Să unim ceea ce este despărţit

Mesaj adresat patriarhului Bartolomeu pentru sărbătoarea sfântului Andrei

În cadrul schimbului tradiţional de delegaţii pentru sărbătorile respective ale sfinţilor patroni - 29 iunie la Roma pentru celebrarea sfinţilor Petru şi Paul şi 30 noiembrie la Istanbul pentru celebrarea sfântul Andrei - cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, conduce delegaţia Sfântului Scaun pentru sărbătoarea Patriarhiei ecumenice. Cardinalul este însoţit de episcopul Brian Farrell, secretar al dicasterului, şi de monsenior Andrea Palmieri, subsecretar. La Istanbul s-a unit la delegaţie nunţiul apostolic din Turcia, arhiepiscopul Paul F. Russell. Delegaţia Sfântului Scaun a luat parte la solemna Dumnezeiască Liturghie prezidată de Bartolomeu în biserica patriarhală "Sfântul Gheorghe" la Fanar şi a avut o întâlnire cu patriarhul şi conversaţii cu comisia sinodală care se ocupă de relaţiile cu Biserica Catolică. Cardinalul Koch a încredinţat patriarhului ecumenic un mesaj autograf al papei Francisc pe care l-a citit la încheierea Dumnezeieştii Liturghii. Iată o traducere a mesajului pontifical.

Sanctităţii Sale Bartolomeu
Arhiepiscop de Constantinopol
Patriarh ecumenic

Deşi departe de Roma, în vizită pastorală în Myanmar şi în Bangladesh, doresc să extind cele mai bune urări fraterne dumneavoastră, Sanctitate, şi membrilor Sfântului Sinod, clerului şi călugărilor, precum şi tuturor credincioşilor adunaţi pentru dumnezeiasca liturghie în biserica patriarhală "Sfântul Gheorghe", pentru comemorarea liturgică a sfântului apostol Andrei, fratele lui Simon Petru şi cel dintâi chemat dintre apostoli, sfânt patron al Bisericii de Constantinopol şi al Patriarhiei ecumenice. Când diaconul în cursul dumnezeieştii liturghii îi va invita pe cei care sunt adunaţi acolo ca să se roage "pentru cei călătoresc pe pământ, pe mare şi prin aer", vă cer să vă rugaţi şi pentru mine.

Delegaţia trimisă de mine este un semn al solidarităţii mele spirituale cu rugăciunea voastră de aducere de mulţumire şi de laudă pentru tot ceea ce Dumnezeul nostru Atotputernic şi Milostiv a făcut prin mărturia apostolului Andrei. În mod asemănător, delegaţia Patriarhiei ecumenice, primită la Roma în iunie, ne-a demonstrat apropierea sa în timp ce noi celebram faptele minunate săvârşite de Dumnezeu, izvorul oricărui bine, prin apostolii Petru şi Paul, sfinţi patroni ai Bisericii de Roma.

Apostolii au proclamat până la marginile pământului, prin cuvinte şi prin jertfa vieţii lor, ceea ce ei înşişi au văzut, au ascultat şi au experimentat: Cuvântul Vieţii, Domnul nostru Isus Cristos, mort şi înviat pentru mântuirea noastră. A ne însuşi această proclamare ne permite să intrăm în comuniune cu Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt, care este însuşi fundamentul comuniunii care deja îi uneşte pe cei care sunt botezaţi în numele Preasfintei Treimi (cf. 1In 1,1-3). Catolicii şi ortodocşii, mărturisind împreună dogmele primelor şapte concilii ecumenice, crezând în eficacitatea Euharistiei şi a celorlalte sacramente şi păstrând succesiunea apostolică în slujirea episcopilor, deja experimentează o apropiere reciprocă profundă (cf. Unitatis redintegratio, nr. 15). Astăzi, în aducere de mulţumire Dumnezeului iubirii, în ascultare faţă de voinţa Domnului nostru Isus Cristos şi în fidelitate faţă de învăţătura apostolilor, recunoaştem cât este de urgent să creştem spre comuniunea deplină şi vizibilă.

Este motiv de bucurie să aflu că în ajunul sărbătorii sfântului Andrei, în timpul unei întâlniri la care dumneavoastră, Sanctitate, aţi luat parte, a fost comemorată a cincizecea aniversare a vizitei lui Paul al VI-lea la Fanar la 25 iulie 1967. Acel moment istoric de comuniune între păstorii Bisericii din Roma şi al Bisericii din Constantinopol readuce în minte cuvintele patriarhului Atenagora când l-a primit pe papa Paul al VI-lea în biserica patriarhală "Sfântul Gheorghe", unde sunteţi adunaţi astăzi. Consider că acele cuvinte pot continua să inspire dialogul dintre Bisericile noastre: "Să unim ceea ce este despărţit, oriunde este posibil acest lucru, prin acte în care ambele Biserici sunt implicate, dând forţă în plus problemelor de credinţă şi disciplinei canonice pe care le avem în comun. Să facem un dialog teologic după principiul [de] comunitate deplină în fundamentele credinţei, libertate fie în gândirea teologică, unde acest lucru este pios şi edificator şi inspirat de corpul principal al Părinţilor, fie în varietatea obiceiurilor locale, aşa cum a promovat Biserica încă de la începuturi" (Tomos Agapis, Vatican-Phanar [1958-1970], pag. 382-383).

Vă exprim, Sanctitate, recunoştinţa mea vie pentru ospitalitatea generoasă şi cordială pe care mitropolia de Leros din Patriarhia ecumenică, sub conducerea pastorală a Eminenţei Sale Paisios, a extins-o membrilor Comitetului mixt de coordonare a Comisiei Internaţionale pentru Dialogul Teologic între Biserica catolică şi Biserica ortodoxă. Doresc din nou să încurajez acest dialog teologic. Consensul obţinut, între catolici şi ortodocşi, despre unele principii teologice fundamentale care reglementează raportul dintre primat şi sinodalitate în viaţa Bisericii din primul mileniu, poate folosi la evaluarea, şi în manieră critică, a unor categorii şi practici teologice care s-au dezvoltat în al doilea mileniu în conformitate cu aceste principii. Acest consens poate să ne permită să prefigurăm un mod comun de a înţelege exercitarea slujirii episcopului de Roma, în contextul sinodalităţii şi în slujba comuniunii Bisericii în contextul actual. Această misiune delicată trebuie să fie desfăşurată într-un climat de deschidere reciprocă şi, mai ales, ascultând de cererile pe care Duhul Sfânt le face Bisericii.

Sanctitate, frate iubit în Cristos, în ultimele luni am urmărit cu mare interes participarea dumneavoastră la importante evenimente internaţionale care s-au desfăşurat în toată lumea, referitoare la îngrijirea creaţiei, la coexistenţa paşnică între popoare de culturi şi tradiţii religioase diferite, precum şi la prezenţa creştinilor în Orientul Mijlociu. Angajarea dumneavoastră, Sanctitate, este pentru mine personal un izvor de inspiraţie, de sprijin şi de încurajare pentru că, aşa cum ştiţi bine, împărtăşim tot aceste preocupări. Este speranţa mea ferventă că ortodocşii şi catolicii să poată promova iniţiative comune la nivel local cu privire la aceste probleme, pentru că există multe contexte în care ortodocşii şi catolicii pot deja să lucreze împreună fără a aştepta ziua comuniunii depline şi vizibile.

Asigurându-vă de amintirea mea constantă în rugăciune, cu sentimente de afect călduros schimb cu dumneavoastră, Sanctitate, o îmbrăţişare fraternă de pace.

Franciscus

(După L'Osservatore Romano, 1 decembrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 13.