Papa la Carpi: Întâlnirea cu populaţiile lovite de cutremur

Piaţa Domului, Mirandola, 2 aprilie 2017

Iubiţi fraţi şi surori,

În acest oraş al vostru, care poartă încă vizibile semnele unei încercări atât de dure, doresc să vă îmbrăţişez pe voi şi pe locuitorii din celelalte localităţi lovite de cutremurul din mai 2012. Deja veneratul meu predecesor, Benedict al XVI-lea, la puţine săptămâni după eveniment a venit în acest teritoriu ca să aducă solidaritatea şi încurajarea sa personală şi a întregii comunităţi ecleziale. Astăzi eu sunt printre voi pentru a vă întări afectul întregii Biserici şi pentru a mărturisi fiecăruia apropierea mea şi încurajarea mea pentru drumul care mai trebuie parcurs în reconstruire. Adresez un salut cordial păstorului acestei dieceze, monseniorul Francesco Cavina, parohului şi celorlalţi preoţi, primarului şi celorlalte autorităţi. Reînnoiesc aprecierea faţă de Protecţia Civilă, faţă de voluntari şi faţă de cei care au fost angajaţi, la diferite niveluri, în activităţile de refacere a structurilor şi de reluare a vieţii comunitare.

Ştiu bine cât a compromis cutremurul patrimoniul uman şi cultural al acestui ţinut al vostru. Mă gândesc la greutăţile pe care le-aţi îndurat: rănile aduse caselor, activităţilor productive, bisericilor şi celorlalte monumente, încărcate de istorie şi de artă şi simboluri ale spiritualităţii şi civilizaţiei unui întreg popor. Dar mă gândesc mai ales la rănile interioare: suferinţa celor care i-au pierdut pe cei dragi ai lor şi a acelora care au văzut pierdute jertfele unei vieţi întregi. În zilele care au urmat după cutremur, mare admiraţie a trezit în toţi mărturia de demnitate şi de întreprindere pe care aţi demonstrat-o. V-aţi străduit să înfruntaţi cu spirit evanghelic situaţia precară provocată de cutremur, recunoscând şi acceptând în evenimentele dureroase prezenţa misterioasă a unui Tată care este mereu iubitor chiar şi în cele mai dure încercări. Rănile au fost vindecate, e adevărat, sunt vindecat. Însă rămân şi vor rămâne pentru toată viaţa cicatricele. Şi privind aceste cicatrice, voi aveţi curajul de a creşte şi de a face să crească fiii voştri în acea demnitate, în acea tărie, în acel spirit de speranţă, în acel curaj pe care voi l-aţi avut în momentul rănilor.

Urarea mea este ca să nu dispară niciodată forţa sufletească, speranţa şi capacităţile de hărnicie care vă remarcă. Să rămână trainic intenţia voastră de a nu ceda descurajării în faţa dificultăţilor care încă mai rămân. De fapt, s-a făcut mult în opera de reconstruire, dar este deosebit de importantă o angajare hotărâtă pentru a recupera şi centrele istorice: ele sunt locurile amintirii istorice şi sunt spaţii indispensabile ale vieţii sociale şi ecleziale. Sunt sigur că nu va lipsi bunăvoinţa, din partea tuturor actorilor implicaţi, pentru ca să fie asigurată realizarea rapidă a acestor lucrări necesare, pentru binele comun.

În faţa domului vostru, loc simbol al credinţei voastre şi al tradiţiei acestui teritoriu şi grav dăunat de cutremur, înalţ împreună cu voi către Domnul o rugăciune ferventă pentru victimele cutremurului, pentru rudele lor şi pentru cei care încă mai trăiesc în situaţii precare. Domnul să-i facă pe fiecare să simtă sprijinul Său! Am voit să las, pe altarul din dom, un buchet de flori în amintirea celor care ne-au părăsit la cutremur.

Iubiţi fraţi şi surori, peste două săptămâni vom celebra Paştele Învierii. Forţa Domnului înviat să susţină angajarea voastră în completarea reconstruirii şi să însufleţească speranţa voastră. Fecioara Maria şi sfinţii voştri ocrotitori să dobândească de la Domnul forţă pentru persoanele care încă sunt încercate; să dobândească lumină şi forţă minţilor şi inimilor pentru ca să se poată realiza în curând ceea ce este în aşteptările tuturor. Vă mulţumesc: vă mulţumesc pentru exemplul pe care l-aţi dat întregii omeniri, exemplul de curaj, de a merge înainte, de demnitate. Vă împart din inimă vouă celor adunaţi aici şi întregii populaţii binecuvântarea mea.

[Binecuvântarea]

Şi, vă rog, vă cer să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.