A trecut la Domnul cardinalul Gilberto Agustoni

Vineri, 13 ianuarie 2017, a murit cardinalul elveţian Gilberto Agustoni, prefect emerit al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice. Născut la 26 iulie 1922 la Schaffhausen, în Dieceza de Basel, a fost hirotonit preot la 20 aprilie 1946. Ales la 18 decembrie 1986 pentru biserica titulară Caorle, cu titlul personal de arhiepiscop, a fost numit secretar al Congregaţiei pentru Cler. La 6 ianuarie 1987 a primit hirotonirea episcopală. La 2 aprilie 1992 a fost numit pro-prefect al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice. În consistoriul din 26 noiembrie 1994, Ioan Paul al II-lea l-a creat şi publicat cardinal diacon al "Sfinţilor Urban şi Laurenţiu la Prima Poartă", diaconie ridicată după aceea pro hac vice la titlul prezbiteral. După ce a primit purpura de cardinal a devenit prefect al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice, ocupând funcţia până la 5 octombrie 1998. Înmormântarea va fi celebrată marţi, 17 ianuarie 2017, la ora 10.00 la altarul catedrei în bazilica "Sfântul Petru" şi prezidată de cardinalul decan Angelo Sodano.

Jurist vestit, fost secretar al cardinalului Alfredo Ottaviani, Gilberto Agustoni de la 1 iulie 1950 a pus experienţa sa în slujba directă a Sfântului Scaun. Om auster, a trasat un propriu profil spiritual în reflecţia din 12 noiembrie 2000, la rugăciunea jubiliară de seară în piaţa "Sfântul Petru", indicând ca prioritare dimensiunile umilinţei, iertării şi pocăinţei care duc la convertire, şi avertizând cu privire la căutarea succesului şi a câştigului care "înainte de a fi o problemă economică este o problemă a sufletului".

De la tatăl, funcţionar de stat originar din Ticino, şi de la mama, născută într-un orăşel pe malul lacului Constance, a primit o educaţie creştină riguroasă, împreună cu sora şi cu cei patru fraţi, dintre care doi au devenit preoţi. Voind să se facă preot, a intrat foarte tânăr în seminarul diecezan din Lugano urmând paşii fratelui mai mare Luigi. După ce a terminat liceul, episcopul Angelo Giuseppe Jelmini l-a trimis la Roma unde a început să studieze filozofia la Universitatea Pontificală "Sfântul Toma de Aquino". Din cauza războiului, episcopul l-a rechemat în Elveţia pentru a-l pune să termine teologia la Universitatea din Fribourg.

Preot din 1946, hirotonit în catedrala din Lugano, a fost vice-asistent general al Acţiunii Catolice ocupându-se de formarea studenţilor în diferitele sedii universitare elveţiene. A elaborat şi itinerare formative, mai ales pentru scoutişti.

În 1950, la Roma, a început să colaboreze cu monseniorul Alfredo Ottaviani (1890-1979), din 1953 pro-secretar al Congregaţiei Sfântului Oficiu, care imediat a apreciat pregătirea teologică a tânărului preot şi a trebuit să insiste la monseniorul Jelmini, care avea alte proiecte cu privire la el, pentru a obţine permisiunea de a-l reţine la Roma ca secretar al său. Agustoni însuşi amintea cum Ottaviani i-a cerut lui Pius al XII-lea "permisiunea de a asuma un preot care încă nu are treizeci de ani la un Dicaster cu competenţe deosebit de grave şi delicate, mai ales înainte de reforma care a avut loc după Conciliul al II-lea din Vatican". Şi cardinalul Ottaviani a urmărit apoi cu atenţie parcursul de formare al colaboratorului său: pentru a completa pregătirea sa în ştiinţele teologice l-a încurajat să facă studiile de drept la Universitatea Pontificală Laterană.

Între timp Agustoni continua să presteze slujirea sa la Sfântul Oficiu, ajungând să devină şef de birou. În acei ani a fost numit şi comisar la Congregaţia pentru Disciplina Sacramentelor pentru tratarea cauzelor matrimoniale. Imediat după Conciliul al II-lea din Vatican a devenit consultant al Consilium ad exsequendam Constitutionem de Sacra Liturgia, "fiind în această funcţie - aşa cum avea să amintească - şi ca legătură între cele două Dicastere care erau implicate la maxim în acţiunea dificilă şi istorică a reînnoirii liturgice post-conciliare". După aceea a fost numit consultant al Congregaţiei pentru Cultul Divin, instituită de Paul al VI-lea.

În mai 1970 a devenit prelat auditor al Tribunalului Rota Romana. O funcţie dusă înainte până la 18 decembrie 1986, când Ioan Paul al II-lea l-a ales arhiepiscop şi l-a numit secretar al Congregaţiei pentru Cler, conferindu-i apoi personal hirotonirea episcopală la 6 ianuarie 1987, în bazilica vaticană. Christus spes gloriae este motoul său episcopal.

Monseniorul Agustoni a desfăşurat activitatea sa la Congregaţia pentru Cler într-un moment deosebit de semnificativ datorită a două evenimente de mare însemnătate eclezială. Înainte de toate pregătirea şi celebrarea, în 1990, a celei de-a opta Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor despre formarea clerului. Şi în afară de asta colaborarea cu comisia pentru redactarea noului Catehism al Bisericii Catolice, instituită de Ioan Paul al II-lea şi prezidată de cardinalul Joseph Ratzinger, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Congregaţia pentru Cler a fost chemată să dea o contribuţie - amintea Agustoni - "datorită competenţei sale specifice, instituţionale în domeniul catehezei". În mod deosebit, chiar secretarului Dicasterului i s-a cerut să coordoneze colaborarea cu comisia. În afară de asta, tot în funcţia de secretar al Congregaţiei pentru Cler, a fost membru de drept al Consiliului Internaţional pentru Cateheză.

După aceea Agustoni a desfăşurat o parte activă şi în elaborarea constituţiei apostolice Pastor bonus despre Curia Romană (28 iunie 1988) şi a Regulamentului General al Curiei Romane, aprobat de Ioan Paul al II-lea în februarie 1992.

În mai 1991 a fost numit membru al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice. După un an, la 2 aprilie 1992, a devenit pro-prefect, urmând cardinalului Achille Silvestrini; şi ca atare a fost numit şi pro-preşedinte al Curţii de Casaţie a Cetăţii Vaticanului. Cu purpura de cardinal, la 9 noiembrie 1994, a devenit prefect al Tribunalului Suprem, funcţie pe care a menţinut-o până în 1998.

A luat parte la patru adunări ale Sinodului Episcopilor. După adunarea din 1990, a intervenit la cele două sinoade din 1994: la prima adunare specială pentru Africa - cu un raport despre "corecta administrare a justiţiei în Biserică" - şi la a noua Adunare Generală Ordinară dedicată vieţii consacrate. În 1997 a participat la adunarea specială pentru America. De mai multe ori a fost trimis special al Papei, iar în Curia Romană a făcut parte din diferite Dicastere.

(După L'Osservatore Romano, 15 ianuarie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.