Minunile milostivirii

Prezentarea pontifului a unui dicţionar teologic şi pastoral

Publicăm prezentarea papei Francisc la volumul Păcat, Milostivire, Reconciliere. Dicţionar teologico-pastoral, îngrijit de Penitenţiaria Apostolică (Città del Vaticano, Libreria Editrice Vaticana, 2016, 428 de pagini). Textul papal poartă data de 24 iunie 2016, solemnitatea sfântului Ioan Botezătorul. Compilat de Malio Sodi, Krzysztof Nykiel şi Nicola Reali, dicţionarul - scrie în prefaţă cardinalul Mauro Piacenza, penitenţiar major - este "destinat să devină un «bun manual» fie pentru duhovnici care vor să administreze adecvat sacramentul reconcilierii ca izvor al sfinţirii proprii şi a altuia, fie pentru credincioşii care doresc să experimenteze iertarea lui Dumnezeu în confesional şi să întreprindă un drum de convertire sinceră şi de întoarcere la Dumnezeu".

Publicarea Dicţionarului teologico-pastoral Păcat - Milostivire - Reconciliere, îngrijit cu înţelepciune de Penitenţiaria Apostolică, este o contribuţie importantă chiar în acest Jubileu al Milostivirii. Această operă permite cititorului să parcurgă un itinerar de aprofundare cu privire la drumul omului, care experimentează întărirea bunăvoinţei divine, care-l regenerează după experienţa rătăcirii şi a căinţei.

Viaţa fiecărui credincios, a fiecărui om este pătrunsă de o certitudine: iubirea lui Dumnezeu este gata mereu să se reverse asupra fiecăruia, chiar şi asupra celor care au căzut în căile de păcat, de îndepărtare de acest foc de caritate şi de viaţa de har. Chiar şi într-o condiţie de slăbiciune şi de fragilitate, fiecare persoană este chemată să facă propriul parcurs şi nu rămâne singură în momentul greşelii pentru că poate să se bazeze pe iertarea şi înţelegerea unui Tată, care mereu primeşte şi vindecă. Răbdarea divină se revarsă asupra tuturor, chiar şi asupra celor care poate că au comis greşeli grave. De fapt, iubirea lui Dumnezeu este într-adevăr imensă şi chiar tulburătoare în momentul în care aşteaptă, previne şi primeşte. În pofida păcatului, omul nu este abandonat de Dumnezeu, care continuă să bată la uşa inimii sale. Isus, pentru a explica acest concept dăruieşte parabola oii rătăcite (Mt 18,12-14). Este foarte semnificativă şi expresia luată din cartea Apocalipsului: "Iată, eu stau la uşă şi bat. Dacă cineva ascultă glasul meu şi-mi deschide uşa, voi intra la el şi voi sta la masă cu el şi el cu mine" (Ap 3,20). Domnul este mereu la uşa inimii noastre pentru a-i primi orice mişcare de convertire. Chiar şi în întunericul păcatului, un minim de deschidere la harul divin se poate revela cu adevărat important pentru transformarea noastră interioară. În Evanghelie, Isus e cel care ne arată trăsăturile milostivirii divine. Cristos reabilitează şi dăruieşte o viaţă nouă celor care se află în întunericul propriilor contradicţii: cine-l întâlneşte pe El, experimentează o reînnoire profundă şi durabilă, care porneşte de la vindecarea inimii. Fidelitatea lui Dumnezeu este imutabilă, infinită şi continuă să existe şi să producă roade în pofida infidelităţii creaturilor. Şi Duhul Sfânt este cel care îl conduce pe om pe acest drum

Biserica este purtătoare a milostivirii lui Dumnezeu prin darul sacramentelor. Fiecare element al său desfăşoară misiunea de a prezenta lumii frumuseţea şi profunzimea iubirii milostive a Domnului. În fond, tot apostolatul său exprimă chemarea de a vesti şi de a mărturisi popoarelor caritatea infinită a lui Dumnezeu, un Tată care iartă şi primeşte dincolo de orice aşteptare. Însăşi familia eclezială se caracterizează prin "dorinţa inepuizabilă de a oferi milostivire, rod al faptului de a fi experimentat milostivirea infinită a Tatălui şi forţa sa difuzivă" (Evangelii gaudium, 24).

Omul, făcut nou în interior de bunăvoinţa divină, devine mai puternic şi determinat în capacitatea de a se dărui. Câţi sfinţi, "atinşi" şi "răscoliţi" de caritatea Domnului, au devenit protagonişti ai unui drum captivant şi entuziasmant de sfinţire, caracterizat de o mare capacitate de iertare şi înţelegere! Această minune de iubire are loc zilnici şi astăzi. În acest sens sunt semnificative chemarea lui Levi şi adresarea lui Isus vameşilor şi păcătoşilor (cf. Mc 2,13-17). Viaţa lui Levi, anterior cufundată în păcat, se schimbă radical graţie forţei regeneratoare a iubirii milostive transmise de Domnul. Acţiunea năvalnică a privirii sale şi a chemării sale îl schimbă pe om în profunzime.

Toate aceste dinamici sunt propuse în această operă. De fapt, "glasurile" prezentate în volum ritmează un adevărat parcurs, care reprezintă întâlnirea dintre iubirea milostivă a lui Dumnezeu şi dorinţa de pace interioară a fiecărei persoane. Sacramentul Pocăinţei are un rol fundamental în această minunată "îmbrăţişare" între întoarcere şi iertare. O atenţie deosebită este rezervată preotului, care este chemat la conştiinţa că este semn al carităţii divine, nu numai în celebrarea ritului, ci şi prin atitudini de primire, înţelegere şi dialog care, fără îndoială, conferă mai mare bogăţie şi semnificaţie evenimentului sacramental. Este vorba despre o adevărată "cufundare" în milostivirea lui Dumnezeu, care are puterea de a transforma şi de a întări inima: aici omul se regăseşte pe sine însuşi şi, cu încrederea maximă în Domnul, reia drumul cu mai multă vigoare şi determinare.

Volumul prezentat aici este un dar în Anul Milostivirii; reprezintă un instrument preţios pentru studioşi şi o oportunitate pentru credincioşi de a cunoaşte concreteţea iubirii şi a iertării divine. Este o lucrare care se întemeiază pe contribuţia studioşilor obişnuiţi cu pastoraţia practică, chemaţi să exprime un soi de comuniune teologică în oferirea proprie înţelepciuni în slujba cititorilor. Aici găsim aspecte biblice, dogmatice, pastorale, juridice, liturgice, sacramentale, ecleziale şi spirituale. Aceste aspecte ne fac să ne gândim la o "apropiere" armonioasă a diferitelor discipline teologice. Aş vrea să subliniez că este vorba despre un Dicţionar care este foarte accesibil pentru un amplu număr de cititori. Am bucuria de a prezenta acest text pentru că îl consider un ulterior şi important ornament în Anul Milostivirii.

Simt că trebuie să adresez o apreciere Penitenţiariei Apostolice pentru angajarea în slujirea care, prin natura sa, se realizează în tăcerea cea mai discretă. Însă nu trec neobservate numeroasele iniţiative ale acestui foarte vechi dicaster menite să "relateze" lumii minunile milostivirii lui Dumnezeu.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.