Pentru drepturile fiecărui om

În mesajul final sunt tratate chestiuni nevralgice din lumea de astăzi

De la declaraţia de unitate şi catolicitate a Bisericii ortodoxe la dialogul cu celelalte comunităţi creştine, de la ameninţarea reprezentată de o secularizare crescândă la importanţa căsătoriei (ca "relaţie indisolubilă de iubire a unui bărbat şi a unei femei") şi a familiei ("Biserică familială"), de la valoarea şi riscurile progresului ştiinţific la criza gravă ecologică: sunt numai câteva dintre temele tratate în mesajul difuzat la sfârşitul sfântului şi marelui conciliu ortodox desfăşurat în insula greacă din Creta de la 19 la 26 iunie. Douăsprezece puncte şi o scurtă premisă în care se subliniază că "fundament al cercetărilor noastre teologice a fost certitudinea că Biserica nu trăieşte pentru ea însăşi. Comunică mărturia Evangheliei de har şi adevăr şi oferă întregii lumi darurile lui Dumnezeu: iubirea, pacea, dreptatea, reconcilierea, forţa crucii şi învierii, aşteptarea veşniciei".

Este clară, la punctul 4, denunţarea "exploziilor de fundamentalism care se observă în sânul diferitelor credinţe, expresie a unei religiozităţi bolnave". Dimpotrivă, "dialogul interreligios contribuie în mod semnificativ la promovarea încrederii reciproce, a păcii şi a reconcilierii", pentru că "untdelemnul trăirii religioase trebuie să fie folosit pentru a îngriji răni şi nu pentru a reaprinde flacăra conflictelor războinice". Biserica ortodoxă "condamnă clar creşterea violenţei războinice, persecuţiile, expulzarea şi omuciderile de membri ai comunităţilor religioase, constrângerea pentru a schimba credinţa, traficul de refugiaţi, răpirile, torturile, execuţiile feroce. Denunţă distrugerea de temple, simboluri religioase şi monumente culturale. Îndeosebi manifestă preocuparea sa faţă de situaţia creştinilor şi a tuturor minorităţilor persecutate în Orientul Mijlociu şi pretutindeni", şi "adresează un apel întregii comunităţi mondiale pentru ocrotirea ortodocşilor nativi şi pentru toţi ceilalţi creştini, precum şi pentru toată populaţia din regiune, care au un drept inviolabil de a rămâne în patria lor drept cetăţeni cu drepturi egale".

Invitaţia care vine de la conciliul din Creta este "pentru toţi cei care sunt implicaţi" ca să facă "fără întârziere eforturi sistematice pentru a face să înceteze conflictele războinice din Orientul Mijlociu şi pentru întoarcerea celor care au fost expulzaţi. Îndeosebi adresăm un apel celor puternici de pe pământ pentru ca să prevaleze pacea şi dreptatea în ţările în care sosesc refugiaţii" şi "îndemnăm autorităţile politice, pe cetăţeni şi pe creştinii ortodocşi să continue să ofere ajutor în limitele propriilor posibilităţi".

Tema, mai amplă, a respectării drepturilor omului este tratată în punctele 9 şi 10. "În faţa omogenizării nivelatoare şi impersonale, care este promovată în diferite moduri, ortodoxia - se afirmă - proclamă respectarea individualităţii oamenilor şi a popoarelor" şi "se opune proclamării autonomiei economiei de necesităţile fundamentale ale omului şi în transformarea sa ca scop în sine. Progresul neamului omenesc nu se leagă cu dezvoltarea nivelului de viaţă sau al economiei, în pofida valorilor spirituale". Chiar dacă "Biserica ortodoxă nu se amestecă în politică şi cuvântul său rămâne distinct dar profetic, ca intervenţie necesară în favoarea omului", se subliniază că drepturile umane "se află astăzi în centrul politicii ca răspuns la societăţile actuale, la crizele şi la răsturnările politice, având ca ţintă protejarea cetăţeanului de prepotenţa statului". Există apoi "obligaţiile şi responsabilităţile cetăţenilor şi necesitatea autocriticii continue a politicienilor şi cetăţenilor pentru o îmbunătăţire substanţială a societăţii". Mai mult, "obligaţia ortodoxă faţă de om depăşeşte orizontul drepturilor umane stabilite, pentru că «mai mare decât toate» este iubirea pe care Cristos a revelat-o şi pe care au trăit-o cei care l-au urmat cu fidelitate".

Drept fundamental "este şi protejarea libertăţii religioase, adică a libertăţii de conştiinţă, de credinţă, de cult, şi a tuturor manifestărilor sale personale şi colective, inclusiv şi dreptul fiecărui credincios şi al fiecărei comunităţi religioase să celebreze, liberă de orice intervenţie statală, propriile îndatoriri religioase, precum şi dreptul de predare publică a religiei". În afară de asta, Biserica ortodoxă, "răspunzând la nevoia de a mărturisi Adevărul şi credinţa sa apostolică, dă mare semnificaţie dialogului, îndeosebi cu creştinii eterodocşi. În acest mod, şi cealaltă lume creştină cunoaşte în mod mai precis curăţia tradiţiei ortodoxe, valoarea învăţăturii patristice, experienţa liturgică şi credinţa ortodocşilor". Precizând că "dialogurile pe care Biserica ortodoxă le face nu înseamnă niciodată un compromis cu privire la chestiuni de credinţă". Dacă "dezvoltarea actuală a ştiinţelor exacte şi a tehnologiei aduce schimbări radicale în viaţa noastră, oferind binefaceri semnificative", ea are - aminteşte mesajul - şi "diferite incidenţe negative, cum sunt protejarea libertăţii, pierderea treptată a tradiţiilor preţioase, distrugerea mediului natural, contestarea valorilor etice".

Nu putea să lipsească, la punctul 8, o aprofundare asupra crizei ecologice, "datorată cauzelor spirituale şi etice", deoarece "rădăcinile sale se leagă cu aviditatea, lăcomia şi egoismul, care conduc la folosirea necugetată a resurselor naturale, la înrăutăţirea atmosferei cu substanţe poluante dăunătoare şi la schimbare climatică. Modul creştin de a înfrunta problema cere o căinţă pentru abuzuri, moderare şi ethos ascetic, care constituie un antidot la excesul de consum, şi în acelaşi timp de a cultiva în om conştiinţa că el este «econom» şi nu posesor al creaţiei. Viitoarele generaţii au drept asupra bunurilor naturale, pe care Creatorul ni le-a încredinţat. Pentru acest motiv Biserica ortodoxă participă activ la diferitele iniţiative ecologice internaţionale" şi "a instituit ziua de 1 septembrie ca zi de rugăciune pentru protejarea mediului natural". Mesajul final al conciliului se adresează şi tinerilor, "care caută o întregime de viaţă plină de libertate, dreptate, creativitate dar şi iubire". Biserica îi cheamă "să se prezinte oferind trupului ecleziastic vitalitatea, nesiguranţele, problemele şi aşteptările lor. Tinerii nu constituie pur şi simplu viitorul Bisericii, ci prezentul dinamic şi creativ pe un plan local şi universal".

(După L'Osservatore Romano, 28 iunie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 15.