|
Editura "Serafica": Patru titluri noi 100 Rugăciuni, de Angelo Comastri După ce în anul 2016, cardinalul Angelo Comastri aduna rugăciunile sale preferate și le publica la editura italiană Palumbi, iată, un an mai târziu, Editura "Serafica", prin grija pr. Cristian Blăjuț (traducere) și a pr. Daniel Romila (copertă și aranjare grafică de excepție) pun la dispoziția noastră cele mai frumoase 100 de rugăciuni în recomandarea cardinalului Bisericii Catolice. Rugăciunile preferate de prelatul roman scot la lumină rodnicia de veacuri a apostolatului creștin, anume imperativul Bisericii luptătoare: este nevoie de sfinți! Iar pentru a ne apropia vrednicește de inima lui Dumnezeu, sfințindu-ne, trebuie să arătăm o disponibilitate fără rest în rugăciunea autentică, întrucât doar rugăciunea autentică este cea care ne aprinde inima cu focul iubirii. Rugăciunile propuse de către cardinalul Angelo Comastri nu sunt, așa cum amintește chiar el în textul ce le recomandă, "sandvișuri pregătite pentru a fi deja consumate", în sensul că ajunge să le desfaci, să le consumi și în felul acesta să îți potolești foamea. Nicidecum. Ci, rugăciunile sunt indicatoare pentru a urma un drum de credință, adică un drum spre întâlnirea și îmbrățișarea lui Dumnezeu. Iar pentru a realiza acest deziderat, este nevoie, înainte de a recita rugăciunile, de un pic de tăcere lăuntrică; este necesar să ne deschidem inima cu toată umilința și încrederea, doar în acest fel rugăciunea capătă eficacitate și trăinicie. Printre rugăciunile colecționate de către cardinalul Angelo Comastri în cartea de față se găsesc rugăciunile zilnice deja consacrate ale oricărui creștin, la care se adaugă rugăciunea Sfântului Rozariu, rugăciuni adresate către Dumnezeu Tatăl, către Dumnezeu Fiul (atât cu ocazia Crăciunului, cât și pentru Postul Mare și Paște), rugăciuni la Dumnezeu Duhul Sfânt, către Maica Domnului (în diferitele și multiplele situații ale vieții) și, nu în ultimul rând, rugăciuni către sfinții cei mai iubiți și invocați ai Bisericii. Pr. Carol Daniel Sabău, OFMConv. * Novenă în cinstea Sfintei Fecioare Maria, care așteaptă nașterea Fiului ei, Isus Cartea de rugăciuni este coordonată de pr. Eugen Blăjuț jr., are cu un conținut ilustrat color și reprezintă un suport spiritual destinat familiilor în așteptarea nașterii unui copil. În exortația apostolică Familiaris Consortio a papei Ioan Paul al II-lea se afirmă că sacramentul căsătoriei este fundamentul cele mai ample comunități a familiei, pentru că instituția însăși a căsătoriei și iubirea conjugală sunt rânduite pentru procrearea și educarea copiilor (FC 14). Tot documentul amintit afirmă într-un alt loc faptul că rolul fundamental al familiei este slujirea vieții, transmițând prin naștere, de la om la om, chipul lui Dumnezeu (FC 28). Prin urmare, misiunea sublimă și fundamentală a familiei creștine este aceea de a sluji viața, însă transformările ample, rapide și profunde ale societății și culturii au aruncat asupra acesteia un amestec de lumini și umbre. De aceea, Biserica este conștientă că taina căsătoriei și familia constituie una dintre valorile cele mai prețioase ale omenirii, și vrea, bunăoară, să-și ofere ajutorul celor care se străduiesc să realizeze cu fidelitate aceste valori în viața lor. În acest sens cartea de rugăciuni "Novenă către Maica Domnului, care așteaptă nașterea Fiului ei Isus" pune la dispoziție un suport necesar familiilor creștine care se roagă și așteaptă nașterea unui copil. Un suport spiritual ce are ca referință trăirea și disponibilitatea Mariei în acceptarea voinței și planului de mântuire a lui Dumnezeu. Recitarea novenei urmează același tipar pentru fiecare dintre cele nouă zile, anume: 1) semnul Sfintei Cruci; 2) trezirea căinței de păcate; 3) iaculatorie la Maica Domnului; 4) rugăciunea și reflecția proprie fiecărei zile. Cele nouă rugăciuni și reflecții sunt centrate pe credința că Dumnezeu este izvorul vieții și că intervine miraculos în viața fiecăruia, asemenea Mariei, pentru a ne îndrepta întreaga ființă spre iubirea de Dumnezeu. Așadar, destinatarii cărții de rugăciune sunt părinții, bunicii, rudele care doresc, se roagă și așteaptă nașterea unui copil, convinși că astfel continuă împlinirea voinței lui Dumnezeu, cu privire la cei pe care Isus avea să-i identifice cu posesorii Împărăției: căci a unor ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu. Pr. Carol Daniel Sabău, OFMConv. * Cartea pr. Bogdan-Emilian Balașcă ne propune, așa cum el însuși declară, un traseu lăuntric prin care să descoperim mai multe despre noi (parafrazând învățătura biblică a omului bun care scoate binele din vistieria bună a inimii sale - cf. Lc 6,45) și, de asemenea, să descoperim mai multe despre Dumnezeu. Așadar, cartea reprezintă o incursiune în subsolul ființei, recurgând însă nu la dogme, devoțiuni sau alte acte pioase, ci apelând la descoperirile venite dinspre domeniul psihologiei, pentru a optimiza, astfel, relația cu noi înșine și, desigur, relația filială cu "Dumnezeul cel adevărat". Textul care legitimează o atare cercetare și o recomandă lecturii și aprofundării se află în Constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană Gaudim et spes, la numărul 62, unde se specifică: "În cadrul activităților catehetice și pastoralei să se cunoască bine și să se folosească nu numai principiile teologice, ci și descoperirile științelor profane, mai ales ale psihologiei și sociologiei, astfel încât și credincioșii să fie călăuziți la o viață de credință mai pură și ai matură". Cercetarea de față se dovedește, bunăoară, o construcție atentă la terminologiei și sensuri, păstrând același tonus alert și captivant de redactare din articolele semnate de pr. Bogdan în revista franciscană "Mesagerul Sfântului Anton" și, nu în ultimul rând, o cercetare ce se axează, în procesul ei expozitiv, pe eliminarea prejudecăților de natură religioasă și înlocuirea lor cu cele juste și optime. Psihologia religiei creștine este structurată în cinci secțiuni, după cum urmează: 1) Antropologie și psihologie (o radiografie limpede a structurilor lăuntrice); 2) Scurt istoric al cercetărilor din psihologia religiei (etalarea unor opinii, mai mult sau mai puțin legitime, recte, de cercetare a gândirii religioase); 3) Religiozitatea persoanei și stadiile dezvoltării sale (etapele și caracteristicile progresive ale religiozității); 4) Diferite aspecte legate de religiozitate și tipuri de personalitate (dinamici psihice și forme de religiozitate matură/ imatură); 5) Dimensiuni psihice și experiențe religioase (afecte, simboluri, limbaje integrate în experiența lui Dumnezeu). Fără îndoială, cartea propusă de pr. Bogdan ne îngăduie să facem un exercițiu de igienizare lăuntrică, de înlăturare a excedentului păgubos, dacă există, a ceea ce îngreunează trăirea relației cu Dumnezeu, pentru ca astfel să ajungem copiii buni, instruiți și frumoși ai lui Dumnezeu. Pr. Carol Daniel Sabău, OFMConv. * Tâlharul iertat. De la preotul penitent la preotul confesor În Bula de proclamare a Jubileului Extraordinar al Milostivirii, Misericordiae Vultus, papa Francisc afirmă cu claritate: "Nu voi înceta niciodată să insist ca duhovnicii să fie un adevărat semn al milostivirii Tatălui. Nu se improvizează duhovnici. Putem deveni duhovnici atunci când, înainte de toate, ne facem noi cei dintâi penitenți în căutare de iertare" (MV 17). Cu ocazia acestui timp de har, autorul acestei cărți se întreabă care este atitudinea clerului față de această inițiativă. Prin reflecția sa dorește nu numai să dea un răspuns la această întrebare, dar și să înțeleagă care este răspunsul ideal. Amedeo Cencini ia în considerare cele două fațete ale aceleiași monede, sau cele două aspecte ale identității sacerdotale: preotul penitent, care trăiește în adevăr conștientizarea propriei fragilități, și preotul confesor, care se bucură să reverse asupra fratelui păcătos, nici mai mult nici mai puțin, milostivirea pe care el a experimentat-o. A vorbi despre reconciliere înseamnă a analiza, mai întâi, semnificația milostivirii ca fenomen uman și, apoi, ca un dar al harului, ca un dar primit de sus și ca un element strategic ce decide calitatea vieții relaționale. În prima parte a cărții: La început a fost milostivirea, autorul ne prezintă elementele care constituie milostivirea, plecând de la următoarea considerație: milostivirea nu este doar o calitate acțiunii Domnului, dar însăși ființa și misterul său. În milostivire, de fapt, este ascuns sensul și misterul ființei divine și al ființei umane. Originile noastre sunt "milostive". Partea a II-a a cărții: Preotul penitent ne prezintă cum ia naștere sensibilitatea penitențială pentru ca preotul să fie un bun penitent și să trăiască experiența formidabilă a milostivirii. Sensibilitatea penitențială vine de sus, din conștiința de a fi fost iubit, dintotdeauna și pentru totdeauna. Naște din contemplarea iubirii eterne, a iubirii puternice care a precedat și dorit existența mea, a iubirii care este milostivire. Sensibilitatea penitențială se naște doar în interiorul unei relații, o relație intensă de iubire. Se naște în fața unei persoane, o persoană vie care ne dorește binele, deoarece doar în fața unui semen se poate simți iubire și durere, nu desigur sau nu în același mod în fața unui cod comportamental sau a unei legi cu prescripții și îndatoriri. Sensibilitatea penitențială nu are rădăcinile sale în experiența de vinovăție, însă ea se naște înainte, chiar dacă devine mai intensă atunci când omul cade. Autorul îi invită pe preoți să reflecteze și să se întrebe dacă se simt cu toată ființa lor pe un drum penitențial. Care este sensibilitatea lor penitențială? Cum trăiesc raportul lor personal cu milostivirea și, deci, cu propria spovadă? Pentru A. Cencini secretul unei vieți reușite, pentru preot, este acela de a învăța să pună în armonie aceste două dimensiuni: milostivirea primită de la Dumnezeu și milostivirea dăruită în numele lui Dumnezeu; conștiința propriului păcat și generozitatea în iertarea acordată. Cine nu a fost (sau nu este) un bun penitent cu greu va fi un bun confesor, deoarece doar cine celebrează milostivirea Eternului în propria viață, cu o autentică conștiință penitențial-morală, o poate dărui celorlalți. În partea a III-a a cărții: Preotul confesor, Cencini prezintă tocmai această trecere de la preotul penitent la preotul confesor. Punctul decisiv, pentru a efectua această trecere, este conștiința penitențială, conditio sine qua non pentru o corectă interpretare și o corectă exercitare a ministerului reconcilierii. Dacă există o conștiință penitențială există și un indice al conștiinței penitențiale, adică o modalitate de "măsurare" a acestei conștiințe în interiorul nostru, pentru a-i percepe prezența și calitatea. Cartea de față reprezintă un punct de reflecție profundă pentru cei pe care Domnul i-a chemat, în mod special, să fie un semn concret al milostivirii sale. Cu toate acestea, oricine citește această carte este chemat să se întrebe cum se pregătește pentru a primi milostivirea lui Dumnezeu prin sacramentul reconcilierii, cum este sensibilitatea sa penitențială și cât de conștient este de păcatele comise. Consider că această carte indică cu măiestrie milostivirea izvorâtă din sacramentul reconcilierii, atât pentru preoți cât și pentru toți cititorii ei. Sr. Alina Ionela Rîtan, SCMP * * * 100 Rugăciuni
Novenă în cinstea Sfintei Fecioare Maria, care așteaptă nașterea Fiului ei Isus
Psihologia religiei creștine
Tâlharul iertat. De la preotul penitent la preotul confesor
* * * * * * Aceste cărți, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii): Din Librăria "Presa Bună":
* De la Editura "Serafica":
* * * Vă invităm să accesați pagina "Noutăți editoriale" pe www.ercis.ro lecturi: 61.
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |