Papa Francisc: Omilia din Duminica Floriilor 2017

Duminică, 9 aprilie 2017, la ora 10.00, Sfântul Părinte Francisc a prezidat, în Piaţa "Sfântul Petru", celebrarea liturgică solemnă de Duminica Floriilor şi a Pătimirii Domnului. În centrul pieţei, la obelisc, papa a binecuvântat ramurile de palmier şi de măslin şi, la sfârşitul procesiunii care ajunge pe platou, a celebrat Sfânta Liturghie a Pătimirii Domnului. La celebrare au luat parte - cu ocazia celei de-a XXXII-a Zi Mondială a Tineretului, cu tema: "Lucruri mari mi-a făcut Cel Atotputernic" (Lc 1,49) - tineri din Roma şi din alte dieceze. Publicăm în continuare omilia pe care papa Francisc a rostit-o după proclamarea Pătimirii Domnului după Matei:

Această celebrare are parcă un gust dublu, dulce şi amar, este bucuroasă şi dureroasă, pentru că în ea îl celebrăm pe Domnul care intră în Ierusalim şi este aclamat de discipolii săi ca rege; şi în acelaşi timp este proclamată solemn relatarea evanghelică a Pătimirii sale. Pentru aceasta inima noastră simte contrastul sfâşietor şi simte vreo minimă măsură ceea ce a trebuit să simtă Isus în inima sa în ziua aceea, zi în care s-a bucurat cu prietenii săi şi a plâns asupra Ierusalimului.

De 32 de ani dimensiunea bucuroasă a acestei duminici a fost îmbogăţită de sărbătoarea tinerilor: Ziua Mondială a Tineretului, care anul acesta este celebrată la nivel dieceza, dar care în această Piaţă va trăi peste puţin timp un moment mereu emoţionant, de orizonturi deschise, cu trecerea Crucii de la tinerii din Cracovia la cei din Panama.

Evanghelia proclamată înainte de procesiune (cf. Mt 21,1-11) îl descrie pe Isus care coboară de pe Muntele Măslinilor călare pe mânzul unei măgăriţe, pe care nimeni nu urcase vreodată; dă importanţă entuziasmului discipolilor, care îl însoţesc pe Învăţător cu aclamaţii de sărbătoare; şi este verosimil să ne imaginăm cum acest fapt i-a contagiat pe copiii şi pe tinerii din cetate, care s-au unit la cortegiu cu strigătele lor. Isus însuşi recunoaşte în această primire bucuroasă o forţă de neoprit voită de Dumnezeu, iar fariseilor scandalizaţi le răspunde: "Eu vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, vor striga pietrele" (Lc 19,40).

Dar acest Isus, care conform Scripturilor intră chiar în acel mod în Cetatea sfântă, nu este un înşelător care împrăştie iluzii, nu este un profet "new age", un vânzător de fum, dimpotrivă: este un Mesia bine determinat, cu fizionomia concretă a slujitorului, slujitorul lui Dumnezeu şi al omului care merge la pătimire; este marele Răbdător al durerii umane.

Aşadar în timp ce şi noi facem sărbătoare Regelui nostru, să ne gândim la suferinţele pe care El va trebui să le pătimească în această săptămână. Să ne gândim la calomnii, chinuri, la curse, la trădări, la abandonare, la judecata nedreaptă, la lovituri, la biciuiri, la coroana de spini..., şi în sfârşit să ne gândim la via crucis, până la răstignire.

El spusese asta clar discipolilor săi: "Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (Mt 16,24). N-a promis niciodată onoruri şi succese. Evangheliile vorbesc clar. I-a avertizat mereu pe prietenii săi că drumul său era acela şi că victoria finală avea să treacă prin pătimire şi cruce. Şi pentru noi este valabil acelaşi lucru. Pentru a-l urma cu fidelitate pe Isus, să cerem harul de a face asta nu în cuvinte ci în fapte, şi să avem răbdarea de a suporta crucea noastră: de a nu o refuza, de a nu o arunca, ci, privindu-l pe El, s-o acceptăm şi s-o purtăm, zi de zi.

Şi acest Isus, care acceptă să primească osanale deşi ştia bine că îl aşteaptă acel "răstigneşte-l", nu ne cere să-l contemplăm numai în tablouri sau în fotografii, sau în materiale video care circulă în reţea. Nu. Este prezent în atâţia fraţi şi surori ai noştri care astăzi, astăzi îndură suferinţe ca El: suferă datorită unei munci de sclavi, suferă datorită dramelor familiale, suferă datorită bolilor... Suferă din cauza războaielor şi a terorismului, din cauza intereselor care mişcă armele şi le fac să lovească. Bărbaţi şi femei înşelaţi, încălcaţi în demnitatea lor, rebutaţi... Isus este în ei, în fiecare dintre ei, şi cu acea faţă desfigurată, cu acel glas stins cere - ne cere - să fie privit, să fie recunoscut, să fie iubit.

Nu este un alt Isus: este acelaşi care a intrat în Ierusalim în mijlocul fluturării ramurilor de palmier şi de măslin. Este acelaşi care a fost pironit pe cruce şi a murit între doi răufăcători. Nu avem alt Domn în afară de El: Isus, umil Rege al dreptăţii, al milostivirii şi al păcii.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 15.