CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN MYANMAR ŞI BANGLADESH
(26 noiembrie - 2 decembrie 2017)

Întâlnire cu Consiliul Suprem "Sangha" al călugărilor budişti
Kaba Aye Centre (Yangon)
Miercuri, 29 noiembrie 2017

Este o mare bucurie pentru mine să fiu cu voi. Îi mulţumesc venerabilului Bhaddanta Kumarabhivamsa, preşedinte al comitetului de stat Sangha Maha Nayaka, pentru cuvintele sale de bun-venit şi pentru angajarea sa în organizarea vizitei mele aici astăzi. Salutându-vă pe voi toţi, exprim aprecierea mea deosebită pentru prezenţa Excelenţei Sale Thura Aung Ko, ministrul pentru afacerile religioase şi cultură.

Întâlnirea noastră este o ocazie importantă pentru a reînnoi şi a întări legăturile de prietenie şi respect dintre budişti şi catolici. Este şi o oportunitate pentru a afirma angajarea noastră pentru pace, respectarea demnităţii umane şi dreptate pentru fiecare bărbat şi femeie. Nu numai în Myanmar, ci în toată lumea, persoanele au nevoie de această mărturie comună din partea liderilor religioşi. Pentru că, atunci când noi vorbim cu un singur glas afirmând valorile perene ale dreptăţii, păcii şi demnităţii fundamentale a fiecărei fiinţe umane, noi oferim un cuvânt de speranţă. Să-i ajutăm pe budişti, pe catolici şi toate persoanele să lupte pentru o mai mare armonie în comunităţile lor.

În orice epocă, omenirea experimentează nedreptăţi, momente de conflict şi inegalitate între persoane. În timpul nostru aceste dificultăţi par să fie deosebit de grave. Chiar dacă societatea a făcut un mare progres tehnologic şi persoanele din lume sunt tot mai conştiente de umanitatea lor comună şi de destinul lor comun, rănile conflictelor, ale sărăciei şi asupririi persistă şi creează noi diviziuni. În faţa acestor provocări, nu trebuie să ne resemnăm niciodată. Pe baza respectivelor noastre tradiţii spirituale, ştim de fapt că există o cale pentru a merge înainte, o cale care duce la vindecare, la înţelegerea reciprocă şi la respect. O cale bazată pe compasiune şi pe iubire.

Exprim stima mea faţă de toţi cei care în Myanmar trăiesc conform tradiţiilor religioase ale budismului. Prin învăţăturile lui Buddha şi mărturia zeloasă a aşa de multor călugări şi călugăriţe, oamenii din această ţară au fost formaţi la valorile răbdării, toleranţei şi respectării vieţii, precum şi la o spiritualitate atentă şi profund respectuoasă faţă de mediul nostru natural. Aşa cum ştim, aceste valori sunt esenţiale pentru o dezvoltare integrală a societăţii, pornind de la cea mai mică dar cea mai esenţială unitate, familia, pentru a se extinde apoi la reţeaua de relaţii care ne pună în conexiune strânsă, relaţii înrădăcinate în cultură, în apartenenţa etnică şi naţională, dar în ultimă analiză înrădăcinate în apartenenţa la umanitatea comună. Într-o adevărată cultură a întâlnirii, aceste valori pot întări comunităţile noastre şi pot ajuta să ducă întregii societăţi lumina atât de necesară.

Marea provocare din zilele noastre este aceea de a ajuta persoanele să se deschidă la transcendent. Să fie capabile să se privească înăuntru în profunzime şi să se cunoască pe ele însele în aşa fel încât să recunoască relaţiile reciproce care le leagă cu toţi ceilalţi. Să-şi dea seama că nu putem rămâne izolaţi unii de alţii. Dacă suntem chemaţi să fim uniţi, aşa cum este propunerea noastră, trebuie să depăşim toate formele de neînţelegere, de intoleranţă, de prejudecată şi de ură. Cum putem face asta? Cuvintele lui Buddha oferă fiecăruia dintre noi o călăuză: "Înfrânge mânia cu non-mânia, înfrânge-l pe cel rău cu bunătatea, înfrânge-l pe avar cu generozitatea, înfrânge-l pe mincinos cu adevărul" (Dhammapada, XVII, 223). Sentimente asemănătoare exprimă rugăciunea atribuită sfântului Francisc de Assisi: "Doamne, fă-mă instrument al păcii tale. Unde este ură eu să aduc iubirea, unde este ofensă eu să aduc iertarea, [...] unde este întuneric eu să aduc lumina, unde este tristeţe eu să aduc bucuria".

Fie ca această Înţelepciune să continue să inspire orice efort pentru a promova răbdarea şi înţelegerea şi pentru a vindeca rănile conflictelor care în decursul anilor au divizat oameni din diferite culturi, etnii şi convingeri religioase. Aceste eforturi nu sunt niciodată numai prerogative ale liderilor religioşi, nici nu sunt de competenţa exclusivă a statului. Mai degrabă, întreaga societate, toţi cei care sunt prezenţi în cadrul comunităţii, trebuie să împărtăşească munca de depăşire a conflictului şi a nedreptăţii. Totuşi este responsabilitate deosebită a liderilor civili şi religioşi să asigure ca fiecare glas să fie ascultat, aşa încât provocările şi nevoile din acest moment să poată fi în mod clar înţelese şi puse în confruntare într-un spirit de imparţialitate şi de solidaritate reciprocă. Felicit munca pe care o desfăşoară Panglong Peace Conference în această privinţă şi mă rog pentru ca aceia care conduc acest efort să poată continua să promoveze o participare mai amplă din partea tuturor celor care trăiesc în Myanmar. Acest lucru va contribui cu siguranţă la angajarea pentru a face să înainteze pacea, siguranţa şi o prosperitate care să-i includă pe toţi.

Desigur, dacă aceste eforturi vor produce roade durabile, se va cere o cooperare mai mare între liderii religioşi. În această privinţă, doresc ca să ştiţi că Biserica catolică este un partener disponibil. Ocaziile de întâlnire şi de dialog între liderii religioşi demonstrează că sunt un factor important în promovarea dreptăţii şi păcii în Myanmar. Am aflat că în aprilie, Conferinţa Episcopilor Catolici a găzduit o întâlnire de două zile despre pace, la care au participat conducătorii diferitelor comunităţi religioase, împreună cu ambasadori şi reprezentanţi ai agenţiilor neguvernamentale. Aceste întâlniri sunt indispensabile, dacă suntem chemaţi să aprofundăm cunoaşterea noastră reciprocă şi să afirmăm relaţiile dintre noi şi destinul comun. Dreptatea autentică şi pacea durabilă pot să fie obţinute numai atunci când sunt garantate pentru toţi.

Dragi prieteni, fie ca budiştii şi catolicii să meargă împreună de-a lungul acestei cărări de vindecare şi să lucreze umăr la umăr pentru binele fiecărui locuitor din această ţară. În Scripturile creştine, apostolul Paul îi cheamă pe ascultătorii săi să se bucure cu cei care sunt în bucurie şi să plângă cu aceia care plâng (cf. Rom 12,15), purtând cu umilinţă poverile unii altora (cf. Gal 6,2). În numele fraţilor mei şi surorilor mele catolici, exprim disponibilitatea noastră de a continua să mergem cu voi şi să semănăm seminţe de pace şi de vindecare, de compasiune şi de speranţa în această ţară.

Vă mulţumesc din nou pentru că m-aţi invitat să fiu astăzi aici cu voi. Asupra tuturor invoc binecuvântările divine de bucurie şi de pace.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.