A trecut la Domnul sr. Piera Noro

Sr. Piera Noro, soră franciscană misionară de Assisi, a fost chemată în Casa Tatălui milostiv în dimineaţa zilei de duminică, 17 iulie 2016.

Vrem să vă împărtăşim ceva din viaţa sorei Piera celor care au avut oportunitatea s-o cunoască mai îndeaproape şi celor care măcar i-au întâlnit sau pe care i-a întâmpinat cu un zâmbet sincer şi un cuvânt bun. De aceea, prin aceste câteva rânduri vă transmitem, în cuvinte simple, cine a fost sora Piera şi ce a însemnat ea pentru noi, surorile ei.

Născută la Camposampiero - Padova (Italia) la 6 septembrie 1934, sr. Piera a intrat în Institutul nostru la 20 octombrie 1958, urmând primii ani de formare în noviciat, mai apoi profesând sfaturile evanghelice prin profesiunea temporară la 27 decembrie 1960 şi cea perpetuă la 25 octombrie 1965. A răspuns favorabil chemării divine la viaţa consacrată nu doar la început, ci în fiecare etapă a vieţii sale şi în fiecare zi, aderând la voinţa Domnului ei iubit.

Îmbrăţişând viaţa religioasă a fost chemată de Isus, prin superioarele care s-au succedat, la diferite slujiri în Institut şi în Bisericile locale din care a făcut parte. Rugăciunea s-a împletit cu munca, iar fraternitatea era mereu în centrul atenţiei sale, punctând pe o trăire autentică a sfaturilor evanghelice profesate şi a valorilor specifice vieţii noastre. A făcut parte din mai multe comunităţi din provincia italiană, în slujirea ca superioară, slujind în acelaşi timp îndeosebi în câmpul educaţiei, îngrijindu-se de copii, adolescenţi şi tineri. Din mărturiile pe care le avem ştim că a fost mereu discretă şi umilă în modul de a fi şi de a sluji.

Putem spune că provincia noastră din România a avut-o ca pionieră în reaprinderea scânteii vieţii noastre consacrate de la noi, după revoluţia din 1989. Începând cu anul 1991, sr. Piera a răspuns chemării Domnului de a-şi oferi disponibilitatea de a fi instrument în mâinile Sale pentru reconstruirea comunităţilor din România, după perioada comunistă. I-a fost încredinţată slujirea directă ca delegată generală pentru surorile din România. Timp de 12 ani s-a pus în slujba Institutului nostru şi a Bisericii din România, dăruind cu generozitate din experienţa acumulată de-a lungul anilor, atât tinerelor în formare cât şi surorilor tinere care-şi începeau viaţa consacrată. Putem spune că a fost pentru fiecare dintre noi o femeie plină de iubire pentru Domnul ei, plină de încredere în providenţă, cerşind la propriu pentru ca să nu ne lipsească strictul necesar şi lipsindu-se de multe ori de ceea ce i-ar fi plăcut. A fost pentru noi şi tată şi mamă, soră apropiată, iubitoare de fraternitate şi de construire a punţilor de comuniune între noi - surorile - dar şi cu persoanele pe care le întâlnea în drumurile ei. Îi vedem încă zâmbetul cald, simţim încurajarea ei printr-un gest de mângâiere şi de tandreţe, dar şi prin cuvinte spuse cu fermitate atunci când era nevoie. A fost pentru noi educatoare şi formatoare, învăţându-ne să-l iubim pe Domnul cu fiinţa noastră întreagă, urmându-l cu bucurie oriunde, şi nu cu jumătăţi de măsură. Coerenţa vieţii ei, credinţa, simplitatea, umilinţa şi bucuria au caracterizat-o tot timpul trăirii ei printre noi.

După cei 12 ani de slujire în România, în anul 2003, a fost chemată să pună bazele prezenţei Institutului nostru în Kaluga (Rusia). Astfel timp de cinci ani a slujit în această misiune, oferindu-şi viaţa prin acelaşi mod de a fi: simplă şi discretă, în anonimat. Însă, având probleme cardiace serioase, în 2008 a fost rechemată în Italia şi a făcut parte din comunitatea de la Camin (Padova) unde a slujit până la moartea ei. În acest loc ea a adormit liniştit şi senin în braţele Tatălui milostiv, după ce revenise în comunitate după un curs de exerciţii spirituale.

Liturghia de înmormântare a sorei Piera Noro a fost celebrată la Camin (Padova - Italia) la 20 iulie 2016, şi în aceeaşi zi a fost înmormântată la Loreto (Ancona).

Suntem recunoscătoare lui Dumnezeu pentru darul vieţii sr. Piera, pentru tot ceea ce a împlinit prin ea şi, îndeosebi, pentru fidelitatea cu care l-a urmat pe Domnul până la capăt.

Surorile Franciscane Misionare de Assisi

lecturi: 8.