Papa la iezuiţi: mai multă fervoare pentru a fi aproape de cel care suferă

De Iacopo Scaramuzzi

Primul papă iezuit din istorie a vizitat congregaţia generală reunită în aceste săptămâni la Roma îndemnând Societatea lui Isus să "reînsufleţească fervoarea în misiunea de a fi de folos persoanelor în viaţa lor şi în doctrină" şi, fără a da indicaţii precis, "să facă un pas înainte" în bucurie, în a se lăsa înduioşaţi de cel răstignit, prezent şi în "atâţia fraţi ai noştri care suferă" şi în "cei mai mici", şi în a fi oameni ai Bisericii, "nu clericali, ci ecleziali".

A 36-a congregaţie generală a iezuiţilor, începută la 3 octombrie 2016, a ales, la 14 octombrie, noul prepozit general, venezueleanul Arturo Sosa, care a introdus vizita, neanunţată public, pe care Francisc a făcut-o în această dimineaţă la curia generală, la câţiva paşi de Vatican. După discursuri, a povestit pe blogul congregaţiei părintele Antonio Spadaro, audienţa "s-a prelungit mai multe ore de întâlnire liberă şi spontană într-un climat deschis şi destins, aşa cum probabil nu se întâmpla de mult timp". Pentru ora prânzului papa s-a întors în Vatican.

Jorge Mario Bergoglio, care a participat la a 32-a (1974-1975) şi la a 33-a (1983) congregaţie generală a Societăţii lui Isus, a început pornind de la ceea ce predecesorii săi au recomandat iezuiţilor, începând de la ceea ce a spus Paul al VI-lea în 1974: "Să mergem împreună, liberi, ascultători, uniţi în iubirea lui Cristos, pentru mai marea glorie a lui Dumnezeu", şi apoi "să mergem ajungând la periferiile unde alţii nu ajung", a explicat papa, care a citat îndeosebi modul sfântului Ignaţiu de Loyola, care a întemeiat Ordinul în 1540, de "a vedea lucrurile în devenirea lor, în facerea lor, exceptând substanţialul". În acest mod, "atât sărăcia cât şi ascultarea sau faptul de a nu fi obligaţi la lucruri determinate precum rugăciunea în cor, nu sunt nici exigenţe nici privilegii, ci ajutoare aduse mobilităţii Societăţii". De asemenea, a merge pentru Ignaţiu "nu este o simplă plimbare", ci înseamnă "a merge înainte, înseamnă a face ceva în favoarea altora", concept rezumat de primii iezuiţi în conceptul de "folos". Un folos care "nu este individualist", a precizat papa, "este în fiecare lucru" (şi tinde atât la mântuirea şi la desăvârşirea proprie cât şi a celorlalţi), "nu este elitar" şi este "ceea ce ne face bine mai mult". În această privinţă Francisc a amintit că sfântul Albert Hurtado era "o suliţă ascuţită care se înfige în carnea adormită a Bisericii", "împotriva acelei tentaţii pe care Paul al VI-lea o numea spiritus vertiginis şi De Lubac «mondenitate spirituală»", tentaţie care "ne distrage de la esenţial: care înseamnă a fi de folos, a lăsa o amprentă, a avea incidenţă în istorie, în special în viaţa celor mai mici".

Papa a citat în această privinţă Jeronimo Nadal, unul dintre primii însoţitori ai sfântului Ignaţiu: "Societatea este fervoare". Şi tocmai pentru "a reînsufleţi fervoarea în misiune de a fi de folos persoanelor în viaţa lor şi în învăţătură", papa le-a cerut iezuiţilor să facă trei "paşi înainte", care "au de-a face cu bucuria, cu crucea şi cu Biserica, Mama noastră".

"Este misiune proprie a Societăţii - este primul pas înainte indicat de papa - să mângâie poporul credincios şi să ajute cu discernământul pentru ca duşmanul naturii umane să nu de sustragă bucuria: bucuria de a evangheliza, bucuria familiei, bucuria Bisericii, bucuria creaţiei... Ca să nu ne-o fure nici prin descurajare în faţa măreţiei relelor din lume şi a neînţelegerilor dintre cei care îşi propun să facă binele, nici să nu ne-o înlocuiască cu bucurii contrafăcute care sunt mereu la îndemână în orice magazin", a spus papa, pentru care "o veste bună nu se poate da cu faţa tristă. Bucuria nu este un «mai mult» decorativ, este indice clar al harului: arată că iubirea este activă, operantă, prezentă. De aceea a o căuta nu trebuie confundat cu a căuta «un efect special», pe care epoca noastră ştie să-l producă din exigenţe de consum, ci trebuie căutată în indicele său existenţial care este «permanenţa»".

Al doilea pas înainte este "să ne lăsăm înduioşaţi de Domnul pus pe cruce, de el în persoană şi de el prezent în atâţia fraţi ai noştri care suferă - marea majoritate a omenirii!". Părintele Pedro Arrupe, prepozit al iezuiţilor din 1965 până în 1983 "spunea că unde este o durere, acolo este Societatea", a amintit Francisc, pentru care milostivirea, în centrul Jubileului care se încheie la 20 noiembrie, "nu este un cuvânt abstract ci un stil de viaţă". Milostivire a lui Dumnezeu faţă de oameni şi milostivire pe care oamenii trebuie s-o ducă "celor mai săraci, păcătoşilor, celor rebutaţi şi celor răstigniţi din lumea actuală care îndură nedreptatea şi violenţa". Numai experimentând această "forţă vindecătoare", ca persoane şi comunităţi, "vom pierde frica de a ne lăsa înduioşaţi de imensitatea suferinţei fraţilor noştri şi ne vom lansa să mergem cu răbdare cu oamenii noştri, învăţând de la ei modul cel mai bun de a-i ajuta şi de a-i sluji".

În sfârşit, pentru papa este oportun un pas înainte "cu spirit bun": sfântul Petru Favre, un alt însoţitor al fondatorului iezuiţilor pe care chiar Bergoglio l-a canonizat, "spunea că în multe lucruri cei care voiau să reformeze Biserica", adică protestanţii din secolul al XVI-lea, "aveau dreptate, însă Dumnezeu nu voia s-o corecteze cu metodele lor". Este propriu Societăţii, a amintit Papa iezuit, "să facă lucrurile simţind cu Biserica. A face asta fără a pierde pacea şi cu bucurie, considerate păcatele pe care le vedem fie în noi ca persoane fie în structurile pe care le-am creat, implică a purta Crucea, a experimenta sărăcia şi umilirile, domeniu în care Ignaţiu ne încurajează să alegem între suportarea lor cu răbdare sau dorirea lor". În acest sens, "slujirea sufletului dispus şi a discernământului ne face să fim oameni ai Bisericii - nu clericali, ci ecleziali - oameni «pentru alţii», fără niciun lucru propriu care să izoleze şi punând în comuniune şi în slujire tot ceea ce avem". Această "despuiere" face în aşa fel încât Societatea "să aibă şi să poată avea mereu faţa, accentul şi modul de a fi al tuturor popoarelor, al oricărei culturi, inserându-se în toate, în specificul inimii oricărui popor, pentru a face acolo cu fiecare dintre ele Biserică, înculturând Evanghelia şi evanghelizând orice cultură", a spus papa, care a încheiat discursul cu o invocaţie adresată Sfintei Fecioare Maria a Străzii, a cărei imagine, îndrăgită de sfântul Ignaţiu, este prezentă în "Biserica lui Isus".

(După Vatican Insider, 24 octombrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.