Papa Francisc: Angelus (17 decembrie 2017)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În duminicile trecute liturgia a subliniat ce înseamnă a fi în atitudine de veghere şi ce anume comportă concret a pregăti calea Domnului. În această a treia duminică din Advent, numită "duminica bucuriei", liturgia ne invită să percepem spiritul cu care se întâmplă toate acestea, adică, întocmai, bucuria. Sfântul Paul ne invită să pregătim venirea Domnului asumând trei atitudini. Ascultaţi bine: trei atitudini. Prima, bucuria constantă; a doua, rugăciunea perseverentă; a treia, aducerea continuă de mulţumire. Bucurie constantă, rugăciune perseverentă şi aducere continuă de mulţumire.

Prima atitudine, bucurie constantă: "Bucuraţi-vă mereu" (1Tes 5,16), spune sfântul Paul. Adică a rămâne mereu în bucurie, chiar şi atunci când lucrurile nu merg după dorinţele noastre; dar există acea bucurie profundă, care este pacea: şi aceea este bucurie, este înăuntru. Şi pacea este o bucurie "la nivelul solului", dar este o bucurie. Angoasele, dificultăţile şi suferinţele străbat viaţa fiecăruia, noi toţi le cunoaştem; şi de atâtea ori realitatea care ne înconjoară pare să fie neospitalieră şi aridă, asemenea deşertului în care răsuna glasul lui Ioan Botezătorul, aşa cum aminteşte Evanghelia de astăzi (cf. In 1,23). Dar tocmai cuvintele Botezătorului revelează că bucuria noastră se sprijină pe o certitudine, că acest deşert este locuit: "În mijlocul vostru - spune el - este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi" (v. 26). Este vorba despre Isus, trimisul Tatălui care vine, aşa cum subliniază Isaia, "să aducă vestea cea bună săracilor, să lege rănile celor cu inima zdrobită, să vestească eliberare celor captivi şi deschidere a porţilor celor închişi; să vestească un an de bunătate a Domnului" (61,1-2). Aceste cuvinte, pe care Isus şi le însuşeşte în sinagoga din Nazaret (cf. Lc 4,16-19), clarifică faptul că misiunea sa în lume constă în eliberarea de păcat şi de sclaviile personale şi sociale pe care el le produce. El a venit pe pământ pentru a reda oamenilor demnitatea şi libertatea fiilor lui Dumnezeu, pe care numai el le poate comunica, şi să dea bucuria pentru asta.

Bucuria care caracterizează aşteptarea lui Mesia se bazează pe rugăciunea perseverentă: aceasta este a doua atitudine. Sfântul Paul spune: "Rugaţi-vă fără încetare" (1Tes 5,17). Prin intermediul rugăciunii putem intra într-o relaţie stabilă cu Dumnezeu, care este izvorul adevăratei bucurii. Bucuria creştinului nu se cumpără, nu se poate cumpăra; vine din credinţă şi din întâlnirea cu Isus Cristos, motivul fericirii noastre. Şi cu cât suntem mai înrădăcinaţi în Cristos, cu atât suntem mai aproape de Isus, cu atât regăsim mai mult seninătatea interioară, chiar şi în mijlocul contradicţiilor zilnice. Pentru aceasta creştinul, întâlnindu-l pe Isus, nu poate să fie un profet al nenorocirii, ci un martor şi un mesager al bucuriei. O bucurie de împărtăşit cu alţii; o bucurie contagioasă care face mai puţin obositor drumul vieţii.

A treia atitudine indicată de Paul este continua aducere de mulţumire, adică iubirea recunoscătoare faţă de Dumnezeu. De fapt, el este foarte generos cu noi, iar noi suntem invitaţi să recunoaştem mereu binefacerile sale, iubirea sa milostivă, răbdarea şi bunătatea sa, trăind astfel într-o continuă mulţumire.

Bucurie, rugăciune şi recunoştinţă sunt trei atitudini care ne pregătesc să trăim Crăciunul în mod autentic. Bucurie, rugăciune şi recunoştinţă. Să spunem toţi împreună: bucurie, rugăciune şi recunoştinţă [oamenii repetă în piaţă]. Încă o dată! [repetă]. În această ultimă etapă a timpului Adventului ne încredinţăm mijlocirii materne a Fecioarei Maria. Ea este "cauza bucuriei noastre", nu numai pentru că l-a născut pe Isus, ci pentru că ne trimite încontinuu la el.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

[copiii din Roma cântă "La mulţi ani!"] Multe mulţumiri, multe mulţumiri!

Mă unesc din inimă cu apelul episcopilor din Nigeria pentru eliberarea celor şase surori ale Inimii Euharistice a lui Cristos, răpite în urmă cu o lună din conventul lor de la Iguoriakhi. Mă rog cu insistenţă pentru ele şi pentru toate celelalte persoane care se află în această condiţie dureroasă: fie ca ele, cu ocazia Crăciunului, să se întoarcă în sfârşit la casele lor. Să ne rugăm împreună pentru ele: Bucură-te Marie…

Vă salut pe voi toţi, familii, grupuri parohiale şi asociaţii, care aţi venit din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi salut grupul "Lobitos" din Portugalia şi pe cel al pelerinilor bolivieni. Salut credincioşii din Salamanca şi din Pernumia (Padova).

Şi acum salut cu afect copiii veniţi pentru binecuvântarea "Pruncuşorilor", organizată de Centrul Oratorii Romane. Este frumos ceea ce eu pot să citesc de aici: oratoriul este chiar pentru fiecare dintre noi. "Mereu este un loc pentru tine", spune pancarta. Mereu este un loc pentru tine! Când vă veţi ruga acasă, în faţa ieslei cu cei din familia voastră, lăsaţi-vă atraşi de duioşia lui Isus prunc, născut sărac şi fragil în mijlocul nostru, pentru a ne da iubirea sa. Acesta este adevăratul Crăciun. Dacă îl scoatem pe Isus, ce rămâne din Crăciun? O sărbătoare goală. Să nu-l scoatem pe Isus din Crăciun! Isus este centrul Crăciunului, Isus este adevăratul Crăciun! Aţi înţeles?

De aceea urez tuturor o duminică frumoasă şi un drum bun spre Naşterea lui Isus. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine! Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 13.