Preoţii francezi emoţionaţi de mărturiile de solidaritate primite după uciderea lui Jacques Hamel

La picioarele crucii

De Charles Pechpeyrou

După uimirea, mânia şi indignarea care au urmat după asasinarea părintelui Jacques Hamel, care a avut loc în mica biserică din Saint-Étienne-du-Rouvray la 26 iulie 2016, preoţii din Franţa au avut surpriza plăcută de a primi numeroase atestări de solidaritate din partea populaţiei: prin telefon, prin poşta electronică sau cu ocazia celebrărilor. Încurajări cordiale care provin de la întreaga societate şi nu numai de la credincioşi.

Pentru mulţi a fost înainte de toate şocul, în miezul verii. "Eram în vacanţă, am aflat ştirea la radio, cu profundă emoţie, un sentiment de mânie şi atâta compasiune faţă de acel preot", spune la L'Osservatore Romano preotul de cincizeci şi trei de ani Frédéric Benoist, paroh la Raincy, oraş în periferia pariziană. În momentul asasinării, confratele său Vianney Jamin, cu douăzeci de ani mai tânăr, se afla în Polonia pentru Ziua Mondială a Tineretului. "Când am avut confirmare că acea dramă era adevărată, în afară de oroare şi de indignare în faţa asasinării unui nevinovat, am simţit un soi de uimire faţă de sensul acestei morţi în viaţa unui preot", relatează acesta din urmă, vicar în parohia din Maisons-Laffitte, tot în regiunea pariziană.

Pentru toţi, asasinarea tragică a părintelui Hamel interoghează cu privire la sensul martiriului. "Gesturile preoţilor noştri sunt aceleaşi, oricine ar fi el. Aşadar, atunci când unul este victimă în timp ce celebrează Euharistia, se asociază cu martiriul său dar se celebrează victoria lui Cristos", explică Benoist. În schimb, rectorului sanctuarului de la Lourdes, André Cabes, i-a amintit asasinarea fratelui său, preot şi el, ucis în urmă cu douăzeci şi cinci de ani de un hoţ de maşini, la doi ani după hirotonire. "Ca în 1991, m-am gândit la relatarea pătimirii lui Cristos făcut de Paul în Prima Scrisoare către Corinteni", explică el. Urmează un moment de reflecţie. "Părintele Hamel a fost ucis în mijlocul Euharistiei. Este viaţa preotului, deci viaţa Bisericii, care are întâlnire la picioarele crucii. Domnul ne-a spus asta în toată Evanghelia sa: dacă bobul de grâu nu care în pământ şi nu moare, rămâne singur; dacă moare aduce mult rod. Ştim asta, dar există momente în care acest lucru devine mai tangibil, în care simţim asta pe propria piele".

Însă aceşti trei preoţi, şi încă mulţi alţii, împărtăşesc şi o experienţă comună. În orele şi în zilele care au urmat după tragedie, toţi au rămas surprinşi primind multe semne de solidaritate. "Acest eveniment tragic a scos în evidenţă un lucru care pentru mine a fost o surpriză totală: e vorba despre atenţia extraordinară care, dintr-o dată, a fost dedicată acestui preot, despre care societatea noastră pur şi simplu a conştientizată că şi-a dăruit viaţa sa lui Cristos şi fraţilor săi şi surorilor sale, în umbră, modest, dar în mod clar şi total", scrie pe blogul său preotul de şaptezeci şi doi de ani Olivier Gaignet, paroh de Mortagne-sur-Sévre în Vandea. "Graţie, din păcate, sacrificiului părintelui Hamel, descoperim că toţi concetăţenii noştri sunt probabil mai apropiaţi de preoţi decât cred preoţii înşişi", continuă el.

"Unii prieteni atei sau persoane mai puţin practicante mi-au trimis câteva fraze scurte cum ar fi: «eşti preot şi ne gândim la tine», povesteşte părintele Jamin. "Păreau mai tulburaţi decât mine şi am simţit că acest asasinat îi lovea profund, că era foarte puternic pentru ei". Ca alţi confraţi, tânărul preot a auzit unele persoane asigurându-l: "Pe voi preoţii noi vă iubim şi vă spunem asta". Aceeaşi confirmare din partea lui Claude Barbarit, preot în vârstă de optzeci şi unu de ani, şi el din Vandea. "Am primit telefoane - povesteşte el - de la persoane îngrijorate pentru noi, desigur impresionate de aspectul jertfelnic al unui preot ucis într-o biserică, în care a fost vărsat sânge". Duminica trecută, părintele Barbarit a observat o participare mai mare la liturghie. "Moartea părintelui Hamel a făcut să se întoarcă în biserică persoanele, care descoperă că este deschisă tuturor casa lui Dumnezeu, în deplină libertate, într-o lume divizată cum este lumea de astăzi", se bucură el.

Alt fapt important. Mulţi membri ai comunităţii musulmane au fost prezenţi la liturghiile celebrate cam peste tot în Franţa, la cererea Conferinţei episcopale, pentru a aduce omagiu părintelui Hamel. "Câteva familii musulmane din oraş au venit la liturghia pe care am celebrat-o la 1 august - se bucură părintele Benoist - chiar dacă nu cerusem nimic; ca să nu vorbesc despre participarea imamului de Raincy la comemorarea oficială organizată în faţa bisericii mele".

Astfel, moartea părintelui Hamel, dincolo de oroare şi de spaimă, interpelează ansamblul unei societăţi descumpănite care, în faţa fricii de ziua de mâine şi a sentimentului de neputinţă în faţa ameninţării teroriste, descoperă în această dăruire totală de sine o mărturie de iubire tulburătoare şi, cu ea, ideea că oamenii religioşi au un rol fundamental de desfăşurat pentru a dezamorsa integralismul. "Asasinarea unui preot, şi pentru cel care nu crede, nu este un fapt obişnuit, ci atinge în profunzime ceea ce este sacru pentru om", consideră rectorul sanctuarului marian de la Lourdes. O liturghie umilă, celebrată de un preot oarecare, o adunare mai puţin numeroasă: "este cu adevărat un mare mister, nu a fost luat la ţintă o mulţime, nu s-a încercat să se facă victime cât mai multe posibile ca la Nisa; a fost vorba într-adevăr de un preot ucis la picioarele altarului - afirmă părintele Cabes - şi acest lucru atinge în profunzime orice persoană, oricare ar fi conştiinţa sa".

În timp ce Franţa se pregăteşte să celebreze jubileul său la Lourdes la 15 august, rectorul sanctuarului observă că identitatea ţării, conştiinţa sa, încă are "o parte de sacru".

(După L'Osservatore Romano, 13 august 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.