Jubileul milostivirii: Mons. Fisichella, "continuă nu numai ca vestire, ci ca viaţă"

De M. Michela Nicolais

Jubileul se termină, Jubileul continuă. Asta explică la agenţia SIR Monseniorul Rino Fisichella, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, care ne vorbeşte despre "prorogarea" papei pentru slujirea desfăşurată în lume de miile de misionari ai milostivirii şi despre rolul desfăşurat de dicasterul său pentru a pregăti evenimente precum Sinodul tinerilor, dar şi date mai apropiate, precum Ziua Mondială a Săracilor. Francisc "va proroga" şi "Vinerile milostivirii"? "Cine ştie... Papa, cum este obiceiul său, ne va uimi", răspunsul.

În Misericordia et misera, papa scrie că Jubileul nu este o paranteză, ci icoana Bisericii. Cum continuă el, în Bisericile locale din toată lumea?

Cred că el continuă cu acel entuziasm care n-a dispărut niciodată şi care a caracterizat întregul an jubiliar. Acest Jubileu a atins în manieră profundă poporul nostru şi în manieră cu totul neaşteptată: înseamnă că intuiţia originară a papei Francisc percepea foarte corect, devenind glas al unei existenţe profunde prezente în inima fiecăruia. Jubileul continuă nu numai ca vestire, ci ca viaţă după principiul milostivirii. Papa a dat indicaţii concrete pentru a putea exprima asta cât mai bine. Suntem în ajunul celor "24 de ore pentru Domnul", o iniţiativă care în toată lumea s-a statornicit: o zi în care bisericile rămân deschise pentru a oferi posibilitatea celui care doreşte asta de a primi sacramentul milostivirii, adică a reconcilierii cu Dumnezeu.

Apoi este slujirea misionarilor milostivirii, care din voinţa papei a fost prorogată dincolo de calendarul jubiliar...

Există două moduri cu care papa a dat o accelerare, pentru ca milostivirea să continue să fie centrul Bisericii. Primul este faptul că a voit să extindă la toţi preoţii din lume facultatea de a dezlega de păcatul de avort, în mod permanent: un semn cu care Francisc a voit să vină în întâmpinarea tuturor persoanelor, dând de înţeles că iertarea Domnului, odată ce inima s-a căit şi doreşte reconcilierea, nu are graniţe, obstacole, limite. Este primul semn pe care trebuie să-l avem mereu în faţa ochilor: pentru o persoană căită nu există niciun obstacol de a primi iertarea. Al doilea este trimiterea miilor de misionari ai milostivirii, pe care papa i-a întrebat dacă acceptă să continue slujirea lor şi după anul jubiliar: a primit aproape în totalitate răspunsuri pozitive, toţi i-au mulţumit lui Francisc pentru această posibilitate. Acum continuă să desfăşoare cu entuziasm slujirea lor.

Cum sunt primiţi în dieceze?

Dorinţa este ca episcopii să fie conştienţi de această mare oportunitate care le este oferită: misionarii sunt chemaţi să menţină vie cu predica lor înainte de toate mesajul lui Isus, dar lucrarea lor, îndreptată spre toţi - preoţi şi laici - este şi un semn concret, un instrument cu care milostivirea devine prezentă când există în inimă dorinţa de reconciliere. În dieceze se organizează zile de reculegere şi întâlniri periodice pentru preoţi, exerciţii spirituale pentru preoţi şi laici, momente de pregătire pentru diferitele sacramente, cum sunt cursurile pentru părinţii copiilor care se pregătesc pentru Prima Împărtăşanie şi pentru Mir sau întâlnirile de formare pentru perechile de miri. O variată lume de iniţiative care ar putea să se folosească şi de prezenţa misionarilor milostivirii.

După Jubileu, Sinodul tinerilor: ce rol va desfăşura dicasterul dumneavoastră pentru pregătirea acestei întâlniri?

Noua evanghelizare este trăită, în lume, în primul rând de tinerii care aparţin la diferitele mişcări şi la noile forme de viaţă, şi consacrată. Mii de tineri au ales ca vocaţie la viaţa creştină aceea a evanghelizării: există o bogăţie incredibilă a unei lumi a tineretului încărcate de motivaţii profunde, de entuziasm, de speranţă. Înainte de a-i identifica pe tineri ca destinatari, trebuie privit la acţiunea pozitivă pe care tinerii noştri deja o desfăşoară în opera de evanghelizare. Constatăm asta zi după zi: tinerii merg prin lume ca să facă evanghelizare, fără a-i număra pe toţi acei tineri care sunt angajaţi să predea cateheză în parohii, de exemplu la pregătirea adolescenţilor pentru Mir. Aşadar, o armată de tineri evanghelizatori şi cateheţi în faţa cărora întreaga comunitate eclezială trebuie să se pună fără nicio reţetă preconfecţionată: trebuie învăţate noi limbaje pentru a înţelege comportamentele lor.

Procesul de reformă a Curiei, dus înainte de Francisc, merge înainte. În ce mod va implica şi Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări?

Aşteptăm să aflăm care va fi viitorul dicasterului nostru. Însă, aşteptând, continuăm să lucrăm în ritm deplin în slujirea noastră adusă Bisericii. Avem în faţa noastră date foarte importante, cum este Ziua Mondială a Săracilor (duminica a XXXIII-a din timpul de peste an) pe care papa a decis s-o instituie în ziua jubiliară dedicată lor.

Una dintre iniţiativele inedite ale Jubileului care a avut mult succes au fost "Vinerile milostivirii". Şi această experienţă va fi prorogată, eventual deja cu Postul Mare de acum iminent?

Cine ştie... Papa, cum este obiceiul său, ne va uimi. Cu siguranţă e vorba de o experienţă neîncheiată: Francisc ne-a dat indicaţii care sunt şi pentru noi o provocare, în sens pozitiv, să asumăm un stil foarte precis de mărturie, care cere ulterioare semne concrete de proximitate.

(După agenţia SIR, 22 februarie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.