Papa Francisc: Audienţă jubiliară (12 noiembrie 2016)

Milostivire şi includere

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În această ultimă audienţă jubiliară de sâmbătă, aş vrea să prezint un aspect important al milostivirii: includerea. De fapt, Dumnezeu, în planul său de iubire, nu vrea să excludă pe nimeni, ci vrea să includă pe toţi. De exemplu, prin Botez ne face fii ai săi în Cristos, mădulare ale trupului său care este Biserica. Şi noi creştinii suntem invitaţi să folosim acelaşi criteriu: milostivirea este acel mod de a acţiona, acel stil, cu care încercăm să includem în viaţa noastră pe ceilalţi, evitând să ne închidem în noi înşine şi în siguranţele noastre egoiste.

În textul din Evanghelia lui Matei pe care tocmai l-am ascultat, Isus adresează o invitaţie realmente universală: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă" (11,28). Nimeni nu este exclus de la acest apel, pentru că misiunea lui Isus este aceea de a revela fiecărei persoane iubirea Tatălui. Nouă ne revine să ne deschidem inima, să ne încredem în Isus şi să primim acest mesaj de iubire, care ne face să intrăm în misterul mântuirii.

Acest aspect al milostivirii, includerea, se manifestă în deschiderea larg a braţelor pentru a primi fără a exclude; fără a-i clasifica pe alţii pe baza condiţiei sociale, a limbii, a rasei, a culturii, a religiei: în faţa noastră este numai o persoană care trebuie iubită aşa cum o iubeşte Dumnezeu. Cel pe care-l găsesc, în munca mea, în cartierul meu, este o persoană care trebuie iubită, aşa cum iubeşte Dumnezeu. "Dar acesta este din ţara aceea, dintr-o altă ţară, de religia asta, de religia aceea... Este o persoană pe care Dumnezeu o iubeşte şi eu trebuie s-o iubesc". Asta înseamnă a include şi asta este includerea.

Câte persoane ostenite şi împovărate întâlnim şi astăzi! Pe stradă, în birourile publice, în ambulatoriile medicale... Privirea lui Isus se aşază asupra fiecăreia dintre acele feţe, şi prin intermediul ochilor noştri. Şi inima noastră cum este? Este milostivă? Şi modul nostru de a gândi şi de a acţiona este incluzător? Evanghelia ne cheamă să recunoaştem în istoria omenirii planul unei mari opere de includere, care, respectând pe deplin libertatea fiecărei persoane, a fiecărei comunităţi, a fiecărui popor, cheamă pe toţi să formeze o familie de fraţi şi surori, în dreptate, în solidaritate şi în pace, şi să facă parte din Biserică, trupul lui Cristos.

Cât de adevărate sunt cuvintele lui Isus care îi invită pe cei care sunt osteniţi şi împovăraţi să meargă la El pentru a găsi odihnă! Braţele sale deschise larg pe cruce demonstrează că nimeni nu este exclus de la iubirea sa şi de la milostivirea sa. Nimeni nu este exclus de la iubirea sa şi de la milostivirea sa, nici cel mai mare păcătos: nimeni! Toţi suntem incluşi în iubirea sa şi în milostivirea sa. Exprimarea cea mai imediată cu care ne simţim primiţi şi inseraţi în El este aceea a iertării sale. Toţi avem nevoie să fim iertaţi de Dumnezeu. Şi toţi avem nevoie să întâlnim fraţi şi surori care să ne ajute să mergem la Isus, să ne deschidem la darul pe care ni l-a oferit pe cruce. Să nu ne împiedicăm reciproc! Să nu excludem pe nimeni! Dimpotrivă, cu umilinţă şi simplitate să ne facem instrument al milostivirii inclusive a Tatălui. Milostivirea inclusivă a Tatălui: aşa este. Sfânta Maică Biserică prelungeşte în lume marea îmbrăţişare a lui Cristos mort şi înviat. Şi această Piaţă, cu coloanele sale, exprimă această îmbrăţişare. Să ne lăsăm implicaţi în această mişcare de includere a celorlalţi, pentru a fi martori ai milostivirii cu care Dumnezeu a primit şi primeşte pe fiecare dintre noi.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.