Papa Francisc: Angelus (18 decembrie 2016)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Liturgia de astăzi, care este a patra şi ultima duminică din Advent, este caracterizată de tema apropierii, apropierea lui Dumnezeu de omenire. Textul din Evanghelie (cf. Mt 1,18-24) ne arată două persoane, cele două persoane care, mai mult decât oricine, au fost implicate în acest mister de iubire: Fecioara Maria şi soţul său Iosif. Mister de iubire, mister de apropiere a lui Dumnezeu faţă de omenire.

Maria este prezentată în lumina profeţiei care spune: "Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu" (v. 23). Evanghelistul Matei recunoaşte că acest lucru s-a petrecut în Maria, care l-a zămislit pe Isus prin lucrarea Duhului Sfânt (cf. v. 18). Fiul lui Dumnezeu "vine" în sânul său pentru a deveni om şi ea îl primeşte. Astfel, într-un mod unic, Dumnezeu s-a apropiat de fiinţa umană luând trup dintr-o femeie: Dumnezeu s-a apropiat de noi şi a luat trup dintr-o femeie. Şi de noi, într-un mod diferit, Dumnezeu se apropie cu harul său pentru a intra în viaţa noastră şi pentru a ni-l oferi în dar pe Fiul său. Şi noi ce facem? Îl primim, îl lăsăm să se apropie sau îl refuzăm, îl alungăm? Aşa cum Maria, oferindu-se liber pe sine însăşi Stăpânului istoriei, i-a permis să schimbe destinul omenirii, tot aşa şi noi, primindu-l pe Isus şi încercând să-l urmăm în fiecare zi, putem coopera la planul său de mântuire cu privire la noi înşine şi la lume. Aşadar, Maria ne apare ca model la care să privim şi sprijin pe care să ne bazăm în căutarea lui Dumnezeu, în apropierea noastră de Dumnezeu, în a lăsa ca Dumnezeu să se apropie de noi şi în angajarea noastră pentru a construi civilizaţia iubirii.

Celălalt protagonist al Evangheliei de astăzi este sfântul Iosif. Evanghelistul scoate în evidenţă cum Iosif singur nu-şi poate da o explicaţie despre evenimentul pe care-l vede petrecându-se sub ochii săi, adică sarcina Mariei. Chiar atunci, în acel moment de îndoială, chiar de angoasă, Dumnezeu se apropie - şi de el - cu un mesager şi el este luminat cu privire la natura acelei maternităţi: "ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt" (v. 20). Astfel, în faţa evenimentului extraordinar, care desigur trezeşte în inima sa atâtea întrebări, n-o repudiază pe logodnica sa ci o ia la el şi se căsătoreşte cu Maria. Primind-o pe Maria, Iosif primeşte în mod conştient şi cu iubire pe Cel care în ea a fost zămislit prin lucrarea minunată a lui Dumnezeu, căruia nimic nu-i este imposibil. Iosif, om umil şi drept (cf. v. 19), ne învaţă să ne încredem mereu în Dumnezeu, care se apropie de noi: când Dumnezeu se apropie de noi trebuie să avem încredere. Iosif ne învaţă să ne lăsăm călăuziţi de El cu ascultare voluntară.

Aceste două figuri, Maria şi Iosif, care cei dintâi l-au primit pe Isus prin credinţă, ne introduc în misterul Crăciunului. Maria ne ajută să ne punem în atitudine de disponibilitate pentru a-l primi pe Fiul lui Dumnezeu în viaţa noastră concretă, în trupul nostru. Iosif ne stimulează să căutăm mereu voinţa lui Dumnezeu şi s-o urmăm cu încredere deplină. Amândoi au lăsat ca Dumnezeu să se apropie de ei.

"Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuel, care, tradus, înseamnă: «Dumnezeu-cu-noi»" (Mt 1,23). Aşa spune îngerul: "Emanuel se va numi pruncul, care înseamnă Dumnezeu-cu-noi", adică Dumnezeu aproape de noi. Şi lui Dumnezeu care se apropie eu îi deschid poarta - Domnului - când simt o inspiraţie interioară, când simt că îmi cere să fac ceva mai mult pentru alţii, când mă cheamă la rugăciune? Dumnezeu-cu-noi, Dumnezeu care se apropie. Această veste de speranţă, care se împlineşte la Crăciun, să ducă la împlinire aşteptarea lui Dumnezeu şi în fiecare dintre noi, în toată Biserica şi în atâţia mici pe care lumea îi dispreţuieşte, dar pe care Dumnezeu îi iubeşte şi de care Dumnezeu se apropie.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut pe toţi, credincioşi romani şi pelerini veniţi din diferite ţări, familiile, grupurile parohiale, asociaţiile.

Vă cer vouă tuturor să vă rugaţi pentru ca dialogul din Republica Democratică Congo să se desfăşoare cu seninătate pentru a evit orice tip de violenţă şi pentru binele întregii ţări.

Îndeosebi salut grupul numeros de la UNITALSI - ce lucrare frumoasă faceţi voi, multe mulţumiri! - care a dat viaţă unei iesle vii inclusiv persoane cu neputinţe; precum şi studenţii de la Institutul Calabrez de Politici Internaţionale.

Aş vrea să le mulţumesc tuturor persoanelor şi instituţiilor care ieri au voi să-mi exprime urările lor. Multe mulţumiri!

Urez tuturor o duminică frumoasă: timpul este frumos.

Duminica viitoare va fi Crăciunul. În această săptămână - vă rog - să încercăm să găsim vreun moment pentru a ne opri, pentru a face un pic de tăcere şi a ne imagina pe Sfânta Fecioară Maria şi pe sfântul Iosif care merg la Betleem. Să ne imaginăm cum merg: drumul, truda, dar şi bucuria, emoţia şi apoi neliniştea de a găsi un loc, preocuparea..., şi aşa mai departe. În asta ajută mult ieslea. Să încercăm să intrăm în adevărata Naştere, cea a Domnului, care se apropie de noi - Dumnezeu-cu-noi, aproape de noi - pentru a primi harul acestei sărbători, care este un har de apropiere, de iubire, de umilinţă şi de duioşie.

Şi în acele momente amintiţi-vă să vă rugaţi şi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 19.