CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC ÎN COLUMBIA

(6-11 septembrie 2017)

Angelus

Biserica "Sfântul Petru Claver", Cartagena
Duminică, 10 septembrie 2017

Iubiţi fraţi şi surori,

Cu puţin înainte de a intra în această biserică, unde se păstrează relicvele sfântului Petru Claver, am binecuvântat primele pietre pentru două instituţii destinate persoanelor cu necesităţi grabe şi am vizitat casa doamnei Lorenza, unde primeşte în fiecare zi mulţi fraţi şi surori ai noştri pentru a le da hrană şi afect. Aceste întâlniri îmi fac atât de bine pentru că acolo se poate atinge cu mâna iubirea lui Dumnezeu care se face concretă, se face zilnică.

Toţi împreună ne vom ruga Angelus, amintind Întruparea Cuvântului. Şi să ne gândim la Maria, care l-a zămislit pe Isus şi l-a adus pe lume. O contemplăm astăzi invocând-o ca Stăpâna Noastră de Chiquinquirá. Aşa cum ştiţi, o lungă perioadă de timp această imagine a fost abandonată, a pierdut culoarea şi era stricată şi găurită. Era tratată ca o bucată de pânză veche, folosită fără niciun respect până când a ajuns printre lucrurile rebutate.

Atunci, o femeie simplă, care conform tradiţiei se numea María Ramos, prima cinstitoare a Fecioarei de Chiquinquirá, a văzut în acea pânză ceva diferit. A avut curajul şi credinţa de a pune acea imagine stricată şi uzată într-un loc deoparte, redându-i demnitatea sa pierdută. A ştiu să o găsească şi să o cinstească pe Maria, care îl purta pe Fiul în braţe, chiar şi în acel obiect care pentru alţii era dispreţuitor şi inutil.

În acest mod, s-a făcut paradigmă a tuturor celor care, în diferite moduri, încearcă să recupereze demnitatea fratelui căzut datorită durerii rănilor vieţii, a celor care nu se resemnează şi lucrează pentru a le construi o locuinţă demnă, pentru a-i asista în nevoile urgente şi, mai ales, se roagă cu perseverenţă pentru ca să poată recupera strălucirea fiilor lui Dumnezeu care a le-a fost smulsă.

Domnul ne învaţă prin exemplul celor umili şi al celor care nu contează. Dacă Mariei Ramos, o femeie simplă, i-a acordat harul de a primi imaginea Fecioarei în sărăcia acelei pânze rupte, lui Isabel, o femeie indigenă, şi fiului său Miguel, i-a dat capacitatea de a fi primii să vadă transformată şi reînnoită acea pânză a Fecioarei. Ei au fost primii care au văzut cu ochi simpli acea bucată de pânză total nouă şi în ea strălucirea luminii divine, care transformă şi face noi toate lucrurile. Sunt cei săraci, cei umili, cei care contemplă prezenţa lui Dumnezeu, cei cărora se revelează misterul iubirii lui Dumnezeu cu mai mare claritate. Ei, săraci şi simpli, au fost primii care au văzut-o pe Fecioara de Chiquinquirá şi au devenit misionarii săi, vestitori ai frumuseţii şi ai sfinţeniei Fecioarei.

Şi în această biserică o vom ruga pe Maria, care s-a numit pe ea însăşi "slujitoarea Domnului", şi pe sfântul Petru Claver, "sclavul negrilor pentru totdeauna", aşa cum s-a numit în ziua când a depus voturile sale solemne. El aştepta navele care veneau din Africa la piaţa principală de sclavi din lumea nouă. De multe ori îi primea numai cu gesturi, gesturi evanghelizatoare, datorită imposibilităţii de a comunica, datorită diversităţii limbilor. Dar o lipsă merge dincolo de toate limbile. Totuşi, sfântul Petru Claver ştia că limbajul clarităţii, al milostivirii era înţeles de toţi. De fapt, caritatea ajută să înţelegem adevărul şi adevărul cere gesturi de caritate: merg împreună, nu se pot separa. Când simţea repugnanţă faţă de ei - pentru că sărmanii ajungeau într-o stare care era repugnantă - Petru Claver le săruta plăgile.

Auster şi caritabil până la eroism, după ce a întărit singurătatea a sute de mii de persoane, a murit onorat, au uitat de el şi a parcurs ultimii patru din viaţa sa bolnav şi în chilia sa şi într-o înspăimântătoare stare de abandonare. Aşa răsplăteşte lumea; Dumnezeu a răsplătit-o într-o altă manieră.

Efectiv, sfântul Petru Claver a mărturisit în mod formidabil responsabilitatea şi atenţia pe care trebuie să le aibă fiecare dintre noi faţă de fraţii săi. Acest sfânt a fost acuzat, de alţii, pe nedrept că este indiscret în zelul său şi a trebuit să înfrunte critici dure şi o opoziţie persistentă din partea celor care se temeau că slujirea sa ar ameninţa bogatul comerţ de sclavi.

Şi astăzi, în Columbia şi în lume, milioane de persoane sunt vândute ca sclavi, sau cerşesc un pic de umanitate, un moment de duioşie, o iau pe calea mării sau pornesc la drum pentru că au pierdut totul, începând de la demnitatea lor şi de la drepturile lor.

Maria de Chiquinquirá şi Petru Claver ne invită să lucrăm pentru demnitatea tuturor fraţilor noştri, în special pentru cei săraci şi pentru rebutaţii de societate, pentru cei care sunt abandonaţi, pentru emigranţi, pentru cei care îndură violenţa şi traficul de persoane. Toţi aceştia au demnitatea lor şi sunt imagine vie a lui Dumnezeu. Toţi am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi pe toţi Fecioara ne ţine în braţe ca fii iubiţi.

Acum să îndreptăm rugăciunea noastră spre Fecioara Mamă, pentru ca să ne facă să descoperim în fiecare dintre bărbaţii şi femeile din timpul nostru faţa lui Dumnezeu.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Din această localitate doresc să asigur rugăciunea mea pentru fiecare dintre ţările din America Latină, şi în mod special pentru apropiata Venezuela. Exprim apropierea mea de fiecare dintre fiii şi fiicele acelei iubite naţiuni, precum şi de cei care au găsit în acest ţinut columbian un loc de primire. Din acest oraş, sediu al drepturilor umane, fac apel pentru ca să se respingă orice tip de violenţă în viaţa politică şi să se găsească o soluţie la criza gravă care se trăieşte şi care-i atinge pe toţi, în special pe cei mai săraci şi dezavantajaţi din societate. Preasfânta Fecioară să mijlocească pentru toate necesităţile lumii şi ale fiecăruia dintre fiii săi.

Vă salut şi pe voi cei prezenţi aici, veniţi din diferite locuri, precum şi pe cei care urmăresc această vizită prin radio şi televiziune. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Şi acum aş vrea să vă dau binecuvântarea. Fiecare dintre noi, înainte de a primi binecuvântarea, într-un moment de tăcere, să pună în propria inimă numele persoanelor pe care le iubim mai mult, precum şi numele persoanelor pe care nu le iubim; numele persoanelor care ne iubesc şi numele persoanelor care ştim că nu ne iubesc; pentru toţi şi pentru fiecare cerem binecuvântarea, pentru toţi.

[Rugăciune în tăcere]

[Binecuvântarea]

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.