Predica rostită de PS Petru Gherghel în Duminica Bibliei, la Radio Iaşi

Duminica Laetare

Duminica luminii, a bucuriei şi a cuvântului veşnic

Duminica Bibliei

Sfinţiile Voastre părinţi concelebranţi,

Dragi credincioşi, iubiţi radio ascultători,

E ziua Domnului!

Ne aflăm cu bucurie la mijlocul Postului Mare şi celebrăm cea de a patra Duminică, ce poartă şi denumirea tradiţională de Duminica "Laetare", "Bucură-te" după cuvintele de la începutul celebrării sfintei Liturghii din această zi sfântă. Este Duminica luminii şi a cuvântului, duminica Scripturii, izvorul bucuriei adevărate.

Duminica trecută am fost invitaţi să medităm la tema şi importanţa apei dătătoare de viaţă cu sensul şi simbolistica ei curăţitoare.

Astăzi suntem invitaţi să vedem un alt semn baptismal, un alt dar pentru paşii noştri, "lumina" care transpare din analiza textelor sfinte.

Lumina ne aminteşte mereu un lucru pozitiv, adică faptul că am dori ca ea să fie mai puternică şi mai strălucitoare ca un adevărat ghid luminos pentru paşii noştri pe acest pământ.

În evanghelia de astăzi, sfântul Ioan ne prezintă diferite personaje şi figuri, fiecare cu rolul şi importanţa sa: Isus, orbul, fariseii, părinţii celui fără lumina ochilor, o mare mulţime adunată în jurul lui Isus, cuprinşi de o mare curiozitate. Ce se va întâmpla cu acel orb, ce va face Isus şi cum va interveni? Cum este privit de cei pe care-i întâlneşte?, inclusiv noi cei care retrăim acest episod evanghelic?

Toţi se întâlnesc cu Isus, dar nu pentru toţi este motiv de bucurie sau ocazie de schimbare, ci doar pentru orbul simplu care a simţit lumina ochilor trupului, dar şi a sufletului.

În această atmosferă ne întâlnim din nou cu Cristos, lumina şi bucuria noastră. El, Isus Cristos, Cuvântul veşnic făcut trup, este bucuria şi lumina adevărată de care omul are nevoie.

Tocmai acest mister ne umple astăzi inima de bucurie şi de lumină, care rezultă din întâlnirea nemijlocită cu izvorul luminii şi bucuriei - Cuvântul veşnic, iar Cuvântul nu este altcineva decât însuşi Dumnezeu care a coborât între noi, care ne vorbeşte şi ne împărtăşeşte bucuria adevărată. Avem cu adevărat un motiv să ne bucurăm pentru că numai el, doar el, îmbucură sufletul nostru cu lumina sa prezentă în cuvântul său şi în lucrările sale.

La dorinţa Sfântului Părinte papa Francisc care spunea: "Este dorinţa mea vie ca acest cuvânt al lui Dumnezeu să fie tot mai mult celebrat, cunoscut şi răspândit" (cf. Papa Francisc, Misericordia et misera, nr. 7) am considerat că în această duminică este cel mai potrivit moment să celebrăm în toate parohiile, în toate structurile pastorale şi spirituale ale diecezei: Duminica Bibliei, în care să descoperim din plin «lumina care luminează paşii noştri», motiv de adevărată şi profundă bucurie. Cu adevărat cuvântul proclamat în cadrul sfintelor Liturghii sau al celebrării celorlalte sacramente este motiv de mare bucurie, care face ca în suflet şi în viaţă să avem mai multă lumină şi bucurie, este o fericită ocazie să ne umplem de lumină şi să găsim un sprijin puternic pentru cărările vieţii. În Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei avem o adevărată lecţie despre cât este de important şi folositor pentru viaţă cuvântul lui Dumnezeu: "Tu, însă, rămâi statornic în cele pe care le-ai învăţat şi în care crezi, ştiind de la cine le-ai învăţat. Din copilărie cunoşti Sfintele Scripturi care îţi pot da înţelepciunea spre mântuirea prin credinţa care este în Cristos Isus. Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi este de folos pentru a învăţa, a dojeni, a îndrepta, a educa în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pe deplin pregătit pentru orice lucrare bună" (2Tim 3,14-17).

Aşadar, a cunoaşte şi a deprinde învăţăturile sfinte însemnează a avea o adevărată sursă de lumină şi bucurie.

În această duminică, aleasă de noi drept Duminica Bibliei, a cuvântului lui Dumnezeu, chiar de la începutul acestei sfinte Liturghii suntem invitaţi la bucurie de către profetul Isaia (Is 66,10-11): "Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi. Tresăltaţi de bucurie cu el toţi cei care aţi jelit, căci veţi suge şi vă veţi sătura la sânul mângâierilor sale; veţi vorbi şi vă veţi desfăta din belşugul gloriei sale".

Care este şi trebuie să fie motivul profund al acestei bucurii?

Răspunsul îl găsim în evanghelie, în cuvântul său divin, în Biblie: este însuşi Dumnezeu care ne vorbeşte, este chiar Fiul său, Cuvântul veşnic făcut om, care a devenit pentru noi lumina adevărată, cel care umple inima şi sufletul nostru cu strălucirea feţei sale. Ne ajută să înţelegem acest adevăr însuşi papa Francisc, care nu demult scria: "Bucuria evangheliei umple inima şi viaţa întreagă a acelora care se întâlnesc cu Isus. A acelora ce se lasă mântuiţi şi luminaţi de el şi care îi eliberează de păcat, de tristeţe, de golul sufletesc şi de izolare. Cu Isus Cristos se naşte şi mereu se renaşte bucuria".

O probă sigur o întâlnim în evanghelia de astăzi, în care Isus îl vindecă pe sărmanul orb, ce suferea încă de la naştere de lipsa luminii.

Întrebarea pe care i-o pune Isus constituie cheia şi punctul culminant al motivului vindecării: "Tu crezi în Fiul Omului!"

Trebuie evidenţiat faptul cum acest om sărman, dar sincer, încet, încet şi moment după moment, îl întâlneşte pe Isus, mai întâi ca om între ceilalţi, apoi îl consideră un adevărat "profet" şi, în cele din urmă, ochii lui se deschid şi el îl proclamă drept Domnul în care are încredere şi în care crede.

Este de admirat credinţa lui în contrast vizibil cu fariseii care nu vor nici să accepte minunea vindecării, nici să îl primească pe Isus ca Mesia.

Încercând să aplicăm această situaţie la noi, ne putem întreba cum este credinţa şi încrederea noastră şi ce încredere avem sau trebuie sa avem în Domnul, cel care s-a dăruit şi se dăruieşte pentru noi ca să putem beneficia de vindecarea de orbirea spirituală în care ne duce păcatul.

În lumina acestui fapt şi a exemplului pe care ni-l dă orbul vindecat şi iluminat, ne putem aşadar întreba: Care este atitudinea noastră faţă de Isus? Trebuie să nu uităm că şi noi în urma păcatului strămoşesc ne naştem orbi, dar prin Botezul nostru suntem iertaţi şi luminaţi de cuvântul şi harul lui Cristos, prin Duhul său cel sfânt, pentru a deveni conştienţi că suntem fii ai aceluiaşi Părinte veşnic, care ne-a transmis cuvântul său, care s-a făcut trup şi locuieşte între noi.

Încă de la sfântul Botez ne este dat să ne bucurăm de lumina care luminează viaţa şi paşii noştri, care umple de bucurie sufletul nostru.

Fraţilor preaiubiţi, dragi radio ascultători,

Dacă vrem să ne bucurăm de acest dar supranatural, darul luminii, trebuie să ne apropiem de ea, la fel cum pentru a ne încălzi sufleteşte trebuie să ne apropiem de focul dragostei.

Cerinţa cea mai simplă şi adevărată de a găsi şi de a ne bucura de acest dar, precum şi de a găsi sursa de lumină este o credinţă vie şi întâlnirea Cuvântului lui Dumnezeu, lumina lumii.

Întreaga viaţă a lui Isus a fost o lumină, după cum ne asigură el însuşi, zicând: "Cât timp sunt în lume, eu sunt Lumina lumii" (In 9,5). A fost lumină pentru cei orbi pe care i-a vindecat de orbirea fizică, deschizându-le în acelaşi timp şi ochii sufletului să vadă în Isus Cristos pe Fiul lui Dumnezeu, după mărturia orbului din naştere vindecat de Isus: "De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic" (In 9, 22). Este lumină prin învăţătura sa, după cum ne încredinţează sfântul Ioan evanghelistul, că Isus este o solie despre lumina lui Dumnezeu (In 1,5), pe care apostolii au dus-o până "la marginile lumii" (Fap 13,47). Tezaurul, primit ca moştenire de la cel care a venit în lume, îl descoperim în cea mai scumpă dovadă de dragoste, în Sfânta Scriptură moştenită şi transmisă prin sfânta Tradiţie, ca un compendiu al întregii opere de mântuire realizată de el în favoarea omenirii. Ne bucurăm să facem cunoscută hotărârea noastră de a împlini dorinţa Sfântului Părinte papa Francisc chiar în această Duminică numită Duminica "Laetare" sau Duminica Luminii, ca tocmai acum Biserică noastră locală să celebrează Duminica Bibliei, Duminica cuvântului veşnic adus din ceruri de însuşi Isus, Fiul său coborât pe pământ.

Biblia este scrisoarea de iubire a lui Dumnezeu transmisă nouă prin profeţi, iar în timpurile de pe urmă prin Fiul său, ca să ne umple inima şi viaţa de adevărată lumină, atât de necesară pentru viaţa noastră şi pentru ochii sufletului nostru. După cum lumina soarelui este absolut necesară şi vitală pentru viaţa întregului univers şi a tuturor oamenilor, cu atât mai mult este necesară pentru noi lumina veşnică a cuvântului său.

Fără soare totul rămâne în moarte, în întuneric şi suferinţe. Fără cuvântul Domnului, ochii sufletului nostru rămân în întuneric şi în moarte. Dacă vrem să ne bucurăm de această lumină, trebuie să ne apropiem de el, să ne încărcăm cu darul credinţei. Trebuie să avem preţuire faţă de textele sfinte, adunate în timp în Cartea Sfântă - Biblia sau Sfânta Scriptură - şi mai ales trebuie să o facem prin întâlnirea personală cu Isus, Cuvântul veşnic venit pe pământ.

În Cartea Cărţilor, care se bucură astăzi de cea mai largă răspândire în toate limbile şi în mijlocul tuturor popoarelor, avem, de fapt, cuvintele mântuirii, îl avem pe Cristos cel ce ni se dăruieşte mereu şi ne asigură că ne vom bucura de darul luminii adevărate după cuvântul psalmistului: "Cuvântul tău e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele" (Ps 119,105). În acest sens, dacă dorim să avem mereu lumină în viaţa noastră, atunci este nevoie de a căuta mereu cuvântul Domnului şi de a-l îmbrăţişa.

Sfinţiile Voastre, iubiţi credincioşi,

Dragi ascultători ai cuvântului divin pe undele radioului,

Pentru a beneficia cu adevărat de acest cuvânt, după cum ne îndeamnă actualul papă Francisc, îndemnul nostru îl găsim în prima pagină a Bibliei, prezentată în limbajul nostru de către grupul traducătorilor de la Iaşi (pr. Alois Bulai şi pr. Eduard Patraşcu):

"Biblia pe care o prezentăm în faţa cititorilor în limba română" sperăm să devină "o făclie" care luminează paşii noştri şi care «se transformă în apa vie ce ţâşneşte spre viaţa veşnică», dar şi "în sabia care judecă şi provoacă»".

Acest "Eu sunt", acest cuvânt, e cu adevărat scrisoarea de iubire a Domnului pentru noi, precum şi lumina şi bucuria vieţii noastre.

Mă bucur să închei aceste cuvinte ale mele cu un îndemn pe care ni-l face apostolul neamurilor: "Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră" (Col 3,16).

Aşa să fie. Amin!

Ep. Petru Gherghel

26 martie 2017

Duminica Bibliei la Radio Iaşi

lecturi: 10.