21 septembrie 1953: chemarea lui Jorge Bergoglio la vârsta de 16 ani

De Anita Bourdin

"Nu ştiu ce s-a întâmplat". Tânărul Jorge Mario Bergoglio avea 16 ani, când în 1953 a avut o experienţă aşa de decisivă încât să schimbe pentru totdeauna viaţa sa şi pe care o transmite tinerilor cu discreţie şi pudoare.

Miercuri, 20 septembrie 2017, în ajunul sărbătorii apostolului şi evanghelistului Matei, pontiful i-a salutat ca de obicei pe tineri la sfârşitul audienţei generale.

"Convertirea sa să fie exemplu pentru voi, dragi tineri, pentru a trăi viaţa cu criteriile credinţei", a îndemnat papa Bergoglio.

Papa Francisc n-a uitat niciodată spovada care a schimbat viaţa sa chiar în ziua sărbătorii sfântului Matei, 21 septembrie 1953, la Buenos Aires. Născut la 17 decembrie 1936, încă nu împlinise 17 ani.

Austen Ivereigh relatează evenimentul în biografia papei Francisc, "Timp de milostivire. Viaţa lui Jorge Mario Bergoglio".

"Dumnezeu «îl precede» la 21 septembrie 1953 [...]. Coborând pe jos Avenida RIvadavia, trece prin faţa bazilicii "San José" (de Flores) pe care o cunoaşte bine. Simte o necesitate stranie de a intra. «Am intrat, simţeam că trebuie să intru - aceste lucruri pe care tu le simţi în tine fără să ştii ce sunt», va explica părintelui Isasmendi".

Şi autorul citează tot pasajul. "Am privit, era întuneric, era o dimineaţă de septembrie, probabil ora 9, şi am văzut un preot care mergea, nu-l cunoşteam, nu făcea parte dintre preoţii din parohie. Şi se aşază într-unul dintre confesionale, ultimul pe stânga când se priveşte spre altar. Nu ştiu nici ce s-a întâmplat după aceea. Avea impresia că m-a împins cineva să intru în confesional. Desigur, i-am povestit lucruri, m-am spovedit... dar nu ştiu ce s-a întâmplat.

Când am terminat să mă spovedesc, l-am întrebat pe preot de unde venea, pentru că nu-l cunoşteam, şi mi-a spus: «Vin din Corrientes şi trăiesc aici foarte aproape [...]. Vin să celebrez Liturghia aici din când în când». Avea un cancer - leucemia - şi a murit anul următor.

Acolo, am ştiut că voi deveni preot. Eram mai mult decât sigur. În loc să ies cu ceilalţi, m-am întors acasă, pentru că eram întors pe dos. După aceea, am continuat studiile mele şi tot restul, dar ştiam acum încotro mergeam".

"Într-o scrisoarea din 1990, pentru a descrie experienţa, el explică de parcă ar fi fost aruncat jos de pe calul său", continuă Ivereigh.

"Însă acasă, Jorge Mario nu vorbeşte despre asta cu nimeni mai mult de un an. Are ideile clare. Se va destăinui lui Oscar Crespo, de la laboratorul chimic unde lucra: «Voi termina liceul profesional cu voi, băieţi, dar nu voi fi un chimist. Voi fi preot. Dar nu preot într-o bazilică. Voi fi iezuit pentru că vreau să ies în cartiere, în villas, pentru a fi cu oamenii»".

Deja sunt cuvintele cheie ale misiunii lui Bergoglio: "a ieşi", "cu oamenii".

A povestit că a trăit "experienţa milostivirii divine" şi că se simte "chemat", în acelaşi mod al sfântului Matei şi al sfântului Ignaţiu de Loyola.

Evanghelia din sărbătoarea sfântului Matei evocă chemarea lui Isus şi privirea sa: "În acel timp, plecând Isus de acolo, a văzut un om numit Matei stând la postul de vamă şi i-a spus: «Urmează-mă!» Ridicându-se, el l-a urmat". Pontiful este fascinat de privirea lui Cristos care se aşează asupra lui Levi, asupra lui însuşi, asupra fiecăruia. Invită adesea să ne lăsăm priviţi de Cristos, să acţionăm sub privirea lui Cristos.

Motoul său episcopal şi papal se explică în acest mod: "Eligendo atque miserando", alegerea, chemarea lui Cristos care face milostivire, pentru ca discipolul său să facă la fel.

Şi când venea la Roma şi trăia la "Casa del Clero" în Via della Scrofa, aproape de "San Luigi dei Francesi", îi plăcea să meargă să contemple pictura lui Caravaggio (1571-1610), "Chemarea lui Matei", realizată între 1599-1600 pentru capela Contarelli din aceeaşi biserică, unde este păstrată până acum.

(După Zenit, 21 septembrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.