"Dialogul nu este un opţional, ci adevăratul răspuns dat fricii"

Miguel Angel Ayuso Guixot, secretar al Consiliului Pontifical care se ocupă de raporturile dintre religii, a luat parte la Întâlnirea pentru pace la Assisi unde este aşteptat papa.

De Francesco Peloso

Monsenior Ayuso, la treizeci de ani după prima întâlnire istorică pentru pace de la Assisi cu Ioan Paul al II-lea, mulţi lideri religioşi se întâlnesc în oraşul lui Francisc în numele dialogului dintre credinţe. Şi totuşi trăim o perioadă dificilă formată din atentate, conflicte, xenofobie crescândă. Ce rol pot să aibă religiile în această situaţie?

"Eu cred că noi conştientizăm un fapt: dacă pe de o parte religia pare că intră un pic în lumea politicii, şi politica vede necesitatea de a intra în lumea credinţelor. Aşadar, la treizeci de ani de la «spiritul din Assisi», văzând o lume aşa de suferindă, aşa de întunecată, ce putem face? Cred că este importantă redescoperirea ambelor dimensiuni ale identităţii noastre, ca şi credincioşi şi ca şi cetăţeni; astfel, lucrând împreună în mod armonios şi respectuos în aceste două dimensiuni ale realităţii noastre, vom putea să construim viitorul nostru în respect reciproc în pofida diversităţilor, şi să reuşim să facem ca să prevaleze demnitatea umană care este aceea pe care trebuie s-o păstrăm şi care de prea multe ori lipseşte".

Astăzi în Europa există un climat răspândit de frică ce împiedică dialogul, cu ce instrumente este posibil să se înfrunte un asemenea sentiment, chiar iraţional uneori?

"Astăzi dialogul trebuie să ţină cont de frică pentru că dificultăţile pe care le trăim cer să nu facem ca struţul, dimpotrivă trebuie să le recunoaştem şi să ştim că această dimensiune de frică există. Însă frica este duşmana oricărui dialog, de aceea nu trebuie să ne descurajăm pentru că ne-ar duce la orice tip de populism. Însă viitorul omenirii trebuie construit împreună, în fraternitate aşa cum repetă mereu papa Francisc. Aşadar dialogul se mişcă astăzi în aceste două realităţi: pe de o parte frica şi pe de altă parte însă chiar necesitatea dialogului. Pentru aceasta nu trebuie să cedăm în faţa descurajării, să avem speranţă şi faptul de a merge înainte nu trebuie conceput ca o formă de "cumsecădenie" ci mai degrabă cu conştiinţa că dialogul este ceva serios, important, vital; nu este un opţional şi cere o angajare care ne duce în linia păcii".

Şi în dialogul cu islamul asistăm la o evoluţie: nu există numai buna vecinătate, ci se intră un pic în tema chestiunilor. Cum poate continua acest schimb între creştinism şi islam, între "noi" şi cultura musulmană?

"Trebuie să continuăm în drumul dialogului islamo-creştin care are dificultăţile sale, însă cred că este nevoie să distingem: violenţa oarbă, manipularea credinţei, nu face parte din religie, nu religia islamică este ca atare responsabila atâtor rele. Aşadar angajarea noastră în dialogul interreligios este aceea de a relua şi a reînnoi acest drum, adică să fim constructori de pace, chiar şi în mijlocul acestor dificultăţi, depăşindu-le, chiar cu o conştiinţă profundă din partea fiecăruia dintre noi şi mai ales a celui care exercită o autoritate - pentru a fi clari - fără ambiguităţi, în condamnarea oricărui tip de violenţă şi în punerea bazelor pentru a construi un viitor care trebuie să treacă în mod absolut prin educaţie. Trebuie să lucrăm zi după zi şi va fi nevoie de timp pentru a obţine pacea. Elementul care ne poate ajuta să ajungem la acest obiectiv este mereu educaţia, o educaţie la toate nivelele. De asemenea trebuie ca şi comunitatea internaţională să-şi asume propriile responsabilităţi pentru ca legile internaţionale care există şi care sunt să poată fi aplicate. Instrumentele sunt acolo şi atunci ce contribuţie putem da noi? Cred că o lumină, un flash, Papa Francisc îl dă întregii omeniri, sperăm ca mesajul său să fie primit de toţi".

Arhiepiscopul de Rouen, Monseniorul Lebrun, a spus aici la Assisi că martiriul părintelui Hamel nu trebuie să fie folosit ca un drapel pentru a lupta. Există un risc în acest sens, ca episoade ca acesta să devină motiv de conflict ulterior?

"Da, se poate întâmpla când există persoane care nu parcurg calea dialogului ci cad în frică şi ca reacţie construiesc ziduri, blocuri, şi care pun persoanele unele împotriva altora. În timp ce misiunea noastră este aceea de a învăţa dintr-un fapt trist şi dureros ca acela petrecut la Rouen, aşa de bine descris de arhiepiscopul care ne-a emoţionat pe toţi, să parcurgem drumul dialogului. Trebuie luat acest martiriu - care a atins şi inima musulmanilor - ca un exemplu, un model şi care ne poate duce să facem ca să prevaleze dialogul şi să nu cedăm în faţa celor care cad în ispita de a voi să arunce tot ceea ce s-a făcut în ultimii 50 de ani, adică în perspectiva catolică, de la Conciliul al II-lea din Vatican. Dificultatea este acolo. Totuşi soluţiile nu putem să le găsim numai noi, liderii religioşi; desigur, trebuie să educăm la credinţa adevărată, la respectarea diferitelor tradiţii religioase şi în acelaşi timp să ţinem cont însă de toate dimensiunile vieţii. De fapt, multe dintre probleme vin şi din multele inegalităţi care există, din punct de vedere social, financiar, dificultăţi capabile de a crea atâtea sărăcii şi atâtea conflicte, războaie şi mizerii. De aceea drumul sigur este acolo: nu există alternativă, trebuie să facem maximul eforturilor noastre pentru ca o nouă generaţie în viitor să poată cunoaşte pacea, să trăiască în pace şi să se bucure de darurile pe care Dumnezeu ni le oferă".

(După Vatican Insider, 19 septembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.