La centenarul Marelui Război

S-au împlinit o sută de ani de la luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz. În aceste bătălii au luptat şi catolici. Amintirea lor o păstrează monumentele ridicate prin satele catolice. Aflându-mă în zona Vrancea, împreună cu pr. Ieronim Budulai am vizitat, în zilele de 28, 29 şi 30 octombrie 2017, mai multe locuri care amintesc de ceea ce s-a întâmplat acum o sută de ani: Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja...

Primul Război Mondial a lăsat răni adânci: soţii fără soţi, copii fără părinţi, părinţi fără copii. În amintirea celor căzuţi, s-au construit numeroase monumente dedicate lor.

Am vizitat Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial din Mărăşeşti, ridicat în perioadele 1923-1924 şi 1936-1938, aflat pe şoseaua naţională DN2 care duce spre Focşani. La inaugurarea din 18 septembrie 1938 au participat regele Carol al II-lea, prinţul moştenitor, Mihai, patriarhul Miron Cristea.

Mausoleul a fost ridicat în zona în care, în vara anului 1917 (în perioada 24 iulie/6 august - 6 august/19 august), s-au desfăşurat luptele de la Mărăşeşti (în spaţiul dintre râurile Siret şi Putna şi aliniamentul Muncelu - Mărăşeşti), soldate cu victoria trupelor române. În confruntările de la Mărăşeşti au fost 27.410 morţi, răniţi şi dispăruţi (5.125 de morţi pe câmpul de luptă, 9.818 dispăruţi şi 12.467 de răniţi).

Construit (după modelul Domului Invalizilor din Paris) din beton armat placat cu blocuri de andezit, acesta are o forma circulară - 30 m înălţime şi 40 m în diametru. Partea superioară este terminată cu o cupola - "Cupola Gloriei" - a cărei bază este flancată de patru vulturi din granit, înconjurată de o friză in basorelief, cu o suprafaţă de 100 de metri pătraţi.

Pe fronton se află inscripţionat cu litere din bronz: "Întru slava eroilor neamului", alături de numele localităţilor unde s-au purtat principalele bătălii. Basoreliefurile "Cupolei Gloriei" au fost realizate de Cornel Medrea şi Ion Jalea şi ilustrează diverse momente ale luptelor.

La intrare ne-a întâmpinat ghidul care ne-a spus că actualmente mausoleul adăposteşte, la parter, 5.073 de soldaţi şi ofiţeri în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune dispuse pe 18 culoare. În centrul mausoleului se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu (1863-1919), decedat la 21 iulie 1919. Pe "Culoarul Cavalerilor", alături de maiorul Grigore Ignat şi locotenentul Gabriel Pruncu (1896-1917), se afla şi mormântul Măriucăi Zaharia, eroina din Haret, care, având 12 ani, la 6 august 1917 a ajutat armata română, transmiţând din nucul aflat în spatele casei informaţii despre înaintarea nemţilor, doborâtă fiind apoi de un lunetist neamţ, acelaşi care îl doborâse şi pe soldatul Dumitru care a transmis înainte ei.

Ni s-a spus că primii au fost înmormântaţi aici în anul 1924, fiind deshumaţi de pe câmpurile de luptă. În acelaşi an a fost stabilit în faţa mausoleului de către un copil de trupă eroul necunoscut, care se află acum la Bucureşti.

În rotonda de la etaj se găsesc drapelele unităţilor române care au participat la bătălia de la Mărăşeşti. Cupola este decorată în interior cu o pictură în frescă (îngeri militari cu săbii de foc) creată de pictorul Eduard Săulescu.

La ieşirea din mausoleu am fost îndreptaţi spre muzeu care se află într-o clădire separată. Aici se găsesc imagini foto-documentare, armament şi echipament militar din dotarea armatei din acel timp. Printre acestea se pot vedea şi câteva obiecte personale ale Ecaterinei Teodoroiu (1894-1917) sau ale lui Iremia Grigorescu. Aici se pot vedea etapele acţiunilor militare.

În drum spre Vizantea, lângă Panciu, la 1 km după Muncelu (com. Străoane), ne-am oprit pentru a vedea monumentul ridicat în cinstea Ecaterinei Teodoroiu (16 ianuarie 1894 - 22 august 1917), inaugurat în anul 1972. Basorelieful de pe obelisc a fost realizat de sculptorul Octav Iliescu. Ecaterina este numită "eroina de la Jiu". Miercuri, 22 august, la ora 21,15, unităţile române au fost atacate de unităţi germane. În timpul retragerii, Ecaterina Teodoroiu (sublocotenent) a fost lovită de două gloanţe de mitralieră pe Dealul Secului-Muncel. A căzut în fruntea plutonului, îmbărbătându-şi soldaţii.

Urmând drumul, după Muncelul, am ajuns la Varniţa. Lângă şcoală se află două monumente, ca un simbol al "frăţiei de arme româno-franceze". Unul aminteşte de plutonierul Dobre Cudum, căzut la 16 septembrie 1917, iar celălalt aminteşte de sergentul francez Richard Henry Jean, căzut la 22 martie 1917.

La ieşirea din Răcoroasa am luat-o la dreapta, 4 km până la Mărăşti. Am ajuns târziu, spre seară. Monumentul cu muzeu tocmai se închisese. Totuşi cel care răspunde ne-a deschis pentru a-l vizita. Mai întâi în incintă am admirat grupurile statuare.

Bătălia de la Mărăşti s-a desfăşurat între 11/24 iulie şi 19 iulie/1 august 1917 şi a fost o operaţiune ofensivă a armatei române şi a armatei ruse. Victoria, sub comanda generalului Alexandru Averescu, a costat 1.469 de vieţi, 3.052 de răniţi şi distrugerea satului Mărăşti.

În anii următori satul a fost refăcut. Pentru cinstirea memoriei eroilor şi în amintirea luptelor care s-au dus aici, în anul 1928, odată cu inaugurarea Câmpului istoric, s-a început construirea mausoleului, la cota 536, la iniţiativa unui grup de ofiţeri şi generali. Construcţia mausoleului s-a încheiat în 1938. Între anii 1940 şi 1941 au avut loc reînhumările osemintelor eroilor aduşi din diferite cimitire.

La intrarea în localitate am trecut pe lângă portalul în formă de arc de triumf cu inscripţia "Câmpul istoric de la Mărăşeşti. 1916-1919"; acoperişul este din şindrilă. Toate punctele importante din sat au panouri cu explicaţii.

Întins pe e suprafaţă de 1000 mp, mausoleul din partea de nord a satului se sprijină pe doi piloni de beton de secţiune dreptunghiulară pe care au fost amplasate două urne din bronz în care ardea flacăra veşnică. Pilonii sunt împodobiţi cu basoreliefuri de bronz care înfăţişează trecerea unui ţăran român peste linia frontului cu informaţii despre inamic ("Călăuza şi patrula") şi primirea unui general român făcută de locuitorii din Mărăşti ("În întâmpinarea eliberatorului"). Între cei doi piloni, pe un perete de beton, sunt fixate 15 plăci de marmură pe care sunt inscripţionate numele a 900 de ostaşi căzuţi la datorie. La primul nivel sunt expuse arme şi muniţie utilizate în timpul războiului, fotografii şi hărţi. La subsol se află osuarul ostaşilor precum şi criptele ofiţerilor căzuţi în bătălie. În cele 12 cripte au fost depuse osemintele a 5.342 ostaşi români, ruşi, germani necunoscuţi. În partea inferioară a nişelor, pe un postament au fost depuse osemintele, iar pe rafturi au fost aşezate craniile. Aici au fost aduse, ulterior, sarcofagele mareşalului Alexandru Averescu şi ale generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu şi Nicolae Arghirescu.

În centrul parcului se află un grup statuar din bronz, care înfăţişează un soldat rănit ce predă unui tânăr arma şi făclia pentru continuarea luptei. În spatele grupului statuar se poate vedea bustul mareşalului Alexandru Averescu în ţinută militară.

În anul 2009 au fost demarate aici lucrări de consolidare şi restaurare ale mausoleului.

Întrucât au existat voci că rămăşiţele pământeşti ale mareşalului Alexandru Averescu au dispărut înainte de 1979, din ordinul lui Ceauşescu, pentru că ar fi reprimat Răscoala din 1907, am întrebat dacă e reală povestea. Ghidul ne-a asigurat că osemintele sunt în sarcofag.

Duminică după-amiază, 29 octombrie, am pornit spre Soveja. Pe cale, la Câmpuri, am întâlnit Casa lui Moş Ion Roată (n. 1806 - m. 20 februarie 1882). Ioan Roată a jucat un rol la Unirea Principatelor Române din 1859, fiind reprezentantul ţărănimii clăcaşe la divanul ad-hoc al Moldovei; la 5 februarie 1859 l-a întâlnit pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza la Focşani. Istoria vieţii lui era notată pe un perete al casei.

La Soveja am vizitat monumentul dedicat eroilor din Primul Război Mondial, construit în perioada 1923-1928, sub forma unei cetăţi de piatră. Acoperişul de tip cupolă e aşezat pe un plan în formă de cruce. De o parte şi alta a scărilor care urcă la mausoleu sunt două tunuri, trofee din luptele de la Mărăşeşti. În criptele din interior au fost reînhumaţi 528 de români, ruşi, germani, austrieci şi unguri. În faţa criptelor s-au pus plăci de marmură pe care s-au inscripţionat numele celor înhumaţi. Osuarul adăposteşte osemintele a 1.612 ostaşi neidentificaţi. Pe frontonul de deasupra intrării există o inscripţie săpată în marmură: "Aici odihnesc ostaşii căzuţi pe aceste plaiuri în războiul 1916-1919". Pe celelalte laturi sunt alte inscripţii cu versuri. De exemplu, pe latura vestică, sunt săpate versurile: "Cei ce căzut-au pentru ţară / Pe lanul câmpului bogat / Jertfind o' ntreagă primăvară / Nu au murit ci-au înviat!". Mausoleul aminteşte că, în vara anului 1917, pe aceste locuri s-au dus lupte crâncene în încercarea germanilor de a recâştiga poziţiile pierdute în înfrângerea de la Mărăşeşti şi Oituz.

Evident, fiind în Soveja, am văzut clădirile vechii staţiuni de tratament, numite odinioară "perla Vrancei", abandonate. "Aici veneau mulţi mineri pentru a se trata de bolile de plămâni, aerul fiind foarte curat, cu calităţi terapeutice", ne-a explicat o persoană de la biserica ortodoxă din localitate pe care am vizitat-o. Biserica, fostă mănăstire, a fost construită (între anii 1640 şi 1645) ca semn al împăcării dintre domnitorii Matei Basarab şi Vasile Lupu. Domnul moldovean a construit biserica "Stelea", din Târgovişte.

Lângă biserică se mai vede beciul în care a stat închis Alecu Russo, în exil aici în urma unor aluzii nepotrivite, făcute într-o piesă de teatru, jucată la Teatrul Naţional. În timpul surghiunului, el a descoperit şi a cules balada populară "Mioriţa". Lângă biserică este înmormântat Simeon Mehedinţi, născut în localitate.

La întoarcere spre Iaşi, luni, 30 octombrie, am luat-o prin Bârlad. La 15 km după Vaslui, am vizitat conacul din Soleşti. Construit de către familia Rosetti-Solescu în secolul al XIX-lea (în jurul anului 1827) - cu parter şi etaj, 15 camere dispuse simetric în jurul unui hol central -, înconjurat de un parc şi de un zid de incintă, conacul pare astăzi abandonat. Ecaterina Rosetti-Solescu a construit între anii 1859 şi 1860, în partea de est a curţii boiereşti, o biserică cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". În acest conac a avut loc la 30 aprilie/12 mai 1844 cununia religioasă a Elenei Rosetti cu Alexandru Ioan Cuza, pe atunci preşedinte al Judecătoriei Covurlui. La 30 aprilie 1909 au fost aduse aici rămăşiţele pământeşti ale Elenei Cuza, care au fost înmormântate în curtea bisericii, lângă mama sa. Conacul a fost folosit în perioada 1949-1977 ca şcoala generală a satului. Cutremurele din 1977 şi 1990, situaţia juridică incertă de după 1989 şi vandalizarea din partea localnicilor au dus la degradarea conacului şi a parcului.

Am continuat drumul spre Iaşi, iar după alţi 10 km de la Soleşti pe partea stângă apare Mănăstirea "Ştefan cel Mare şi Sfânt" de la Movila lui Burcel. Este situată pe vârful unei coline. Am urcat şi din cele notate acolo am înţeles că a fost ridicată în anul 1997 la iniţiativa stareţului Ştefan Guşă, care are mormântul pregătit lângă biserica nouă, construită din piatră în 2005. Construcţiile mănăstirii (paraclis, chilii, stăreţie şi trapeză) sunt din lemn. Pe Movila lui Burcel există un grup statuar cu trei cruci mari, reprezentând cele trei provincii româneşti sau Sfânta Treime, care cuprinde: statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, o femeie lucrată în bronz (Dacia Traiana), care întruchipează România Mare, rupând pactul Molotov-Ribbentrop, harta României Mari sfâşiate. Legenda lui Burcel este redată în versuri de Vasile Alecsandri.

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: La centenarul Marelui Război

lecturi: 44.