Papa merge la "Sfântul Egidiu": "Viitorul lumii este a trăi împreună"

De Domenico Agasso jr

Omenirea are nevoie de o "globalizare a solidarităţii şi a spiritului". Pentru că viitorul lumii "globale este a trăi împreună". Asta afirmă papa Francisc în vizita sa la Trastevere la Comunitatea "Sfântul Egidiu", pentru cei cincizeci de ani ai întemeierii sale. Pontiful reafirmă că sunt fundamentale punţile, dialogul şi întâlnirile.

În această după-amiază, 11 martie 2018, episcopul de Roma a mers în piaţa "Santa Maria in Trastevere" pentru a celebra jumătate de secol de viaţă a comunităţii întemeiate de Andrea Riccardi.

"Bună seara, dar nu atât de bună, nu-i aşa? Impagliazzo a spus că Roma are porţile deschise, dar şi cerul le are deschise şi a revărsat toată apa". Aşa a salutat papa oamenii de la "Sfântul Egidiu" care l-au aşteptat sub o ploaie mocănească în piaţa Santa Maria in Trastevere. "Mulţumesc că sunteţi aici, mulţumesc pentru generozitatea voastră, aici este generozitate şi inimă deschisă pentru toţi, fără a distinge, asta îmi place, asta nu-mi place, nu-i aşa, toţi suntem primiţi. Vă mulţumesc mult, vă urez tot binele fiecăruia dintre voi, familiilor voastre precul şi viselor voastre şi rugaţi-vă pentru mine".

Pontiful a întâlnit reprezentanţii veniţi din diferite oraşe din Italia şi din lume, cu tineri şi săraci, prieteni ai Comunităţii, între care refugiaţii veniţi cu coridoarele umanitare, fără locuinţă stabilă, bătrâni şi copii. După Liturgia Cuvântului, introdusă de salutul de bun-venit al lui Marco Impagliazzo, preşedinte al Comunităţii, este momentul câtorva mărturii: o bătrână, un refugiat, o tânără şi un mediator internaţional. După aceea, intervenţia lui Andrea Riccardi, care subliniază: "Am preferat să nu privim înapoi în mod celebrativ sau pentru ca să ne bucurăm de vreun succes, ci să privim înainte. Nu e vorba de a face proiecte pe care istoria le tulbură punctual. Ci de a vedea cine ne vine în întâmpinare, cine are nevoie de ajutor astăzi, cum sunt întrebările deschise. Aşadar, din care parte vin viaţa şi istoria". Fondatorul afirmă că timpul s-a schimbat "din '68 şi de la începuturile noastre. Lumi întregi au dispărut, ca regimurile din est şi forţele utopiei revoluţionare. Totul s-a globalizat devenind o mare piaţă. Însă pare că s-a schimbat puţin în puterile care sprijină istoria, cum sunt banii". Aceasta este "o vârstă a furiei pretutindeni: împotriva celorlalţi, cei diferiţi, săracii, duşmanii presupuşi. Vârstă dureroasă, unde sunt violenţe şi războaie fără de sfârşit. Şi violenţa este cuibărită la poarta fiecărei societăţi. Ispita este pesimismul care favorizează închideri sau trândăvii".

Riccardi evidenţiază "că - nu pentru a vă face un compliment ci pentru a spune realitatea - de când cu Evangelii gaudium", papa Francisc "a propus să ieşim pe stradă, în afara instituţiei, din sacristii, din planurile pastorale, din autoreferenţialitate, din egocentrism, din puritatea noastră, un popor mare a pornit la drum". Se văd "atâţia oameni care vor să facă binele, nu numai furie ci multă iubire". Şi asta dă speranţă şi bucurie".

Astfel furia şi "egocentrismul se vindecă, dacă le întâmpinăm cu simpatie, dăm cont de speranţă şi ajutăm la întâlnirea săracilor, care sunt adevăraţi maeştri ai adevărului vieţii. Aceasta este bucuria Evangheliei pe care o simţim".

Iată după aceea discursul episcopului de Roma, care înainte de toate mulţumeşte "pentru primirea voastră! Sunt bucuros să fiu aici cu voi". Papa îi salută pe toţi, îndeosebi pe "profesorul Andrea Riccardi, care a avut intuiţia fericită a acestui drum, şi pe preşedintele Marco Impagliazzo".

Jorge Mario Bergoglio vorbeşte despre viitorul Comunităţii - care el însuşi în trecut a rebotezat "Comunitatea celor 3 P" (preghiera, poveri, pace [rugăciune, săraci, pace]) - gândindu-se la parabola evanghelică a talanţilor: "Şi fiecăruia dintre voi le este dat cel puţin un talant. Pe el este scrisă carisma acestei comunităţi".

Rugăciune, săraci şi pace sunt "talantul Comunităţii, format în cincizeci de ani. Îl primiţi din nou astăzi cu bucurie. Însă în parabolă - afirmă el - un slujitor ascunde talantul într-o groapă şi se justifică astfel: «Mi-a fost frică şi am ascuns talantul tău în pământ». Acest om n-a ştiut să investească talantul în viitor, pentru s-a lăsat sfătuit de frică".

Francisc spune că astăzi lumea este adesea "locuită de frică"; adaugă fără să citească textul scris: "Şi de furie", aşa cum a spus "profesorul Riccardi", şi furia este "sora fricii", care este "o boală veche: în Biblie apare adesea invitaţia de a nu ne fi frică. Timpul nostru cunoaşte mari frici în faţa dimensiunilor vaste ale globalizării. Şi fricile se concentrează adesea asupra celui care este străin, diferit de noi, sărac, ca şi cum ar fi un duşman". Consecinţa este că ne apărăm "de aceste persoane, crezând că ocrotim ceea ce avem sau ceea ce suntem. Atmosfera de frică poate să-i contagieze şi pe creştini care, ca acel slujitor din parabolă, ascund darul primit: nu-l investesc în viitor, nu-l împărtăşesc cu alţii, ci îl păstrează pentru ei".

Astfel, "dacă suntem singuri - afirmă pontiful - suntem cu uşurinţă cuprinşi de frică". Însă drumul Comunităţii "vă orientează să priviţi împreună viitorul: nu singuri, nu pentru sine. Împreună cu Biserica".

Francisc avertizează: "Viitorul lumii apare nesigur. Priviţi câte războaie deschise! Ştiu că vă rugaţi şi lucraţi pentru pace. Să ne gândim la durerile poporului sirian (în acest moment izbucnesc aplauzele celor prezenţi, n.r.), ai cărui refugiaţi i-aţi primit prin «coridoarele umanitare»". Apoi se întreabă: "Cum este posibil ca, după tragediile din secolul al XX-lea, să se poată recade iarăşi în aceeaşi logică absurdă? Însă Cuvântul Domnului este lumină în întuneric şi dă speranţă de pace; ne ajută să nu ne fie frică nici în faţa forţei răului".

Papa Bergoglio arată că "Cuvântul lui Dumnezeu este făclia cu care să privim viitorul. La lumina sa se pot citi semnele timpurilor". Bergoglio îl citează pe predecesorul şi viitorul sfânt Paul al VI-lea: "El spunea: «Descoperirea semnelor timpurilor rezultă dintr-o confruntare a credinţei cu viaţa», aşa încât «lumea devine pentru noi o carte»". O carte de citit "cu privirea şi inima lui Dumnezeu". Aceasta este "spiritualitatea care vine de la Conciliu, care învaţă o mare şi atentă compasiune faţă de lume".

De când s-a născut Comunitatea, "lumea a devenit «globală»: economia şi comunicaţiile, ca să spunem aşa, s-au «unificat». Însă pentru atâţia oameni, în special săraci, s-au ridicat noi ziduri. Diversităţile sunt ocazie de ostilitate şi de conflict; încă trebuie construită o globalizare a solidarităţii şi a spiritului". Însă atenţie: "Viitorul lumii globale este a trăi împreună: acest ideal cere angajarea de a construi punţi, de a ţine deschis dialogul, de a continua să ne întâlnim". Şi nu este numai un fapt politic sau organizator: "Fiecare este chemat să-şi schimbe propria inimă asumând o privire milostivă faţă de celălalt, pentru a deveni artizan al păcii şi profet al milostivirii".

Creştinul, "prin vocaţia sa, este fratele fiecărui om, în special dacă este sărac, şi chiar dacă este duşman". Iată după aceea un apel papal: "Nu spuneţi niciodată: «Ce-mi pasă mie?». Eh, frumos cuvânt - spune el «liber» - pentru a ne spăla mâinile". O privire "milostivă ne angajează la îndrăzneala creativă a iubirii, este atâta nevoie de asta! Suntem fraţi ai tuturor şi, pentru asta, profeţi ai unei lumi noi". Şi Biserica este semn de "unitate a neamului omenesc, între popoare, familii, culturi".

Papa i-a încurajat pe membrii Comunităţii: "Astăzi, şi mai mult, continuaţi cu îndrăzneală pe acest drum. Continuaţi să fiţi alături de copiii din periferii cu Şcolile Păcii, pe care le-am vizitat; continuaţi să fiţi alături de bătrâni: uneori sunt rebutaţi, însă pentru voi sunt prieteni. Continuaţi să deschideţi noi coridoare umanitare pentru refugiaţii războiului şi foamei (explodează alte aplauze, n.r.). Săracii sunt comoara voastră!".

(După Vatican Insider, 11 martie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.