ZMTCracovia2016:

Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Polonia
cu ocazia celei de-a XXXI-a Zi Mondială a Tineretului
(27-31 iulie 2016)

Via crucis cu tinerii
Parcul Jordan a Błonia, Cracovia, vineri, 29 iulie 2016

"Am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc,
am fost însetat şi mi-aţi dat să beau,
am fost străin şi m-aţi primit,
gol şi m-aţi îmbrăcat,
bolnav şi m-aţi vizitat,
am fost în închisoare şi aţi venit la mine" (Mt 25,35-36)

Aceste cuvinte ale lui Isus vin în întâmpinarea întrebării care de multe ori răsună în mintea noastră şi în inima noastră: "Unde este Dumnezeu?". Unde este Dumnezeu, dacă în lume există răul, dacă există oameni înfometaţi, însetaţi, fără casă, refugiaţi? Unde este Dumnezeu, când persoane nevinovate mor din cauza violenţei, a terorismului, a războaielor? Unde este Dumnezeu, când boli necruţătoare rup legături de viaţă şi de afect? Sau când copiii sunt exploataţi, umiliţi şi suferă şi ei din cauza patologiilor grave? Unde este Dumnezeu, în faţa neliniştii celor îndoielnici şi a celor mâhniţi în suflet? Există întrebări pentru care nu sunt răspunsuri umane. Putem doar să privim la Isus şi să-l întrebăm pe El. Şi răspunsul lui Isus este acesta: "Dumnezeu este în ei", Isus este în ei, suferă în ei, profund identificat cu fiecare. El este aşa de unit cu ei, aproape că formează "un singur trup".

Isus însuşi a ales să se identifice în aceşti fraţi şi surori ai noştri încercaţi de durere şi de angoase, acceptând să parcurgă calea dureroasă spre calvar. El, murind pe cruce, se încredinţează în mâinile Tatălui şi poartă asupra sa şi în sine, cu iubire care se dăruieşte, rănile fizice, morale şi spirituale ale întregii omeniri. Îmbrăţişând lemnul crucii, Isus îmbrăţişează goliciunea şi foamea, setea şi singurătatea, durerea şi moartea bărbaţilor şi femeilor din toate timpurile. În seara aceasta Isus, şi noi împreună cu El, îmbrăţişează cu iubire specială pe fraţii noştri sirieni, fugiţi de război. Îi salutăm şi îi primim cu afect fratern şi cu simpatie.

Reparcurgând Via Crucis a lui Isus, am redescoperit importanţa de a ne conforma cu El, prin cele 14 fapte de milostenie. Ele ne ajută să ne deschidem la milostivirea lui Dumnezeu, să cerem harul de a înţelege că fără milostivire persoana nu poate face nimic. Să privim înainte de toate la cele şapte fapte de milostenie trupească: a da de mâncare celor înfometaţi, a da de băut celor însetaţi, a îmbrăca pe cel care este gol, a da găzduire pelerinilor, a vizita pe cei bolnavi, a vizita pe cei închişi, a îngropa pe cei morţi. Gratuit am primit, gratuit să dăm. Suntem chemaţi să-l slujim pe Isus răstignit în fiecare persoană marginalizată, să atingem carnea sa binecuvântată în cel care este exclus, căruia îi este foame, îi este sete, este gol, închis, bolnav, şomer, persecutat, refugiat, migrant. Acolo îl găsim pe Dumnezeul nostru, acolo îl atingem pe Domnul. Ne-a spus asta însuşi Isus, explicând care va fi "protocolul" pe baza căruia vom fi judecaţi: ori de câte ori am făcut acestea celui mai mic dintre fraţii noştri, Lui i-am făcut (cf. Mt 25,31-46).

După faptele de milostenie trupească urmează cele de milostenie sufletească: a-i sfătui pe cei îndoielnici, a-i învăţa pe neştiutori, a-i avertiza pe păcătoşi, a-i mângâia pe cei mâhniţi, a ierta ofensele, a suporta cu răbdare persoanele sâcâitoare, a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi. În primirea celui marginalizat care este rănit în trup şi în primirea păcătosului care este rănit în suflet se joacă credibilitatea noastră de creştini. În primirea celui marginalizat care este rănit în trup şi în primirea păcătosului care este rănit în suflet se joacă credibilitatea noastră de creştini. Nu în idei, acolo!

Astăzi omenirea are nevoie de bărbaţi şi de femei, şi în mod deosebit de tineri ca voi, care nu vor să trăiască propria viaţă "pe jumătate", tineri gata să-şi dedice viaţa în slujirea gratuită a fraţilor mai săraci şi mai slabi, imitându-l pe Cristos, care s-a dăruit în întregime pe sine însuşi pentru mântuirea noastră. În faţa răului, a suferinţei, a păcatului, unicul răspuns posibil pentru discipolul lui Isus este dăruirea de sine, chiar şi a vieţii, imitându-l pe Cristos; este atitudinea slujirii. Dacă unul - care se declară creştin - nu trăieşte pentru a sluji, nu slujeşte pentru a trăi. Cu viaţa sa îl renegă pe Isus Cristos.

În seara aceasta, dragi tineri, Domnul vă reînnoieşte invitaţia de a deveni protagonişti în slujire; vrea să facă din voi un răspuns concret la nevoile şi la suferinţele omenirii; vrea ca să fiţi un semn al iubirii sale milostive pentru timpul nostru! Pentru a îndeplini această misiune, El vă arată calea angajării personale şi a jertfirii de voi înşivă: este Calea crucii. Calea crucii este calea fericirii de a-l urma pe Cristos până la capăt, în circumstanţele adesea dramatice ale trăirii zilnice; este calea care nu se teme de insuccese, marginalizări sau singurătăţi, pentru că umple inima omului de plinătatea lui Isus. Calea crucii este calea vieţii şi a stilului lui Dumnezeu, pe care Isus ne face s-o parcurgem şi pe cărările unei societăţi uneori dezbinate, nedrepte şi corupte.

Calea crucii nu este o obişnuinţă sado-masochistă; Calea crucii este singura care înfrânge păcatul, răul şi moartea, pentru că ajunge în lumina radioasă a învierii lui Cristos, deschizând orizonturile vieţii noi şi depline. Este Calea speranţei şi a viitorului. Cel care o parcurge cu generozitate şi cu credinţă, dăruieşte speranţă viitorului şi omenirii. Cel care o parcurge cu generozitate şi cu credinţă seamănă speranţă. Şi eu aş vrea ca voi să fiţi semănători de speranţă.

Dragi tineri, în acea Vinerea Sfântă mulţi discipoli s-au întors trişti la casele lor, alţii au preferat să meargă la casa de la ţară pentru a uita un pic crucea. Vă întreb - dar răspundeţi fiecare dintre voi în tăcere, în inima voastră, în propria inimă -: cum vreţi să vă întoarceţi în seara aceasta la casele voastre, la locurile voastre de cazare, la corturile voastre? Cum vreţi să vă întoarceţi în această seară ca să vă întâlniţi cu voi înşivă? Lumea ne priveşte. Fiecăruia dintre voi îi revine să răspundă la provocarea acestei întrebări.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

lecturi: 26.