Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat participanţilor la întâlnirea "Narcoticele: problemele şi soluţiile acestei chestiuni mondiale" promovată de Academia Pontificală de Ştiinţe (24 noiembrie 2016)

Stimaţi domni şi doamne,

Salut cordial pe fiecare dintre voi aici prezenţi şi mulţumesc preşedintelui Academiei Pontificale de Ştiinţe pentru cuvintele pe care mi le-a adresat.

Drogurile este o rană în societatea noastră, care prinde în capcanele sale multe persoane. Sunt victime care au pierdut libertatea lor pentru a cădea în această sclavie; sclavie de o dependenţă pe care am putea s-o numim "chimică". Fără îndoială, e vorba de "o nouă formă de sclavie" ca multe altele care biciuiesc pe omul de astăzi şi societatea în general.

Este evident că nu există o singură cauză care duce la dependenţa de droguri, ci sunt mulţi factorii care intervin, între care, lipsa unei familii, presiunea socială, propaganda traficanţilor, dorinţa de a trăi noi experienţe. Fiecare dependent de droguri poartă cu sine o istorie personală diferită, care trebuie să fie ascultată, înţeleasă, iubită, şi pe cât posibil, vindecată şi purificată. Nu putem cădea în nedreptatea de a-l cataloga pe dependentul de droguri ca şi cum ar fi un obiect sau un mecanism stricat; fiecare persoană trebuie să fie valorizată şi apreciată în demnitatea sa pentru a putea fi vindecată. Demnitatea persoanei este ceea ce am venit să căutăm. Continuă să aibă, mai mult ca oricând, o demnitate, ca persoane care sunt fii ai lui Dumnezeu.

Şi nu uimeşte că există atâţia oameni care cad în dependenţa de droguri, pentru că mondenitatea ne oferă un amplu evantai de posibilităţi pentru a ajunge la o fericire efemeră, care la sfârşit devine otravă, care corodează, corupe şi ucide. Persoana încet-încet se distruge şi împreună cu ea distruge pe toţi cei care o înconjoară. Dorinţa iniţială de fugă, în căutarea unei fericiri momentane, se transformă în devastarea persoanei în integritatea sa, cu repercusiuni asupra tuturor păturilor sociale.

În acest sens, este important de cunoscut importanţa problemei drogurilor - care este distructivă, este în mod esenţial distructivă - şi, mai ales, vastitatea centrelor sale de producţie şi a sistemului său de distribuţie. Reţelele, care fac posibilă moartea unei persoane. Moartea nu fizică, moartea psihică, moartea socială. Rebutarea unei persoane. Reţele imense, puternice, care prind în capcană persoane responsabile în societate, în guverne, în familie. Ştim că sistemul de distribuire, şi mai mult decât de producere, reprezintă o parte importantă a crimei organizate, dar o provocare este tocmai aceea de a găsi modul pentru a controla circuitele de corupţie şi formele de reciclare a banilor. În acest scop, nu rămâne alt drum decât acela de a urca înapoi lanţul care merge de la comerţul cu droguri pe scară mică până la formele cele mai sofisticate de spălare, care se cuibăresc în capitalul financiar şi în băncile care se dedică reciclării banilor murdari.

Un judecător din ţara mea începuse să muncească serios. Avea mii de kilometri de graniţă sub jurisdicţia sa. Şi muncea cu seriozitate cu privire la problema drogurilor. Puţin timp după aceea a primit o fotografie a familiei sale prin poştă: "Fiul tău merge la şcoala aceea, soţia ta face asta...", nimic altceva. Un avertisment mafiot. Adică, atunci când vor să se găsească şi să se urce la reţelele de distribuire, se întâlnesc cu acest cuvânt din cinci litere: mafia. Dar serios. Pentru că, aşa cum în distribuire se ucide cel care este sclav al drogurilor, tot aşa în consum se ucide şi cel care vrea să distrugă această sclavie.

Fără îndoială, pentru a frâna cererea consumului de droguri trebuie făcute mari eforturi şi puse în aplicare programe sociale, orientate spre sănătate, spre sprijinul familial şi mai ales spre educaţie, pe care o consider fundamentală. Formarea umană integrală este o prioritate; ea dă persoanelor posibilitatea de a avea instrumente de discernământ, cu care pot să se rebuteze diferitele oferte şi să fie ajutaţi ceilalţi. Această formare este îndreptată îndeosebi spre cei mai vulnerabili din societate, cum să fie copiii şi tinerii, dar este bine de extins şi la familii şi la cei care îndură vreo formă de marginalizare. Totuşi, problema prevenirii de droguri ca program este mereu frânat de foarte mulţi factori de incapacitate a guvernelor: de la un sector al guvernului de aici, de la un altul de acolo. Şi programe de prevenire a drogurilor care funcţionează ca şi cum nu există. Odată ce porneşte, odată ce se înrădăcinează în societate, devine totul foarte dificil. Mă gândesc la patria mea: în urmă cu treizeci de ani; apoi, de consum, şi chiar un pic de producere. Şi asta în numai treizeci de ani. Acesta este progresul care se face graţie implicării mafiote a responsabililor...

Deşi prevenirea este drumul prioritar, este fundamental şi a lucra pentru reabilitarea deplină şi sigură a victimelor drogurilor în societate, pentru a le reda bucuria şi pentru ca să recupereze demnitatea pe care au pierdut-o într-o zi. Până când acest lucru nu este garantat, şi din partea statului şi a legislaţiei sale, recuperarea va fi dificilă şi victimele vor putea fi re-victimizate.

Cel mai nevoiaş dintre fraţii noştri, care în aparenţă nu are nimic de dat, păstrează o comoară pentru noi, faţa lui Dumnezeu, care ne vorbeşte şi ne interpelează. Vă încurajez să mergeţi înainte cu munca voastră şi să concretizaţi, în limitele posibilităţilor voastre, iniţiativele fericite pe care le-aţi demarat în slujba celor care suferă mai mult pe acest câmp de bătălie. Lupta este dificilă şi întotdeauna atunci când cineva se expune şi începe să lucreze, riscă asemenea acelui judecător din patria mea să primească o scrisoare cu vreo insinuare. Dar apărăm familia umană, apărăm tinerii, copiii. Aşa cum se spune la ţară: "apărând puii, apăr viitorul". Nu este o chestiune de disciplină momentană, este o chestiune care se proiectează înainte.

Mulţumesc pentru ceea ce faceţi.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 7.