Conferinţa de presă a papei Francisc în zborul de întoarcere de la Fátima (sâmbătă, 13 mai 2017)

Greg Burke:

Mulţumim, Sanctitate. Au fost 24 de ore foarte intense. 24 de ore dedicate Sfintei Fecioare Maria. Portughezii s-au simţit foarte emoţionaţi când dumneavoastră aţi spus: "Avem o Mamă!". Dumneavoastră simţiţi asta în mod special. În urmă cu o sută de ani, Sfânta Fecioară Maria n-a apărut la trei jurnalişti importanţi, a apărut la trei păstoraşi. Însă am văzut cum ei cu simplitatea şi sfinţenia lor au reuşit să facă să ajungă acest mesaj în toată lumea. Şi jurnaliştii fac să ajungă un mesaj, şi se vede din numărul de ţări din care provin: sunt foarte curioşi de această călătorie a dumneavoastră. Dacă vreţi mai înainte să ne spuneţi ceva...

Papa Francisc:

Înainte de toate, bună seara. Mulţumesc. Şi eu aş vrea să răspund la cel mai mare număr posibil de întrebări, astfel rezolvăm lucrurile un pic în grabă. Mie îmi pare rău când suntem la jumătate şi vin ca să-mi spună că este timpul snack-ului...; dar să facem cele două lucruri împreună. Mulţumesc.

Greg Burke:

Bine. Începem cu grupul portughez, cu Fátima Campos Ferreira, de la Radioteleviziunea portugheză.

Fátima Campos Ferreira:

Nu ştiu ce să cred stând în faţa Sfântului Părinte. Bine, mai întâi multe mulţumiri pentru călătoria dumneavoastră. Sfinte Părinte, aţi venit la Fátima ca pelerin pentru a-i canoniza pe Francisc şi Iacinta în anul în care se împlinesc o sută de ani de la apariţii. Din acest punct de vedere istoric, ce rămâne acum pentru Biserică şi pentru lumea întreagă din apariţiile de la Fátima? După aceea, Fátima are un mesaj de pace şi Sfântul Părinte urmează să-l primească în Vatican în zilele următoare - la 24 mai - pe preşedintele nord-american Donald Trump. Ce poate aştepta lumea de la această întâlnire şi ce aşteaptă Sfântul Părinte de la această întâlnire? Multe mulţumiri.

Papa Francisc:

Că Fátima are un mesaj de pace, desigur. Şi adus omenirii de trei mari comunicatori care aveau mai puţin de 13 ani. Ceea ce este interesant. Că am venit ca pelerin, da. Că această canonizare a păstoraşilor a fost un lucru care la început nu era planificat, pentru că procesul despre minune înainta lent, apoi dintr-o dată au venit expertizele care erau toate pozitive şi s-a accelerat... astfel s-au unit lucrurile. Pentru mine a fost o foarte mare fericire. Ce poate aştepta lumea? Pacea. Şi despre ce voi vorbi eu de acum înainte cu oricine? Despre pace.

Fátima Ferreira:

Şi ce rămâne din acest moment istoric pentru Biserică şi pentru lume?

Papa Francisc:

Mesaj de pace. Şi aş vrea să spun un lucru care mi-a atins inima. Înainte de a mă îmbarca în avion de la Roma am primit nişte oameni de ştiinţă de diferite religii care participau la o întâlnire la Observatorul Vatican de la Castel Gandolfo. Inclusiv agnostici şi atei. Şi un ateu mi-a spus: "Eu sunt ateu"; nu mi-a spus de ce etnie era nici din ce loc venea. Vorbea în engleză, aşa că n-am aflat şi nici nu l-am întrebat. "Vă cer o favoare: spuneţi creştinilor ca să-i iubească mai mult pe musulmani". Acesta este un mesaj de pace!

Fátima Ferreira:

Asta îi veţi spune lui Trump?

Papa Francisc:

[zâmbeşte]

Greg Burke:

Şi acum Aura Miguel.

Miguel Aura:

Pot pune o întrebare în portugheză, sau în italiană?

Papa Francisc:

În italiană, mai bine.

Miguel Aura:

Aşadar, Sanctitate, dumneavoastră la Fátima v-aţi prezentat ca "episcop îmbrăcat în alb". Până acum această expresie se aplica mai degrabă viziunii din a treia parte a secretului, lui Ioan Paul al II-lea şi martirilor din secolul al XX-lea. Ce înseamnă acum identificarea dumneavoastră cu această expresie?

Papa Francisc:

Da, în rugăciune. Aceea n-am făcut-o eu, a făcut-o sanctuarul. Dar şi eu m-am întrebat, pentru ce au spus asta? Şi există o legătură, cu privire la alb: episcopul îmbrăcat în alb, Sfânta Fecioară Maria îmbrăcată în alb, culoarea albă a copiilor nevinovaţi după botez... Există o legătură, în rugăciunea aceea, cu privire la culoarea albă. Cred - pentru că n-am făcut-o eu - cred că literar au încercat să exprime cu albul acea dorinţă de nevinovăţie, de pace: nevinovăţie, de a nu face rău celuilalt de a nu face război...

Miguel Aura:

Există o revizuire a interpretării mesajului?

Papa Francisc:

Nu. Acea viziune... cred că fostul cardinal Ratzinger, în acel timp prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, a explicat totul în mod clar. Mulţumesc.

Greg Burke:

Următoarea întrebare este a lui Claudio Lavagna de la NBC, aici la dreapta.

Claudio Lavagna de la NBC:

Sfinte Părinte, vă salut. Ieri dumneavoastră aţi cerut credincioşilor să dărâme toate zidurile. Şi totuşi, la 24 mai, dumneavoastră întâlniţi un şef de stat care ameninţă să construiască ziduri: este un pic contrar cuvântului dumneavoastră, dar el are - se pare - şi opinii şi decizii diferite de dumneavoastră cu privire la alte teme, de exemplu despre necesitatea de a acţiona în privinţa încălzirii globale sau cu privire la primirea migranţilor. Iată, în ajunul acestei întâlniri, dumneavoastră, ce opinie v-aţi făcut despre politicile pe care le-a adoptat preşedintele Trump până acum despre aceste teme şi ce anume vă aşteptaţi de la o întâlnire cu un şef de stat care pare să gândească şi să acţioneze contrar dumneavoastră?

Papa Francisc:

Dar, prima întrebare este - dar pot să răspund la amândouă - eu niciodată nu fac o judecată despre o persoană fără a o asculta. Cred că nu trebuie să fac asta. Din colocviul nostru vor ieşi lucruri: eu voi spune ceea ce gândesc, el va spune ceea ce gândeşte. Dar eu niciodată, niciodată n-am voit să fac o judecată fără a auzi persoana. Şi a doua este ce părere am...

Claudio Lavagna:

... ce părere aveţi îndeosebi despre acele teme cum ar fi primirea migranţilor...

Papa Francisc:

Dar ştiţi bine asta!

Claudio Lavagna:

În schimb a doua este: ce anume vă aşteptaţi de la o întâlnire cu un şef de stat care gândeşte contrar dumneavoastră.

Papa Francisc:

Mereu există porţi care nu sunt închise. Trebuie căutate porţile care cel puţin să fie un pic deschise, pentru a intra şi a vorbi despre lucrurile comune şi a merge înainte. Pas după pas. Pacea este artizanală: se face în fiecare zi. Şi prietenia dintre persoane, cunoaşterea reciprocă, stima este artizanală: se face zilnic. Respectarea celuilalt, a spune ceea ce se gândeşte, dar cu respect, a merge împreună... Unii gândesc într-un anumit mod: a spune aia, a fi foarte sinceri în ceea ce gândeşte fiecare.

Claudio Lavagna:

Speraţi ca să se îmblânzească deciziile sale după aceea...

Papa Francisc:

Acesta este un calcul politic pe care nu-mi permit să-l fac. Şi pe planul religios, eu nu sunt prozelitist. Mulţumesc.

Greg Burke:

Mulţumim, Sanctitate. Acum vine Elisabetta Piqué.

Elisabetta Piqué, "La Nación":

Mulţumesc, înainte de toate pentru această călătorie scurtă şi foarte intensă. Voiam să vă întreb: astăzi este centenarul apariţiilor Fecioarei la Fátima, dar este şi un aniversar important al unui fapt din viaţa dumneavoastră, petrecut în urmă cu 25 de ani, când nunţiul Calabresi v-a spus că veţi deveni episcop auxiliar de Buenos Aires: un lucru care a însemnat sfârşitul exilului la Cordoba şi o mare schimbare în viaţa dumneavoastră. Întrebarea este: aţi legat vreodată acest fapt care a schimbat viaţa dumneavoastră cu Fecioara de la Fátima? Şi dacă în aceste zile când v-aţi rugat în faţa ei, v-aţi gândit la acest lucru şi ce ne puteţi povesti despre asta. Mulţumesc.

Papa Francisc:

Femeile ştiu totul! [râde] Nu m-am gândit la coincidenţă; numai ieri, în timp ce mă rugam în faţa Sfintei Fecioare Maria, mi-am dat seama că la 13 mai, în urmă cu 25 de ani, am primit telefon de la nunţiu. Da. Nu ştiu... am spus: "Dar uite!"... Şi am vorbit cu Sfânta Fecioară Maria un pic despre asta, i-am cerut iertare pentru toate greşelile mele, precum şi pentru gustul meu rău în alegerea oamenilor... [râde1. Dar ieri mi-am dat seama de asta.

Greg Burke:

Nicholas Sen?ze, de la "La Croix".

Nicholas Sen?ze:

Mulţumesc, Sfinte Părinte. Să ne întoarcem la Fátima faţă de care Fraternitatea "Sfântul Pius al X-lea" are o mare devoţiune. Se vorbeşte mult despre un acord care ar da un statut oficial Fraternităţii în Biserică. Unii chiar şi-au imaginat că acest anunţ ar fi putut să fie dat astăzi. Dumneavoastră, Sanctitate, credeţi că acest acord va fi posibil în curând? Şi care mai sunt obstacolele? Şi care este, pentru dumneavoastră, sensul acestei reconcilieri? Va fi întoarcerea triumfală a credincioşilor care vor arăta ce înseamnă a fi cu adevărat catolic, sau altceva?

Papa Francisc:

Dar, eu aş elimina orice formă de triumfalism, nu? Cu câteva zile în urmă, "feria quarta" a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, şedinţa lor - o numesc "feria quarta" pentru că se face miercurea - a studiat un document, şi documentul încă n-a ajuns la mine, studiul documentului. Acesta este primul lucru. Al doilea: raporturile actuale sunt fraterne. Anul trecut eu am dat permisiunea pentru spovadă tuturor preoţilor lor, precum şi o formă de jurisdicţie pentru căsătorii. Dar şi înainte, problemele, cazurile pe care le aveau - de exemplu - care trebuiau să fie rezolvate de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Congregaţia însăşi le ducea înainte. De exemplu abuzurile: cazurile de abuz, ei le aduceau la noi; şi pentru Penitenţiaria Apostolică; şi pentru reducerea la starea laicală a unui preot o aduceau la noi... Există raporturi fraterne. Cu monseniorul Fellay am un raport bun, am vorbit de mai multe ori cu el... Mie nu-mi place să grăbesc lucrurile. A merge, a merge, a merge, şi apoi se va vedea. Pentru mine nu este o problemă de învingători sau învinşi, nu. Este o problemă de fraţi care trebuie să meargă împreună, căutând formula pentru a face paşi înainte.

Greg Burke:

Mulţumim, Sanctitate. Acum Tassilo Forchheimer de la ARD:

Tassilo Forchheimer:

Sfinte Părinte, cu ocazia aniversării Reformei, creştinii evanghelici şi catolici pot parcurge o altă bucată de drum împreună? Va exista posibilitate de a participa la aceeaşi masă euharistică? În urmă cu câteva luni, cardinalul Kasper a spus că s-ar putea face un pas înainte deja în timpul acestui an...

Papa Francisc:

Au fost făcuţi paşi mari înainte! Să ne gândim la prima declaraţie despre justificare: din acel moment drumul nu s-a oprit. Călătoria în Suedia a fost foarte semnificativă, pentru că era tocmai începutul [celebrărilor], precum şi o comemorare cu Suedia. Şi acolo, semnificativ pentru ecumenismul drumului, adică mersului împreună cu rugăciunea, cu martiriul şi cu faptele de caritate, cu faptele de milostenie. Şi acolo Caritas luterană şi Caritas catolică au făcut un acord de a lucra împreună: acesta este un mare pas! Dar se aşteaptă paşi, mereu. Dumneavoastră ştiţi că Dumnezeu este Dumnezeul surprizelor. Nu trebuie să ne oprim niciodată, trebuie să mergem mereu înainte. Să ne rugăm împreună, să mărturisim împreună, să facem faptele de milostenie împreună, care înseamnă să vestim caritatea lui Isus Cristos, să vestim că Isus Cristos este Domnul, unicul Mântuitor şi că harul vine numai de la El... Şi pe acest drum teologii vor continua să studieze, dar pe drum trebuie să se meargă. Cu inima deschisă la surprize...

Greg Burke:

Mulţumim, Sanctitate. Acum vine Mimmo Muolo, de la "Avvenire".

Mimmo Muolo:

Bună seara, Sanctitate. Vă pun o întrebare în numele grupului italian. Ieri şi astăzi la Fátima am văzut o mare mărturie de credinţă populară, împreună cu dumneavoastră; aceeaşi care se întâlneşte, de exemplu, şi în alte sanctuare mariane ca Medjugorje. Ce părere aveţi despre acele apariţii - dacă au fost apariţii - şi despre fervoarea religioasă pe care au trezit-o, dat fiind că aţi decis să numiţi un episcop delegat pentru aspectele pastorale? Şi dacă îmi pot permite o a doua întrebare, care ştiu că este mult şi la inima dumneavoastră, ca la inima noastră a italienilor: aş vrea să ştiu, ONG-urile au fost acuzate de înţelegere cu navigatorii traficanţi de oameni. Ce părere aveţi despre asta? Mulţumesc.

Papa Francisc:

Încep cu a doua. Am citit în ziarul pe care-l răsfoiesc dimineaţa că exista această problemă, dar încă nu cunosc detaliile cum sunt. Şi pentru aceasta nu pot exprima opinii. Ştiu că există o problemă şi că investigaţiile merg înainte. Îmi doresc să meargă înainte şi să iasă la iveală tot adevărul. Prima? Medjugorje. Toate apariţiile sau presupusele apariţii aparţin sferei private, nu sunt parte a magisteriului public ordinar al Bisericii. Medjugorje: a fost făcută o comisie prezidată de cardinalul Ruini. A făcut-o Benedict al XVI-lea. Eu, la sfârşitul anului 2013 sau la începutul anului 2014, am primit rezultatul de la cardinalul Ruini. O comisie compusă din buni teologi, episcopi şi cardinali. Buni, buni, buni. Raportul Ruini este foarte, foarte bun. Apoi, existau unele îndoieli în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei şi dicasterul a considerat oportun să trimită la fiecare dintre membrii congresului, ai acestei "feria quarta", toată documentaţia, chiar şi lucrurile care păreau contrare raportului Ruini. Eu am primit notificarea: îmi amintesc că era într-o sâmbătă seara, târziu. Nu mi s-a părut corect: era ca şi cum s-ar scoate "la licitaţie" - scuzaţi cuvântul - raportul Ruini, care era foarte bine făcut. Şi duminică dimineaţă, prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei a primit o scrisoare de la mine, în care îi ceream să spună ca în loc să trimită la "feria quarta" opiniile, să le trimită la mine, personal. Aceste păreri au fost studiate, şi toate subliniază densitatea raportului Ruini. Da, în mod deosebit trebuie să se distingă trei lucrui. Cu privire la primele apariţii, când ["vizionarii"] erau tineri, raportul mai mult sau mai puţin spune că trebuie continuat să se investigheze acele apariţii. Cu privire la presupusele apariţii actuale, raportul prezintă îndoielile sale. Eu personal sunt mai "rău": eu prefer o Sfânta Fecioară Maria Mamă, Mama noastră, şi nu Sfânta Fecioară Maria şef de birou telegrafic care în fiecare zi trimite un mesaj la ora cutare... aceasta nu este mama lui Isus. Şi aceste presupuse apariţii nu au atâta valoare. Şi asta o spun ca opinie personală. Dar cine crede că Sfânta Fecioară Maria spune: "Veniţi că mâine la ora cutare voi da un mesaj acelui vizionar"; nu. [În raportul Ruini se] disting cele două apariţii. Şi al treilea, miezul adevărat al raportului Ruini: faptul spiritual, faptul pastoral, oameni care merg acolo şi se convertesc, oameni care-l întâlnesc pe Dumnezeu, care îşi schimbă viaţa... Pentru aceasta nu există o baghetă magică, şi acest fapt spiritual-pastoral nu se poate nega. Acum, pentru a vedea lucrurile cu toate aceste date, cu răspunsurile pe care mi le-au trimis teologii, s-a numit acest episcop - bun, bun pentru că are experienţă - pentru a vedea partea pastorală cum merge. Şi la sfârşit, se vor spune câteva cuvinte.

Mimmo Muolo:

Sanctitate, mulţumesc şi pentru binecuvântarea dată concetăţenilor mei care vă mulţumesc: v-au văzut şi sunt foarte bucuroşi.

Papa Francisc:

Mulţumesc.

Greg Burke:

Sanctitate, acum dacă eu pot să fiu rău, am făcut toate grupurile lingvistice şi sunt cele şase...

Papa Francisc:

Ah, mai este timp...

Greg Burke:

Este o întrebare...

Papa Francisc:

Una sau două...

Greg Burke:

Joshua McElwee, de la "National Catholic Reporter".

Joshua McElwee:

Mulţumesc, Sfinte Părinte. Întrebarea mea: ultimul membru al Comisiei pentru Tutelarea Minorilor, care a fost abuzată de un preot, şi-a dat demisia în martie. Doamna Marie Collins a spus că trebuia să-şi dea demisia pentru că oficialii din Vatican nu puneau în practică sfaturile Comisiei pe care dumneavoastră, Sfinte Părinte, le-aţi aprobat. Am două întrebări. A cui este responsabilitatea? Şi ce faceţi dumneavoastră, Sfinte Părinte, pentru a asigura ca preoţii şi episcopii din Vatican să pună în practică recomandările dumneavoastră, sfătuite de Comisia dumneavoastră?

Papa Francisc:

E adevărat. Marie Collins mi-a explicat bine lucrul. Eu am vorbit cu ea: este o bună femeie. Ea continuă să lucreze în formare cu preoţii despre acest punct. Este o bună femeie, care vrea să lucreze. A adresat această acuză şi un pic de dreptate are. De ce? Pentru că există atâtea cazuri întârziate, pentru că se adunau acolo... Apoi, în acest timp a trebuit să se facă legislaţia pentru asta: ce trebuie să facă episcopii diecezani? Astăzi în aproape toate diecezele există un protocol de urmat în aceste cazuri: este un progres mare. Astfel dosarele sunt bine făcute. Acesta este un pas. Un alt pas: sunt puţini oameni, este nevoie de mai mult personal capabil să urmărească asta, secretarul de stat caută, precum şi cardinalul Müller, să prezinte noi persoane. Alaltăieri au fost admişi dai sau trei în plus. S-a schimbat directorul oficiului disciplinar, care era bun, era foarte bun, dar era şi un pic obosit: s-a întors în patrie pentru a face aceeaşi muncă împreună cu episcopatul său. Şi noul - este un irlandez, monseniorul Kennedy - este o persoană foarte bună, foarte eficientă, rapidă, şi asta ajută suficient de mult. Apoi este un alt lucru. Uneori, episcopii trimit; dacă protocolul merge bine, trece imediat la "feria quarta", şi "feria quarta" studiază şi decide. Dacă protocolul nu merge bine, trebuie să se întoarcă înapoi şi trebuie refăcut. Pentru aceasta se gândesc ajutoare continentale, sau două pentru continent: de exemplu, în America Latină, unul în Columbia, un altul în Brazilia... Ar fi ca pre-tribunale sau tribunale continentale. Dar aceasta este în planificare. Şi apoi, este bine: studiază asta "feria quarta" şi se ia starea clericală preotului, care se întoarce în dieceză şi face recurs. Înainte, recursul îl studia tot "feria quarta" care a dat sentinţa, dar acest lucru este nedrept. Şi am creat un alt tribunal şi am pus în fruntea acestuia o persoană indiscutabilă: arhiepiscopul de Malta, monseniorul Scicluna, care este unul dintre cei mai puternici împotriva abuzurilor. Şi în acest al doilea tribunal - pentru că trebuie să fim drepţi - cel care face recurs are dreptul să aibă un apărător. Dacă acesta aprobă prima sentinţă, s-a terminat cazul. Rămâne numai [facultatea de a scrie] o scrisoare, cerând favoarea de la Papa. Eu niciodată n-am semnat o favoare. Aşa cum sunt lucrurile, mergem înainte. Marie Collins în acel punct avea dreptate; dar şi noi eram pe drum. Dar există două mii de cazuri adunate! Mulţumesc.

Greg Burke:

Sanctitate, acum însă trebuie să mergem...

Papa Francisc:

Dar cine era acela, care aştepta?

Greg Burke:

O portugheză...

Papa Francisc:

Eh, sărăcuţa...

Greg Burke:

Bine...

Joana Haderer, "Agencia portoghese Lusa"

Mulţumesc, Sfinte Părinte. Vă voi vorbi în spaniolă pentru că este mai uşor pentru mine. Vă voi pune o întrebare despre cazul Portugaliei, însă cred că se aplică la multe societăţi occidentale ale noastre. În Portugalia, aproape toţi portughezii se declară catolici, aproape toţi, aproape 90%; însă forma în care se organizează societatea, deciziile pe care le luăm... de multe ori sunt contrare orientărilor Bisericii. Mă refer la căsătoria homosexualilor, la nepedepsirea avortului. Chiar acum urmează să începem să discutăm despre eutanasie. Cum vedeţi asta?

Papa Francisc:

Eu cred că este o problemă politică. De asemenea conştiinţa catolică nu este o conştiinţă uneori de apartenenţă totală la Biserică, şi că în spatele acestor lucruri nu este o cateheză gradată, o cateheză umană... Adică, este un exemplu Catehismul Bisericii Catolice a ceea ce este un lucru serios şi gradat. Cred că este lipsă de formare de asemenea lipsă de cultură. Pentru că este curios: în unele alte regiuni - mă gândesc în Italia, vreuna prin America Latină - care... sunt foarte catolice, însă sunt anticlericale... "mâncători de preoţi" care [râde]. Este un fenomen care există. Uneori, şi...

Joana Haderer:

Şi vă preocupă?

Papa Francisc:

Bineînţeles că mă preocupă. Pentru aceasta le spun preoţilor - poate că aţi citit - "Fugiţi de clericalism". Deoarece clericalismul îi îndepărtează pe oameni. "Fugiţi de clericalism", şi adaug: este o ciumă în Biserică. Însă acolo este şi muncă de cateheză, de conştientizare, de dialog, inclusiv valori umane. Mulţumesc.

Vă mulţumesc foarte mult pentru muncă şi pentru acuitatea întrebărilor. Mulţumesc.

Greg Burke:

Mulţumim dumneavoastră, Sanctitate.

Papa Francisc:

Şi rugaţi-vă pentru mine, nu uitaţi.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.