Ciugheş: Hramul bisericii şi lansarea monografiei satului

Marele Nicolae Iorga spunea următoarele: "Fiecare loc de pe pământ are o poveste a sa, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi-ţi trebuie un dram de iubire ca s-o înţelegi".

Sâmbătă, 5 august 2017, a avut loc într-un cadru solemn lansarea monografiei satului Ciugheş. Nu se putea un moment mai potrivit decât hramul bisericii pentru un asemenea eveniment. Au fost prezenţi preoţi de la Episcopia Romano-Catolică de Iaşi şi din alte parohii, credincioşii din sat şi mulţi oaspeţi. Remarcabil a fost şi faptul că o parte din copii satului au venit la biserică purtând frumoasele costume populare din zonă.

Evenimentul de lansare a monografiei a început cu sfânta Liturghie celebrată la ora 11.00, de către preotul Ieronim Budulai şi concelebrată de preotul Cornel Cadar, redactor şef la redacţia "Presa Bună" şi purtător de cuvânt al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi.

În predica sa, preotul Cornel Cadar a amintit credincioşilor evenimentul istoric şi spiritual al sfintei Maria a Zăpezii, patroana comunităţii. Cucernicul preot a îndemnat creştinii la evlavie, bunătate şi păstrarea credinţei romano-catolice, având model pe Maica Domnului.

Satul Ciugheş, oricât ar fi el de neînsemnat, pentru mine este cel mai scump loc de pe pământ. De el sunt legat cu întreaga mea fiinţă prin mii de fire nevăzute, dar organic simţite de mine; aici am văzut cu mai bine de şase decenii în urmă, lumina zilei, am scos din plămâni primul scâncet, aici am copilărit şi am învăţat să scriu primul "a" mic de mână şi primul "A" mare de mână; aici se odihnesc pentru vecie părinţii mei. Tot aici s-a născut şi soţia mea dintr-o familie credincioasă având rude apropiate preoţi ai Diecezei de Iaşi.

Când am plecat din satul meu la liceu, cu trenul, fratele meu avea doar doi anişori. Pe peronul gării s-a prins de gâtul meu şi plângeam amândoi. Urcând în tren, privind pe fereastră cu lacrimi în ochi, casele şi copacii de-a lungul şinelor fugeau înapoi şi mă întrebam de ce eu trebuie să merg înainte, când satul şi frăţiorul mă trag înapoi. Îmi iubesc pământul natal, nu pot sta nicăieri printre străini mai mult de două luni. Paşii mei pornesc singuri înapoi spre satul meu de care mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor. Dumnezeu a dat ca ultimii 15 ani de serviciu ca militar să fiu comandantul unei mici formaţiuni militare dispusă pe creasta vestică a muntelui, deasupra satului Ciugeş. Chiar pe fosta graniţă vremelnică a Dictatului de la Viena. De aici timp 15 ani am străjuit sub drapel ca vânător de munte liniştea satului meu, Ciugheş, şi a ţării mele, România.

Pe acest frumos meleag a poposit pentru o vreme spre păstorirea credincioşilor săi un cucernic preot, Ieronim Budulai. Cum omul bun sfinţeşte locul, a ctitorit în Ciugheş un sfânt lăcaş de închinăciune, unde ciugheşanul, când se naşte, devine prin botez creştin, la cununie se leagă pe vecie să-şi întemeieze o familie, iar când trece la Domnul, tot preotul este cel ce pune pe sicriul său prima lopată de pământ, pământ din satul în care s-a născut.

Dar pentru perioada cât a fost pastorul acestor credincioşi buni la suflet, s-a gândit să-i răsplătească prin harul dumnezeiesc ce-l posedă cu o frumoasă monografie a satului, pentru ca fiecare ciugheşan să-şi ştie obârşia sa, de unde vine şi încotro se duce.

Dar, pentru a se scrie o monografie este nevoie de timp, uneori durează câţiva ani pentru că este o lucrare foarte complexă, se consultă arhive istorice, lucrări de specialitate, date oficiale şi multe alte surse etnografice şi religioase. Este un lucru extraordinar să scrii monografia satului în care ai păstorit, pentru că fiecare filă a cărţii este scrisă cu acea nostalgie, este scrisă din suflet pentru sufletele rămase în sat, în amintirea celor care au plecat la ceruri, pentru urmaşii satului şi pentru cei plecaţi peste mări şi ţări, dar cu sufletul mereu acolo pe uliţa satului. Preotul Ieronim Budulai a păstorit această comunitate timp de 13 ani. După alţi opt ani dorul de satul Ciugheş l-a adus din nou în mijlocul credincioşilor, făcându-le un frumos dar.

Pe timpul prezentării cărţii, întrebat de către preotul Cornel Cadar ce l-a determinat să scrie această frumoasă monografie, printre altele fostul paroh a răspuns: "Deoarece vă iubesc, dragii mei!"

A mulţumit actualului paroh, preotul Anton Egner, pentru spiritul de bun gospodar şi pentru faptul că a continuat să aducă sfântului lăcaş îmbunătăţiri pentru aspectul interior şi exterior al acesteia, spunând că sfântul lăcaş şi comunitatea se află pe măna unui bun păstor.

Pe harta ţării Ciugheşul apare ca un mic punctuleţ în imensitatea Munţilor Carpaţi, străjuit de culmi împădurite şi păşuni întinse.

Drumeţul care merge pe şoseaua naţională Comăneşti - Miercurea Ciuc aproape că nu ar observa existenţa lui, dacă indicatorul de circulaţie rutieră, aşezat lângă monumentul eroilor comunei Palanca, nu ar atrage atenţia cu săgeata îndreptată spre miazăzi, că nu departe se află frumosul sat Ciugheş. De aici paşii te duc spre Primăria comunei Palanca. Mergând mai departe treci prin locul unde duminică de duminică are loc un străvechi iarmaroc unde negustorii de peste tot, cu tot soiul de produse, de la animale vii, la cuie ruginite, te îndeamnă la cumpărare. Trecând peste râul Trotuş, te primeşte întotdeauna cu braţele deschise frumosul meu sat Ciugheş.

Pentru a veni în întâmpinarea mult aşteptatului eveniment, hălăduind pe potecile de munte cu prietenul meu, aparatul foto, am prins în obiectiv spre imortalizare imagini şi activităţi specifice satului meu. Am propus autorului monografiei, preotul Ieronim Budulai, ca la lansarea cărţii, pe un ecran amplasat în biserică, credincioşii din sat să vadă pentru început date despre valoroasa lucrare, dar şi oglinda artistică a satului lor. Spre bucuria mea propunerea a fost acceptată cu amabilitate. Derulându-se imaginile pe ecran, văzând fotografia fostului paroh Ieronim Budulai, în biserică s-a auzit un murmur de admiraţie şi bucurie. Imaginile se desfăşurau una după alta pe ecran şi apăreau fotografii vechi, oameni în costume populare, biserica veche unde am fost botezat, evenimente şi obiceiuri din tradiţia satului.

Pentru acest eveniment actualul paroh, preotul Anton Egner a mobilizat credincioşii ca biserica să arate frumos. De departe se vede noul acoperiş al bisericii, interiorul cu două picturi noi, ce străjuiesc sfântul altar. În seara premergătoare evenimentului în biserică munceau cu zor câteva gospodine. Printre ele se afla şi o fiică a satului, călugăriţă în Dieceza de Iaşi.

La sfârşitul prezentării credincioşii i-au mulţumit autorului cu aplauze prelungite. Pe platoul din faţa sfântului lăcaş grupuri, grupuri se îmbrăţişau, căci hramul bisericii este prilej de revedere a celor dragi de către cei plecaţi.

Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O biserică pe deal.
 
Cât avem o ţară sfântă
Şi un nai, care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt,
Mai exista ceva sfânt.
 
Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor,
Cât trecutu-l ţinem minte,
Mai există lucruri sfinte.
 
Cât Luceafărul răsare
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.
 
Cât avem un sat, departe,
Şi un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice "părinte!",
Mai există lucruri sfinte.
 
Cât vor susura izvoare
Ori un cântec ce dispare,
Cât avem ceva ce-i sfânt,
Vom trăi pe-acest pământ!

Vă salut cu drag ciugheşenii mei! Oriunde v-aţi afla!

Nicu Baltă

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 5 august: Ciugheş: Hramul bisericii şi lansarea monografiei satului

lecturi: 38.