"Diversităţile fac comunitate, admiteţi-i la sacramente pe cei cu handicap"

De Andrea Tornielli

"Diversităţile fac comunitatea", parohiile trebuie să-i primească pe toţi şi să nu închidă niciodată porţile pentru cei diferiţi, pentru cei cu handicap, care în schimb trebuie însoţiţi la sacramente. Asta a spus papa Francisc în ajunul Jubileului celor cu handicap primindu-i în aula "Paul al VI-lea" pe participanţii la întâlnirea promovată de Oficiul CEI pentru Cateheza persoanelor cu handicap la aniversarea a 25 de ani de activitate. Bergoglio, cum se întâmplă adesea în aceste ocazii, a pus deoparte discursul ("este un pic plictisitor") şi a vorbit liber, răspunzând la trei întrebări.

Prima i-a fost adresată de o fată, Lavinia, care a vorbit despre frica pe care o avea de a nu înţelege atunci când a început să frecventeze cateheza parohială şi despre frica de diversitate. "Toţi suntem diferiţi - a spus papa Francisc - nu există unul care să fie egal cu altul şi există unele diversităţi mai mari sau mai mici, dar toţi suntem diferiţi. Pentru ce să ne fie frică de diversităţi? Pentru că a merge în întâmpinarea unei persoane cu o diversitate gravă este o provocare şi orice provocare ne provoacă frică, este mai comod să nu ne mişcăm, să ignorăm diversităţile, să spunem că toţi suntem egali şi dacă este cineva care nu este egal îl lăsăm deoparte".

"Diversităţile - a continuat papa - sunt tocmai bogăţia pentru că eu am un lucru, tu un altul şi cu acestea două facem un lucru mai frumos şi mai mare. O lume în care toţi sunt egali ar fi plictisitoare! Este adevărat că există diversităţi care sunt dureroase, toţi ştim, care au rădăcina în unele boli dar şi acelea ne ajută, ne provoacă şi ne îmbogăţesc. Să nu ne fie frică niciodată de diversităţi, este tocmai drumul pentru a deveni mai buni şi a fi mai frumoşi şi mai bogaţi". Şi cum se face asta? S-a întrebat Pontiful. Trebuie "să punem în comun ceea ce avem. Există un gest foarte frumos pe care persoanele îl fac aproape inconştient, să-şi strângă mâna: când eu strâng mâna pun în comun ceea ce eu am cu tine, dacă este o strângere de mână sinceră. Îţi dau ce-i al meu şi tu dai ce-i al tău şi asta face bine tuturor şi mă face să cresc".

A doua întrebare a fost adresată de Serena, o fată din Pistoia în scaunul cu rotile, care a întrebat de ce atâţia copii cu handicap nu primesc împărtăşania. "Serena mă pune în dificultate! - a spus Francisc - Pentru că dacă eu spun ceea ce gândesc... Serena a vorbit despre unul dintre lucrurile cele mai urâte care există între noi, discriminarea. Este un lucru foarte urât: «Tu nu eşti ca mine, tu mergi pe acolo şi eu pe aici!». «Dar eu aş vrea să fac cateheză...». «În această parohie nu, această parohie este pentru cei care se aseamănă». Această parohie este bună sau nu? - i-a întrebat Papa pe cei prezenţi - Ce trebuie să facă parohul? Să se convertească! Este adevărat că dacă tu vrei să primeşte împărtăşania trebuie să ai o pregătire şi dacă tu nu înţelegi această limbă - de exemplu dacă tu eşti surd, trebuie să ai posibilitatea în acea parohie să te pregăteşti cu limbajul surzilor".

"Dacă tu eşti diferit - a mai spus Bergoglio - şi tu ai posibilitatea de a fi cel mai bun. Diversitatea nu spune că acesta care are cele cinci simţuri este mai bun decât cel care este surdomut. Toţi avem aceeaşi posibilitate de a creşte, de a-l iubi pe Domnul, de a înţelege învăţătura creştină, de a primi sacramentele. Când, în urmă cu mai mult de o sută de ani, papa Pius al X-lea a spus că trebuia să se dea împărtăşania copiilor, mulţi s-au scandalizat. «Acel copil nu înţelege, este diferit, nu înţelege bine...». Daţi copiilor împărtăşania, a spus papa, şi a făcut dintr-o diversitate o egalitate pentru că el ştia că un copil înţelege într-un alt mod".

"Şi la şcoală şi în cartier fiecare are bogăţia sa, este diferit. Pentru asta ceea ce a spus Serena se întâmplă de atâtea ori şi este unul dintre cele mai urâte lucruri din oraşele noastre şi din viaţa noastră: discriminarea, şi chiar cu cuvinte ofensatoare. Nu putem fi discriminaţi. Fiecare dintre noi are modul de a cunoaşte lucrurile care este diferit, unul cunoaşte într-o manieră altul în alta. Dar toţi pot să-l cunoască pe Dumnezeu. În parohie la liturghie, în sacramente toţi sunt egali, pentru că toţi au acelaşi Domn şi aceeaşi mamă, Sfânta Fecioară Maria".

A treia întrebare a fost pusă de părintele Luigi, paroh la "Sfinţii martiri din Uganda" la Roma, care a spus că "nu întotdeauna toţi suntem capabili să primim, aş vrea să vă cer să ne ajutaţi să educăm comunităţile să primească". "Cum să-i primim pe toţi? - a răspuns Francisc - Dacă un preot nu-i primeşte pe toţi ce sfat ar da papa? Să închidă uşile bisericii, ori pe toţi ori pe nimeni! Însă preotul spune: «Nu pot să-i primesc pe toţi pentru că nu toţi sunt capabili să înţeleagă». Tu eşti acela care nu eşti capabil să înţelegi! Ceea ce trebuie să facă preotul, ajutat de laici şi de cateheţi, este să-i ajute pe toţi să înţeleagă credinţa, iubirea, cum să fie prieteni, să înţeleagă diferenţele, cum devin complementari".

"Tu - a continuat papa - ai folosit două cuvinte frumoase: a primi şi a asculta. A primi adică a-i primi pe toţi. Şi a-i asculta pe toţi. Eu vă spun un lucru: astăzi cred că în pastoraţia Bisericii se fac atâtea lucruri frumoase şi bune, dar există un lucru care trebuie să se facă mai mult, mai ales preoţii: apostolatul urechii, a asculta! «Dar, părinte, este plictisitor, pentru că mereu sunt aceleaşi istorii». Dar nu sunt aceleaşi persoane! Şi tu trebuie să ai răbdarea de a asculta. A primi şi a asculta".

În textul discursului pe care a voit oricum să fie distribuit celor prezenţi, Francisc cerea ca aceia cu handicap să fie tot mai implicaţi în animarea liturgică şi ca să fie admişi la sacramente: "În drumul de incluziune a persoanelor cu handicap ocupă desigur un loc decisiv admiterea lor la sacramente. Dacă recunoaştem particularitatea şi frumuseţea experienţei pe care o au ei cu Cristos şi cu Biserica, trebuie prin urmare să afirmăm cu claritate că ele sunt chemate la plinătatea vieţii sacramentale, şi în prezenţa unor grave disfuncţiuni psihice. Este trist să constatăm că în unele cazuri rămân îndoieli, rezistenţe şi chiar refuzuri".

(După Vatican Insider, 11 iunie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.