Papa îl alege pe Mons. Angelo De Donatis ca vicar de Roma

De Salvatore Cernuzio

Noul vicar al Diecezei de Roma este episcopul auxiliar Monseniorul Angelo De Donatis, 63 de ani, de origini salentine, care-i succede cardinalului Agostino Vallini, care la 17 aprilie 2017 a împlinit 77 de ani şi a depăşit cei doi ani de "prorogatio". Îşi va începe slujirea la 29 iunie 2017, solemnitatea sfinţilor Petru şi Paul, patroni ai Romei.

Anunţul a fost comunicat oficial dimineaţă zilei de 26 mai 2017 - sărbătoarea sfântului Filip Neri, co-patron al Romei - la ora 12.00, chiar de cardinalul Vallini însuşi în sala de la etajul al treilea al Palatului Vicariatului (sala numirilor) episcopilor auxiliari, parohilor prefecţi şi angajaţilor de la Palatul Lateran, aceştia din urmă convocaţi prin mail cu jumătate de oră înainte.

"Eu voi fi aici până la 28 iunie 2017 pentru a-l sprijini şi a-i preda ştafeta, împreună cu episcopii auxiliari", a spus vicarul care îşi încheie funcţia. În timp ce succesorul De Donatis, foarte emoţionat încât aproape că se bâlbâia, a deschis discursul său cu o glumă: "Papa Francisc a spus în glumă odată: «Numai dacă există serioase probleme psihiatrice se poate aspira să devină papă!». Iată... cu privire la faptul de a deveni vicar de Roma, vă asigur că eu n-am avut niciodată aceste probleme psihiatrice. Primesc această chemare a Domnului şi a Bisericii cu umilinţă profundă şi sinceră, conştient de păcatele mele şi de limitele mele, şi mă pun în mâinile sale". Apoi a exprimat recunoştinţă Pontifului şi cardinalului Vallini, precum şi papei emerit Benedict al XVI-lea şi cardinalului Camillo Ruini pentru "rugăciunile sigure". Un gând şi către Ioan Paul al II-lea şi către cardinalul Ugo Poletti "de venerată amintire", care îl susţin "din cer".

O figură carismatică "don Angelo" cum continuă să-l numească credincioşii de la "Sfântul Marcu Evanghelistul" din Campidoglio, timp de mai mulţi ani parohia sa în centrul Romei, şi numeroşii preoţi din urbe, pentru care pentru cea mai mare parte dintre ei este părinte spiritual şi formator, care au propus masiv numele său în cele circa 400 de scrisori de consultare stabilită de Papa.

Papa Francisc a arătat mereu mare stimă faţă de el chemându-l să predice exerciţiile spirituale din Postul Mare 2014, la Ariccia, şi apoi hirotonindu-l el însuşi episcop, cu sediul titular de Mottola, la "Sfântul Ioan din Lateran" la 19 noiembrie 2015, solemnitatea dedicării Bazilicii din Lateran. Un gest semnificativ care deja făcea să se preguste în urmă cu doi ani numirea de astăzi.

"Vesteşte cuvântul în orice ocazie potrivită şi uneori nepotrivită", îi recomandase papa în omilie, "avertizează, ameninţă, dar mereu cu dulceaţă; îndeamnă cu toată răbdarea şi învăţătura. Cuvintele tale să fie simple, toţi să înţeleagă, să nu fie omilii lungi. Îmi permit să-ţi spun: aminteşte-ţi de tatăl tău, când era atât de fericit că a găsit aproape de satul tău o altă parohie unde se celebra Liturghia fără omilie! Omiliile, să fie tocmai transmiterea harului lui Dumnezeu: simple, ca toţi să înţeleagă şi toţi să aibă voinţa de a deveni mai buni".

De la vicariat relatează la Vatican Insider că atunci când Vallini a anunţat hirotonirea episcopală a lui De Donatis în timpul întâlnirii diecezane în urmă cu doi ani a izbucnit o puternică ovaţie din partea preoţilor prezenţi. Într-o altă ocazie, după tradiţionala întâlnire a Pontifului cu clerul roman la "Sfântul Ioan", Bergoglio îi întâlnise în mod privat pe seminariştii din Seminarul Mare în Sala Roşie din vicariat pentru "a-şi cere scuze" că a amânat de două ori vizita sa şi pentru a reafirma afectul său filial, indicându-l chiar pe De Donatis (Vallini, de data aceea, a fost lăsat în afară) ca "referent" al său, punct de unire între episcopul de Roma şi viitorii preoţi.

De fapt, papa i-a încredinţat Monseniorului De Donatis - cu o noutate absolută - îngrijirea clerului roman, preoţi, seminarişti şi diaconi, care trebuie iubiţi - a spus el în ziua hirotonirii - "cu toată inima" de tată şi de frate. Şi împreună cu ei şi săracii, cei lipsiţi de apărare şi cu aceia care au nevoie de ajutor. "Ascultă-i cu plăcere şi cu răbdare", a spus papa: "De atâtea ori este nevoie de atâta răbdare, dar pentru împărăţia lui Dumnezeu se face aşa!". Şi tocmai în angajarea faţă de cler papa Francisc, vorbind liber, înaintase o cerere specifică noului prelat, în ajunul Jubileului Milostivirii: "Îţi cer, ca frate, să fii milostiv. Biserica şi lumea au nevoie de atâta milostivire. Tu îi înveţi pe preoţi, pe seminarişti calea milostivirii. Prin cuvinte, e adevărat: dar mai ales cu atitudinea ta. Milostivirea Tatălui care primeşte mereu, există mereu loc în inima sa, niciodată nu alungă pe nimeni. Aşteaptă. Aşteaptă. Asta îţi urez: atâta milostivire".

Descris de toţi ca "om al rugăciunii" şi "cu profundă spiritualitate", Monseniorul Angelo De Donatis, în pofida originilor din Puglia, este puternic legat de dieceza capitolină, amintindu-şi de învăţătura cardinalului Poletti care, a spus el în această dimineaţă, "m-a însoţit atâţia ani" şi "îmi repeta: «Angelo, aminteşte-ţi că dieceza, dieceza noastră, nu este o maşină care trebuie făcută să meargă, ci o familie care trebuie iubită!»". De fapt, în primul său salut don Angelo a mulţumit "Bisericii din Roma căreia îi datorez totul încă de la venirea mea în oraş şi pe care o iubesc foarte mult" şi diferiţilor preoţi cărora le cerea "rugăciunea pentru ca să nu-mi lipsească niciodată asiduitate şi cotidianitate".

Născut la 4 ianuarie 1954, la Casarano, provincia Lecce şi Dieceza de Nardň-Gallipoli, student mai întâi al Seminarului din Taranto şi apoi al Seminarului Mare Pontifical Roman, a făcut studiile filozofice la Universitatea Laterană şi cele teologice la Universitatea Gregoriana, unde a obţinut licenţa în teologie morală. A fost hirotonit preot la 12 aprilie 1980 pentru Dieceza de Nardň-Gallipoli şi din 28 noiembrie 1983 este încardinat la Roma. După ce a fost în primii ani '80 colaborator în Parohia "Sfântul Saturnin" şi profesor de religie, din 1983 până în 1988, a fost vicar parohial al aceleiaşi parohii, în cartierul Trieste. Intră în vicariat în 1988 ca ataşat la secretariatul general şi colaborator al arhiepiscopului Giovanni Marra, în acelaşi timp este vicar parohial în Parohia "Preasfânta Bunavestire" la Grottaperfetta. Din anul 1989 până în 1991, desfăşoară funcţia de arhivar al Secretariatului Colegiului Cardinalilor; din 1990 până în 1996, este director al Oficiului pentru Cler din vicariatul de Roma; din 1990 până în 2003, director spiritual la Seminarul Mare Pontifical Roman; din 2003, paroh la "Sfântul Marcu Evanghelistul" la Campidoglio şi asistent pentru Dieceza de Roma al Asociaţiei Naţionale Familiari ai Clerului. Este membru al consiliului prezbiteral şi al colegiului consultanţilor. În anul 1989 a fost admis în Ordinul Ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim cu gradul de cavaler; este capelan al Sanctităţii Sale din 10 aprilie 1990.

La desemnarea sa s-a ajuns după ce papa a cerut, prin parohii prefecţi din vicariatul de Roma, să se promoveze o consultare în parohii pentru a defini portretul robot al succesorului lui Vallini. La Pontif au venit, aşa cum s-a amintit, circa 400 de scrisori cu semnalare de nume (între acestea circulau şi cele ale lui Fisichella, Pompili, Lojudice, Moretti, Ruzza) şi indicaţii despre necesităţile diecezei marcate de grave probleme pastorale, administrative şi economice, după cei doi ani de slujire a lui Vallini.

Scrisorile au ajuns aproape toate în Casa "Sfânta Marta", reşedinţă papală în Vatican; în schimb puţine au fost primite în biroul de la cancelaria Palatului Lateran în dublu plic sigilat aşa cum cerea procedura, care însă niciodată n-a fost făcut publică sau ilustrată în detaliu în organele oficiale ale vicariatului. O directivă, aceasta - explică la Vatican Insider -, a cardinalului vicar însuşi. Ceea ce a determinat afluenţa scăzută, mai ales din partea laicilor aflaţi în îndoială până la capăt cu privire la implicarea lor, la aşa-numitele "primare".

În orice caz, papa Francisc - care în reuniunea din Vatican cu prefecţii a spus că este în căutarea "unui preot bun" - a citit tot ceea ce sosise la el, apoi Congregaţia pentru Episcopi a făcut munca de numărătoare de voturi din documentaţie pentru a pregăti o ternă de candidaţi aşa cum se face pentru numirile episcopilor diecezani. Cu toate că existau alte candidaturi, alegerea papei a mers asupra episcopului De Donatis. Cu această desemnare papa Francisc arată că el se bazează pe resursele interne ale diecezei sale pentru a reconstrui raportul cu parohiile şi cu un cler care nu este uşor, aşa cum este clerul roman.

Numirea lui De Donatis are loc la puţine zile de la cea a preşedintelui CEI, arhiepiscopul Gualtiero Bassetti. În ambele cazuri, papa Bergoglio s-a bazat pe doi păstori "care au pe ei mirosul oilor". Acelaşi criteriu pe care cu siguranţă îl va adopta pentru alegerea arhiepiscopului de Milano, a cărui numire se aşteaptă în curând.

(După Vatican Insider, 26 mai 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 20.