Roman: Întâlnirea membrilor Asociaţiei Misionare "Inimă de Mamă" din Iaşi şi Roman

Membrii Asociaţiei Misionare "Inimă de Mamă" din Iaşi şi Roman s-au întâlnit la surorile "Notre Dame de Sion" din Roman, joi, 24 noiembrie 2016.

O zi frumoasă de toamnă, dar de primăvară în sufletele noastre. Bucuria pe care am trăit-o la întâlnirea cu pr. Pavel Chelaru, îndrumătorul nostru spiritual, este mai greu de descris în cuvinte. A fost la fel ca atunci când copiii îşi revăd tatăl după mai mult timp. De asemenea şi revederea cu membrii AMIM din Roman a fost emoţionantă şi plină de entuziasm.

Întâlnirea a avut loc la surorile "Notre Dame de Sion", unde am fost primiţi cu multă amabilitate şi bucurie.

Prezenţa noastră fiind după ora 12, ne-am oprit în capela congregaţiei, unde ne-am rugat rugăciunea "Îngerul Domnului", continuând şi cu un rozariu. Am fost invitaţi apoi la masa de prânz unde, împreună cu pr. Pavel, am avut ocazia să mai depănăm din amintiri şi din trăirile curente.

După masa de prânz ne-am reunit în capelă, unde părintele Pavel ne-a prezentat în cuvinte şi imagini trăirile pe viu a misionarilor, deoarece Sfinţia Sa a fost misionar în ţinuturile africane. Aici am văzut cât de grea este munca unui misionar, cât efort a trebuit să facă pentru a învăţa limba locală şi apoi să înceapă munca pentru evanghelizare. Toate aceste trăiri au fost aşa de vii încât aveam impresia că şi noi suntem la faţa locului. A fost foarte impresionantă sărăcia în care trăiesc acei oameni, şi condiţiile grele ale misionarilor pentru a-şi desfăşura activitatea. Cu toate aceste greutăţi misionarii sunt foarte hotărâţi în a-şi duce misiunea la bun sfârşit şi nu cedează decât dacă sunt nevoiţi să o facă în situaţii extreme.

Este lăudabilă grija care o au pentru misionari episcopii noştri, încurajându-i astfel chiar prin vizite acolo în misiune. Credem că este la fel ca atunci când un tată îşi vizitează fiul pus să exercite o muncă foarte grea, departe de casă.

Aceste trăiri ne-au făcut să conştientizăm mai mult şi importanţa activităţii noastre de ajutorare a activităţii misionarilor; în primul rând prin rugăciuni, pentru a fi călăuziţi şi ocrotiţi în muncă, apoi şi prin eforturile colectelor financiare de care au mare nevoie misionarii în desfăşurarea activităţii de evanghelizare.

Am participat apoi cu toţii la sfânta Liturghie unde pr. Pavel Chelaru în timpul predicii ne-a reintrodus în viaţa misionară, încurajându-ne astfel să fim şi noi mici misionari - vestitori ai Evangheliei, în viaţa noastră; începând cu familia, şi continuând cu cei pe care îi întâlnim. Astfel, şi noi să fim martori ai speranţei şi al unei noi vieţi în lume. Ştim cu toţii că Domnul este cel care cheamă, care ajută, care trimite. Sfântul Paul îşi punea aceste întrebări: "Cum îl vor invoca, dacă nu au crezut? Şi cum să creadă, dacă nu au auzit? Însă cum să predice, dacă nu sunt trimişi?" (Rom 10,14-15). Astfel părintele încheie predica afirmând: Un misionar chiar ajuns la sfârşitul vieţii sale rămâne un vestitor al unei veşti bune, unul care reaminteşte tuturor că Dumnezeu ne iubeşte enorm şi că va fi totdeauna cu noi.

La finalul activităţii noastre, despărţirea de toţi a fost la fel de emoţionantă ca şi întâlnirea, cu dorinţa de a ne revedea. Mulţumim şi cu această ocazie tuturor celor care au depus eforturi pentru această întâlnire şi în mod deosebit pr. Pavel, care ne-a ajutat să ne mai îmbogăţim spiritual şi apoi pentru că a organizat totul, fiind nişte gazde foarte primitoare şi generoase. Bunul Dumnezeu să-i călăuzească şi ocrotească pe toţi!

Tereza Marcu

lecturi: 45.