Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 27 decembrie 2017

Naşterea Domnului Isus

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi aş vrea să mă opresc împreună cu voi asupra semnificaţiei Naşterii Domnului Isus, pe care în aceste zile o trăim în credinţă şi în celebrări.

Construcţia ieslei şi, mai ales, liturgia, cu lecturile sale biblice şi cântecele sale tradiţionale, ne-au făcut să retrăim acel "astăzi" în care "s-a născut pentru noi Mântuitorul, Cristos Domnul" (Lc 2,11).

În timpurile noastre, în special în Europa, asistăm la un soi de "denaturare" a Crăciunului: în numele unui fals respect care nu este creştin, care adesea ascunde voinţa de a marginaliza credinţa, se elimină din sărbătoare orice referinţă la naşterea lui Isus. Însă în realitate acest eveniment este unicul Crăciun adevărat! Fără Isus nu există Crăciun; există o altă sărbătoare, dar nu Crăciunul. Şi dacă în centru este El, atunci şi tot ce este în jur, adică luminile, sunetele, diferitele tradiţii locale, inclusiv mâncărurile caracteristice, totul concură la crearea atmosferei de sărbătoare, dar cu Isus în centru. Dacă-l scoatem pe El, lumina se stinge şi totul devine prefăcut, aparent.

Prin vestirea Bisericii, noi, ca şi păstorii din Evanghelie (cf. Lc 2,9), suntem conduşi să căutăm şi să găsim lumina adevărată, cea a lui Isus care, făcându-se om ca şi noi, se arată în mod surprinzător: se naşte dintr-o săracă tânără necunoscută, care îl aduce pe lume într-un grajd, numai cu ajutorul soţului... Lumea nu-şi dă seama de nimic, însă în cer îngerii care cunosc acest lucru tresaltă de bucurie! Şi tot aşa ni se prezintă nouă Fiul lui Dumnezeu şi astăzi: ca darul lui Dumnezeu oferit omenirii care este cufundată în noapte şi în toropeala somnului (cf. Is 9,1). Şi astăzi asistăm la faptul că adesea omenirea preferă întunericul, pentru că ştie că lumina ar dezvălui toate acele acţiuni şi acele gânduri care ar face-o să roşească sau să aibă remuşcare a conştiinţei. Astfel, se preferă să se rămână în întuneric şi să nu se tulbure propriile obişnuinţe greşite.

Ne putem întreba aşadar ce anume înseamnă a primi darul lui Dumnezeu care este Isus. Aşa cum ne-a învăţat El însuşi cu viaţa sa, înseamnă a deveni zilnic un dar gratuit pentru cei pe care-i întâlnim pe drumul nostru. Iată pentru ce la Crăciun se schimbă cadourile. Adevăratul cadou pentru noi este Isus, şi asemenea Lui vrem să fim dar pentru alţii. Şi, de vreme ce noi vrem să fim cadou pentru alţii, schimbăm cadouri, ca semn, ca semnal al acestei atitudini pe care ne-o învaţă Isus: El, trimis de Tatăl, a fost dar pentru noi, iar noi suntem daruri pentru alţii.

Apostolul Paul ne oferă o cheie de lectură sintetică, atunci când scrie - este frumos acest text din Paul -: "De fapt, harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toţi oamenii, învăţându-ne să respingem nelegiuirea şi poftele lumeşti, ca să trăim în veacul de acum cu înţelepciune, cu dreptate şi cu evlavie" (Tit 2,11-12). Harul lui Dumnezeu "s-a arătat" în Isus, faţa lui Dumnezeu, pe care Fecioara Maria l-a născut ca pe orice copil din această lume, dar care n-a venit "de pe pământ", a venit "din cer", de la Dumnezeu. În acest mod, cu întruparea Fiului, Dumnezeu ne-a deschis calea vieţii noi, întemeiată nu pe egoism ci pe iubire. Naşterea lui Isus este cel mai mare gest de iubire al Tatălui nostru din cer.

Şi, în sfârşit, un ultim aspect important: la Crăciun putem vedea cum istoria umană, cea mişcată de puternicii din această lume, este vizitată de istoria lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu îi implică pe cei care, izolaţi la marginile societăţii, sunt primii destinatari ai darului său, adică - darul - mântuirea adusă de Isus. Isus stabileşte cu cei mici şi cei dispreţuiţi o prietenie care continuă în timp şi care hrăneşte speranţa pentru un viitor mai bun. Acestor persoane, reprezentate de păstorii din Betleem, "s-a arătat o lumină mare" (Lc 2,9-12). Ei erau marginalizaţi, erau rău-văzuţi, dispreţuiţi, şi lor li s-a arătat marea veste, cei dintâi. Cu aceste persoane, cu cei mici şi cei dispreţuiţi, Isus stabileşte o prietenie care continuă în timp şi care hrăneşte speranţa pentru un viitor mai bun. Acestor persoane, reprezentate de păstorii din Betleem, li s-a arătat o lumină mare, care i-a condus direct la Isus. Cu ei, în orice timp, Dumnezeu vrea să construiască o lume nouă, o lume în care nu mai există persoane refuzate, maltratate şi sărace.

Iubiţi fraţi şi surori, în aceste zile să deschidem mintea şi inima ca să primim acest har. Isus este darul lui Dumnezeu pentru noi şi, dacă-l primim, şi noi putem deveni dar pentru alţii - a fi dar al lui Dumnezeu pentru alţii - înainte de toate pentru aceia care n-au experimentat niciodată atenţie şi duioşie. Dar câţi oameni n-au experimentat niciodată în propria viaţă o mângâiere, o atenţie de iubire, un gest de tandreţe... Crăciunul ne determină să facem asta. Astfel Isus se naşte iarăşi în viaţa fiecăruia dintre noi şi, prin intermediul nostru, continuă să fie dar de mântuire pentru cei mici şi cei excluşi.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.