibilitate de "alt impediment grav şi prelungit". "Părintele Pasquale Macchi, secretarul papei - explică la ziarul La Stampa monseniorul Ettore Malnati - mi-a spus că Paul al VI-lea s-a gândit la ceea ce a fost stabilit de Pius al XII-lea în caz de deportare în timpul războiului: cel care-l va răpi, nu-lo va avea ca prizonier pe papa, ci numai pe cardinalul Pacelli".

Scrisorile inedite ale papei Paul al VI-lea:

(După Vatican Insider, 16 mai 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.