Papa Francisc: Audienţă acordată membrilor Academiei Pontificale de Teologie (26 ianuarie 2018)

Domnilor cardinali,
Veneraţi fraţi întru episcopat şi preoţie,
Iubiţi fraţi şi surori,

Sunt bucuros să vă primesc şi îi mulţumesc preşedintelui pentru cuvintele pe care mi le-a adresat. Celebrarea unei aniversări este întotdeauna un moment de bucurie, de aducere de mulţumire pentru ceea ce a avut loc în trecut şi, în acelaşi timp, o angajare pentru viitor. Acest lucru este valabil şi pentru Pontificia Academia Theologica, în anul în care celebrează cele trei secole de instituire, petrecută la 23 aprilie 1718 cu Breve din partea papei Clement al XI-lea.

Trei secole de viaţă constituie desigur o ţintă semnificativă, dar nu trebuie să fie ocazia nici pentru a privi narcisist la voi înşivă, nici pentru a vă întoarce nostalgic la trecut. Mai degrabă, reprezintă stimulentul pentru o reînnoită conştiinţă a propriei identităţi şi pentru o relansare a propriei misiuni în Biserică.

Academia Pontificală de Teologie a cunoscut, în istoria sa, diferite schimbări de structură şi de organizare pentru a veni în întâmpinarea provocărilor mereu noi puse de diferitele contexte sociale şi ecleziale în care a trebuit să acţioneze. De fapt, ea se naşte, în intenţiile cardinalului Cosimo de' Girolami, ca loc de formare teologică a ecleziasticilor într-un moment în care alte instituţii era carente şi nepotrivite pentru acest scop. Însă când schimbarea situaţiei istorice şi culturale nu a mai cerut această misiune, Academia a asumat fizionomia - pe care încă o posedă - a unui grup de studioşi chemaţi să investigheze şi să aprofundeze teme teologice de relevanţă deosebită. În acelaşi timp s-a schiţat, în compunerea corpului de colaboratori, acel echilibru între membri care lucrează în Urbe cu aceia care lucrează în afara ei, care distinge şi astăzi dimensiunea catolică şi internaţională specială a Instituţiei.

Dincolo de diferitele schimbări, există însă un element constant care caracterizează Academia: a fi în slujba Bisericii cu intenţia de a promova, a solicita şi a susţine în diferitele sale forme înţelegerea credinţei în Dumnezeu care s-a revelat în Cristos; fidelă faţă de magisteriul Bisericii şi deschisă la instanţele şi la provocările culturii, ea este ca un loc de confruntare şi dialog pentru comunicarea Evangheliei în contexte mereu noi, lăsându-se solicitată de urgenţele care vin de la omenirea suferindă pentru a oferi contribuţia unei gândiri credincioase, întrupate şi solidare: şi Forumul despre creaţie pe care-l ţineţi actualmente vă împinge tocmai în această direcţie.

Există apoi un aspect ulterior care încă de la originea sa a caracterizat Academia voastră: este vorba despre legătura cu celelalte instituţii universitare şi educative romane, începând de la vechea Universitate "La Sapienza", pentru a continua cu Şcolile Seminarului Roman, până la acelea care după aceea vor deveni Universităţile Pontificale din Urbe.

Contactele continue, într-un raport de schimb cultural reciproc, cu aceste instituţii şi cu multe congregaţii călugăreşti la care au aparţinut şi aparţin membrii săi, au făcut în aşa fel încât Academia Pontificală de Teologie nu s-a considerat niciodată o entitate izolată şi autonomă, ci a dezvoltat rolul propriu inserată într-o reţea de relaţii din care s-au îmbogăţit toţi interlocutorii. Privind la acest trecut, Academia este chemată şi astăzi să perceapă propria identitate nu într-o perspectivă autoreferenţială, ci ca promotoare a unei întâlniri între teologie, filozofie şi ştiinţele umane, pentru ca sămânţa bună a Evangheliei să aducă rod în vastul ogor al ştiinţei. În sfârşit, necesitatea unei colaborări tot mai strânse între instituţiile universitare ecleziastice romane cere Academiei Teologice care să nu se înstrăineze, ci să ştie să se situeze în dialog rodnic cu fiecare dintre ele pentru a favoriza o lucrare comună, coordonată şi împărtăşită.

Cu aceste perspective pentru viitor, şi asigurându-vă rugăciunea mea şi apropierea mea, vă împart binecuvântarea apostolică. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 22.