Venceslao Padilla: "Cu primul preot din Mongolia, Dumnezeu vizitează poporul său"

De Paolo Affatato

Primul preot mongol care a fost hirotonit duminică, 28 august 2016, la Ulan Bator este "o binecuvântare specială a lui Dumnezeu care vizitează poporul său. Este un dar pentru mica Biserică din Mongolia, dar şi pentru Biserica universală şi pentru toată ţara, care nu este creştină". Ajungând la el Vatican Insider, nu-şi ascunde bucuria Venceslao Padilla, misionar filipinez în Mongolia şi prefect apostolic în ţară unde cu numai 24 de ani în urmă sămânţa evangheliei a fost din nou plantată, după întunericul puterii comuniste care stinsese orice experienţă religioasă.

Pregătirile pentru celebrarea liturgică au mers înainte cu mare entuziasm: "Este un pas istoric, care va rămâne în anale pentru Biserica noastră. Este un moment important, de puternică valenţă simbolică şi incidenţă concretă, care reprezintă un stimulent pentru opera misionară. Am spus în omilia de la Liturghie: este o «vizită», un cadou pe care Dumnezeu îl oferă întregii naţiuni".

La Liturghie au fost invitate autorităţile civile, primarul şi guvernatorul "şi erau şi mulţi necreştini, atâţia oameni care lucrează cu noi sau aproape de noi şi nu sunt botezaţi", şopteşte Padilla. În afară de 1.500 de credincioşi prezenţi, sunt 100 de preoţi din Coreea (care are o legătură misionară specială cu Mongolia, cu cinci preoţi "fidei donum") şi trei episcopi, între care nunţiul apostolic care a adus un mesaj al papei Francisc. Ritualul, prezidat de prefectul apostolic Padilla, a fost celebrat în limba mongolă, cu un serviciu de traducere: semn al unei Biserici care se cufundă in toto în viaţa imensei naţiuni centroasiatice.

Biserica Catolică are astăzi în Mongolia 1.300 de botezaţi şi 70 de misionari călugări şi călugăriţe (circa 20 de bărbaţi şi 50 de surori) din 21 de ţări şi 12 congregaţii: "Este cu adevărat faţa Bisericii universale care contribuie la edificarea împărăţiei lui Dumnezeu în Mongolia", explică Padilla. "Misionarii străini, un mozaic de rase, culori, limbi, nu au restricţii", deşi guvernul pune o condiţie: "Pentru fiecare străin care intră în ţară, chiar dacă e preot sau soră, trebuie să se creeze locuri de muncă pentru persoane locale". Statul aplică o concepţie mai degrabă funcţională şi utilitaristă despre opera misionară. Dar merge aşa. Viaţa de credinţă merge înainte în comunităţile locale răspândite în stepele care au fost patria lui Ginghis Han: "Avem şase parohii şi alte cinci staţiuni misionare fără un preot rezident", dar unde botezaţii trăiesc o preţioasă experienţă de credinţă.

În vasta ţară cu mai puţin de trei milioane de locuitori a fost publicată prima Biblie în limba locală şi botezurile continuă cu regularitate. Setea de spiritualitate lăsată ca moştenire de ateismul din epoca sovietică încă este de umplut: "Oamenii continuă să aibă o dorinţă implicită de Dumnezeu, încep să fie curioşi de viaţă celor care cred. Apoi, celui care cere informaţii îi spunem «Veniţi şi veţi vedea». Şi cei care doresc să devină creştini încep un drum de catecumenat de doi ani", povesteşte Padilla.

Episcopul indică în mod clar un drum: "Predicăm cu acţiunea, vestim Evanghelia cu viaţa şi cu exemplu, aşa cum spunea Francisc de Assisi. Biserica din Mongolia a demarat peste 30 de institute, centre şi iniţiative în domeniul social sau caritativ. Ne văd prezenţi în periferiile oraşelor, alături de cei marginalizaţi, de cei năpăstuiţi şi de cei suferinzi".

Au înflorit în ultimii douăzeci de ani opere sociale, educative, caritative şi umanitare, cum ar fi două centre pentru copiii străzii, case pentru bătrâni şi centre pentru tineri, grădiniţe şi şcoli primare, chiar şi două ferme agricole care promovează programe de dezvoltare a comunităţilor rurale, în timp ce naţiunea se confruntă cu probleme precum alcoolismul răspândit, violenţa din familie, servicii sociale precare şi sărăcie extremă.

Pe acest drum, roadele prezenţei primului preot autohton nu vor întârzia să se vadă: "Deja mulţi tineri se implică în operele noastre: tinerii au participat mereu la Zilele Mondiale ale Tineretului. Suntem siguri că opera părintelui Joseph va ajuta toată comunitatea", conclude prefectul apostolic.

Jospeh Enkh a fost hirotonit diacon la 11 decembrie 2014 la Daejeon (în Coreea de Sud), unde a primit formarea sa iniţială, şi s-a întors în Mongolia în ianuarie 2016, desfăşurând slujire pastorală în diferite parohii. În seara zilei de 29 august celebrează prima sa liturghie în aceeaşi catedrală "Sfinţii Petru şi Paul" la Ulan Bator. Apoi din nou să vestească evanghelia în stepe, unde trăieşte cea mai tânără comunitate catolică din lume.

(După Vatican Insider, 28 august 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.