Vizita pastorală a Sfântului Părinte Francisc la Cesena în al treilea centenar al naşterii papei Pius al VI-lea şi la Bologna pentru încheierea Congresului Euharistic Diecezan

(1 octombrie 2017)

Întâlnire cu totalitatea cetăţenilor

Piazza del Popolo (Cesena)

Duminică, 1 octombrie 2017

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Îmi place să încep vizita mea la Cesena întâlnind totalitatea cetăţenilor, în acest loc aşa de semnificativ pentru viaţa civilă şi socială a oraşului vostru. Un oraş bogat în civilizaţie şi încărcată în istorie, care printre fiii săi iluştri a dat naştere şi la doi papi: Pius al VI-lea, al cărui al treilea centenar al naşterii îl comemorăm, şi Pius al VII-lea.

De multe secole această piaţă constituie punctul de întâlnire al cetăţenilor şi locul unde se desfăşoară târgul. Aşadar ea merită numele său: Piaţa poporului, sau simplu "Piaţa", pentru că este a poporului, spaţiu public în care se iau decizii relevante pentru oraş în palatul primăriei şi se demarează iniţiative economice şi sociale. Piaţa este un loc emblematic, unde aspiraţiile fiecăruia se confruntă cu exigenţele, aşteptările şi visele tuturor cetăţenilor; unde grupurile particulare conştientizează că dorinţele lor trebuie armonizate cu acelea ale colectivităţii. Eu aş spune - permiteţi-mi imaginea -: în această piaţă se "plămădeşte" binele comun al tuturor, aici se lucrează pentru binele comun al tuturor. Această armonizare a dorinţelor proprii cu acelea ale comunităţii face binele comun. În această piaţă se învaţă că, nici măcar fiecare în parte nu se poate bucura de drepturile sale şi realiza propriile aspiraţii nobile, pentru că ar dispare spaţiul ordonat şi civil în care să trăiască şi să acţioneze.

Centralitatea pieţei trimite oricum mesajul că este esenţial a lucra toţi împreună pentru binele comun. Aceasta este baza bunei guvernări a oraşului, care îl face frumos, sănătos şi primitor, răscruce de iniţiative şi motor al unei dezvoltări sustenabile şi integrale.

Această piaţă, ca toate celelalte pieţe din Italia, aminteşte de necesitatea politicii bune pentru viaţa comunităţii; nu a celei aservite ambiţiilor individuale sau prepotenţei facţiunilor sau centrelor de interese. O politică ce să nu fie nici slujitoare nici stăpână, ci prietenă şi colaboratoare; nu fricoasă sau nesăbuită, ci responsabilă deci curajoasă şi prudentă în acelaşi timp; care să facă să crească implicarea persoanelor, incluziunea şi participarea lor progresivă; care să nu lase pe margine unele categorii, care să nu părăduiască şi să nu polueze resursele naturale - de fapt ele nu sunt o fântână fără fund ci o comoară dăruită nouă de Dumnezeu pentru ca s-o folosim cu respect şi inteligenţă. O politică ce să ştie să armonizeze aspiraţiile legitime ale fiecăruia şi ale grupurilor ţinând cârma cu putere spre interesul tuturor cetăţenilor.

Aceasta este faţa autentică a politicii şi motivaţia sa de a exista: o slujire inestimabilă adusă binelui întregii colectivităţi. Şi acesta este motivul pentru care doctrina socială a Bisericii o consideră o formă nobilă de caritate. De aceea îi invit pe tineri şi pe cei mai puţin tineri să se pregătească în mod adecvat şi să se angajeze personal în acest domeniu, asumând încă de la început perspectiva binelui comun şi respingând orice formă chiar minimă de corupţie. Corupţia este molia vocaţiei politice. Corupţia nu lasă civilizaţia să crească. Şi politicianul bun are şi propria cruce atunci când vrea să fie bun pentru că trebuie să lase de atâtea ori ideile sale personale pentru a lua iniţiativele altora şi a le armoniza, a le uni, pentru ca tocmai binele comun să fie dus înainte. În acest sens, politicianul bun ajunge mereu să fie un "martir" în slujire, pentru că lasă propriile idei dar nu le abandonează, le pune în discuţie cu toţi pentru a merge spre binele comun, şi acest lucru este foarte frumos.

Din această piaţă vă invit să luaţi în considerare nobleţea acţiunii politice în numele şi în favoarea poporului, care se recunoaşte într-o istorie şi în valori împărtăşite şi cere linişte a vieţii şi dezvoltare ordonară. Vă invit să cereţi de la protagoniştii vieţii publice coerenţă de angajare, pregătire, corectitudine morală, capacitate de iniţiativă, bunăvoinţă, răbdare şi tărie sufletească în înfruntarea provocărilor de astăzi, totuşi fără a pretinde o perfecţiune imposibilă. Şi atunci când politicianul greşeşte, să aibă măreţia sufletească de a spune: "Am greşit, scuzaţi-mă, mergem înainte". Şi acest lucru este nobil! Evenimentele umane şi istorice şi complexitatea problemelor nu permit să se rezolve totul şi imediat. Bagheta magică nu funcţionează în politică. Un realism sănătos ştie că şi clasa conducătoare cea mai bună nu poate rezolva într-o clipită toate problemele. Pentru a ne da seama de asta e suficient să încerc să acţionăm personal în loc să ne limităm să observăm şi să criticăm din balcon activitatea celorlalţi. Şi acesta este un defect, când criticile nu sunt constructive. Dacă politicianul greşeşte, mergi şi spune-i, există atâtea moduri de a-i spune: "Dar, cred că asta ar fi mai bine aşa, aşa...". Prin presă, radio... Dar spune-o în mod constructiv. Şi nu privi de la balcon, să observi de la balcon aşteptând ca el să greşească. Nu, asta nu construieşte civilizaţia. Se va găsi în acest mod forţa de a asuma responsabilităţile care ne revin, înţelegând în acelaşi timp că, şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi colaborarea oamenilor, se va întâmpla oricum să comitem greşeli. Cu toţii greşim. "Scuzaţi-mă, am greşit. Reiau drumul corect şi merg înainte".

Iubiţi fraţi şi surori, acest oraş, ca toată Romagna, a fost în mod tradiţional ţinut cu pasiuni politice aprinse. Aş vrea să vă spun vouă şi tuturor: redescoperiţi şi pentru astăzi valoarea acestei dimensiuni esenţiale a convieţuirii sociale şi daţi contribuţia voastră, gata să faceţi să prevaleze binele întregului asupra binelui unei părţi; gata să recunoaşteţi că orice idee trebuie verificată şi remodelată în confruntarea cu realitatea; gata să recunoaşteţi că este fundamental a demara iniţiative mai mult trezind ample colaborări decât a tinde spre ocuparea locurilor. Fiţi exigenţi cu voi înşivă şi cu alţii, ştiind că angajarea conştiincioasă precedată de o pregătire corespunzătoare va da rodul său şi va face să crească binele şi chiar fericirea persoanelor. Ascultaţi-i pe toţi, toţi au dreptul să-şi facă auzit glasul, dar în special ascultaţi-i pe tineri - şi pe politicienii tineri -: "Uite, tinere, tânără, cu privire la asta greşeşti, ia-o pe celălalt drum, gândeşte-te". Acest raport între bătrâni şi tineri este o comoară pe care noi trebuie s-o restabilim. Astăzi este ora tinerilor? Da, la jumătate: este şi ora bătrânilor. Astăzi este ora în politică a dialogului dintre tineri şi bătrâni. Vă rog, mergeţi pe acest drum!

Politica a părut în aceşti ani că uneori se retrage din faţa agresivităţii şi a răspândirii altor forme de putere, ca aceea financiară şi aceea mediatică. Trebuie relansate drepturile politicii bune, independenţa sa, capacitatea sa specifică de a sluji binele public, de a acţiona în aşa fel încât să diminueze inegalităţile, să promoveze cu măsuri concrete binele familiilor, să furnizeze un cadru solid de drepturi-obligaţii - să le echilibreze pe amândouă - şi să le facă efective pentru toţi. Poporul, care se recunoaşte într-un ethos şi într-o cultură proprie, aşteaptă de la politica bună apărarea şi dezvoltarea armonioasă a acestui patrimoniu şi a celor mai bune potenţialităţi ale sale. Să-l rugăm pe Domnul pentru ca să ridice politicieni buni, care să aibă cu adevărat la inimă societatea, poporul şi binele săracilor. Lui, Dumnezeului dreptăţii şi al păcii, încredinţez viaţa socială şi civilă a oraşului vostru. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.