Papa Francisc: Angelus (3 iulie 2016)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Pagina evanghelică de astăzi, luată din capitolul al zecelea al Evangheliei lui Luca (v. 1-12.17-20), ne face să înţelegem cât este de necesar să-l invocăm pe Dumnezeu "stăpânul secerişului, ca să trimită lucrători în secerişul său" (v. 2). "Lucrătorii" despre care vorbeşte Isus sunt misionarii Împărăţiei lui Dumnezeu, pe care El însuşi în chema şi îi trimitea "doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile prin care avea să treacă el" (v. 1). Misiunea lor este să vestească un mesaj de mântuire adresat tuturor. Misionarii vestesc mereu un mesaj de mântuire tuturor; nu numai misionarii care merg departe, şi noi, misionari creştini care spunem un cuvânt bun de mântuire. Şi acesta este darul pe care ni-l dă Isus cu Duhul Sfânt. Această veste înseamnă a spune: "Împărăţia lui Dumnezeu este aproape" (v. 9), pentru că Isus l-a "apropiat" pe Dumnezeu de noi; Dumnezeu s-a făcut unul dintre noi; în Isus, Dumnezeu domneşte în mijlocul nostru, iubirea sa milostivă învinge păcatul şi mizeria umană.

Şi aceasta este Vestea Bună pe care "lucrătorii" trebuie s-o ducă tuturor: un mesaj de speranţă şi de mângâiere, de pace şi de caritate. Isus, când îi trimite pe discipoli înaintea sa în sate, le recomandă: "Spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!». [...] Vindecaţi bolnavii care sunt acolo" (v. 5.9). Toate acestea înseamnă că Împărăţia lui Dumnezeu se construieşte zi de zi şi oferă deja pe acest pământ roadele sale de convertire, de purificare, de iubire şi de mângâiere printre oameni. Este un lucru frumos! A construi zi de zi această Împărăţie a lui Dumnezeu care se face. A nu distruge, a construi!

Cu ce spirit va trebui să desfăşoare discipolul lui Isus această misiune? Înainte de toate va trebui să fie conştient de realitatea dificilă şi uneori ostilă care-l aşteaptă. Isus nu precupeţeşte cuvinte despre acest lucru! Isus spune: "Vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor" (v. 3). Foarte clar. Ostilitatea este mereu la începutul persecuţiilor creştinilor; pentru că Isus ştie că misiunea este împiedicată de lucrarea celui rău. Pentru aceasta, lucrătorul Evangheliei se va strădui să fie liber de condiţionări umane de orice gen, neluând nici pungă, nici desagă, nici sandale (cf. v. 4), aşa cum a recomandat Isus, pentru a se încrede numai în puterea Crucii lui Cristos. Asta înseamnă a abandona orice motiv de laudă personală, de carierism sau foame de putere, şi a deveni cu umilinţă instrumente ale mântuirii realizate de jertfa lui Isus.

Misiunea creştinului în lume este o misiune minunată, este o misiune destinată tuturor, este o misiune de slujire, nimeni nu este exclus; ea cere atâta generozitate şi mai ales privirea şi inima îndreptate în sus, pentru a invoca ajutorul Domnului. Este atâta nevoie de creştini care mărturisesc cu bucurie Evanghelia în viaţa de fiecare zi. Discipolii, trimişi de Isus, "s-au întors plini de bucurie" (v. 17). Când noi facem asta, inima se umple de bucurie. Şi această expresie mă face să mă gândesc la cât de mult se bucură Biserica, se bucură când fiii săi primesc Vestea Bună graţie dedicării atâtor bărbaţi şi femei care zilnic vestesc Evanghelia: preoţi - acei parohi buni pe care-i cunoaştem cu toţii -, surori, consacrate, misionare, misionari... Şi mă întreb - ascultaţi întrebarea -: câţi dintre voi tineri care acum sunteţi prezenţi astăzi în piaţă, simt chemarea Domnului de a-l urma? Nu vă fie frică! Fiţi curajoşi şi duceţi altora această flacără a zelului apostolic care ne-a fost dată de aceşti discipoli exemplari.

Să-l rugăm pe Domnul, prin mijlocirea Fecioarei Maria, pentru ca să nu lipsească niciodată Bisericii inimi generoase, care să lucreze pentru a duce tuturor iubirea şi duioşia Tatălui ceresc.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Exprim apropierea mea de rudele victimelor şi ale răniţilor din atentatul care a avut loc ieri la Dacca, precum şi din cel petrecut la Bagdad. Să ne rugăm împreună. Să ne rugăm împreună cu ei, pentru răposaţi şi să-i cerem Domnului să convertească inima celor violenţi orbiţi de ură. Bucură-te Marie...

Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini veniţi din Italia şi din diferite ţări. Îndeosebi grupul din Bergamo condus de episcop - cei din Bergamo n-au economisit pentru pancartă! Se vede bine! - pe cel din Bragança-Miranda (Portugalia); Surorile Misionare a Sfintei Inimi venite din Coreea cu câţiva credincioşi; pe tinerii din Ibiza care se pregătesc pentru Mir; şi grupul de pelerini venezuelani. Aş vrea să-i salut şi pe conaţionalii mei din La Rioja, del Chilecito: se vede bine drapelul acolo!

Salut câteva pelerinaje speciale, inspirate de Milostivire: cel al credincioşilor din Ascoli Piceno, veniţi pe jos pe vechea via Salaria; cel al membrilor Federaţiei Italiene de Turism Ecvestru, veniţi călare, unii chiar din Cracovia; şi pe cel cu bicicleta şi motocicleta din Cardito (Napoli).

În sfârşit, salut Asociaţia "Firimituri de speranţă ai Carlei Zichetti", Familia Camilliană Laică, Grădiniţa din Verdellino şi pe copiii din Albino şi Desenzano, şi pe cei din Sassari.

În Anul Sfânt al Milostivirii îmi face plăcere să amintesc că miercurea viitoare vom celebra comemorarea sfintei Maria Goretti, tânăra martiră care înainte de a muri l-a iertat pe călăul său. Această tânără curajoasă merită aplauzele întregii pieţe!

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.