Papa Francisc la memorialul "Marelui Rău": să nu mai fie niciodată astfel de tragedii

De Andrea Tornielli

"Omenirea să nu uite şi să ştie să învingă răul cu binele", pentru ca să nu se mai întâmple "tragedii ca aceasta". Papa scrie acestea aici pe "colina rândunelelor". Timpul pare să se fi oprit. Mausoleul, Zidul Amintirii şi piatra "Armeniei renăscute" exprimă toată suferinţa unui popor care a îndurat o tragedie, "un genocid", cum a afirmat ieri, 24 iunie 2016, papa Francisc în faţa autorităţilor ţării, un milion şi jumătate de persoane exterminate de turci. O exterminare îndelung uitată şi negată şi astăzi, motiv de tensiuni continue cu Turcia, care continuă să nege ceea ce s-a întâmplat la începutul primului război mondial. Aici, în Tzitzernakaberd Memorial, în mausoleul rotund format din douăsprezece lespezi înclinate din bazalt, de la numărul de provincii victime ale violenţei, arde sub cerul liber "Flacăra Eternă", în amintirea celor care şi-au pierdut viaţa. O amintire care încă este recunoscută cu greu.

Bergoglio şi catholicosul Karekin au fost primiţi de preşedintele armeană şi au parcurs pe jos ultima parte a aleii care duce la Memorial, unde Papa a depus o coroană de flori în exteriorul monumentului, în prezenţa unui grup de copii cu pancarte care-i reprezentau pe martirii din 1915. Imnul emoţionant Hrashapar bakuzmamp, care vorbind despre victime afirmă: "Imagini autentice ale Mielului lui Dumnezeu, care conduse la masacru, au fost jertfiţi ca miei nevinovaţi, care stăteau în faţa distrugătorilor abrutizaţi prin impuls iraţional, şi totuşi nu şi-au deschis gurile, nici pentru a-l renega pe Domnul, nici patria. Doamne sfânt şi adevărat, până când nu vei judecat şi nu vei cere dreptate pentru cauza sângelui nostru".

Papa Francisc cunoaşte bine istoria Armeniei şi suferinţele poporului său. În discursul rostit ieri, vineri 24 iunie, în faţa autorităţilor politice ale ţării, a amintit de "Metz Yeghérn", "Marele Rău", expresie folosită chiar de armeni pentru a defini genocidul. Un eveniment, a spus Bergoglio, "care a lovit poporul vostru şi a cauzat moartea unei enorme mulţimi de persoane. Acea tragedie, acel genocid, a inaugurat din păcate lista tristă a uriaşelor catastrofe din secolul trecut, făcute posibile de aberante motivaţii rasiale, ideologice sau religioase, care au întunecat mintea călăilor până acolo încât şi-au pus în intenţie să elimine popoare întregi".

Rugăciunea de mijlocire la memorialul de la Tzitzernakaberd este un semn elocvent de apropiere şi de participare la durerea poporului armean. Papa s-a rugat în italiană cu aceste cuvinte: "Ascultă-ne, Doamne, şi ai milă".

De-a lungul parcurgerii grădinii, Pontiful a binecuvântat după aceea şi a plantat un copac în amintirea vizitei. Pe terasă, ca să asiste au fost prezenţi circa zece dintre descendenţii persecutaţilor armeni, care în acel timp au fost găzduiţi şi salvaţi la Castel Gandolfo de Papa Benedict al XV-lea. Înainte de a-şi lua rămas bun Papa a semnat "Cartea de Onoare", în care a scris: "Aici mă rog, cu durere în inimă, pentru ca să nu mai fie niciodată tragedii ca aceasta, pentru ca omenirea să nu uite şi să ştie să învingă răul cu binele; Dumnezeu să acorde iubitului popor armean şi întregii lumi pace şi mângâiere. Dumnezeu să păstreze amintirea poporului armean. Amintirea nu trebuie înecată nici uitată; amintirea este izvor de pace şi de viitor".

În urmă cu mai mult de un an Francisc a voit să celebreze a o suta aniversare a genocidului cu o liturghie în "Sfântul Petru". Astăzi priveşte arzând "Flacăra Eternă" în tăcere. Rugându-se şi amintind.

Dacă se reciteşte omilia lui Francisc şi mesajul încredinţat poporului armean la sfârşitul liturgiei din aprilie 2015, la comemorarea centenarului, ne dăm seama că recunoaşterea exterminării din 1915 nu are, în optica Episcopului de Roma, nicio perspectivă de revendicare nici de învinovăţire a Turciei în ansamblul său pentru faptele petrecute în urmă cu un secol.

Răspunzând la o întrebare despre genocidul armean în timpul zborului de întoarcere de la Istanbul la Roma, la sfârşitul călătoriei în Turcia din noiembrie 2014, Papa Bergoglio a folosit cuvinte încurajatoare pentru recunoaşterea iniţială a tragediei armene făcută de preşedintele turc: "Guvernul turc a făcut un gest, anul trecut: atunci, primul ministru Erdogan a scris o scrisoare la dat acestei aniversări; o scrisoare pe care unii au judecat-o prea slabă, dar a fost - după părerea mea - mare sau mică, nu ştiu, o întindere a mâinii. Şi acest lucru este mereu pozitiv. Eu pot să întind mâna aşa sau pot să întind mâna aşa, aşteptând ce-mi spune celălalt pentru a nu mă pune în încurcătură. Şi acest lucru este pozitiv, ceea ce a făcut primul ministru de atunci".

Primele ucideri din "Metz Yeghérn" au început în noaptea de 23/24 aprilie 1915: au fost arestaţi membrii elitei armene din Constantinopol. Operaţiunea planificată de imperiul otoman a continuat în zilele următoare. Într-o lună peste o mie de intelectuali armeni, între care jurnalişti, scriitori, poeţi şi parlamentari au fost deportaţi spre interiorul Anatoliei. Au urmat apoi deportări şi exterminări în masă, cu populaţia compusă în general din bătrâni, femei şi copii constrânşi la "marşul morţii" spre regiunea Deir ez Zor în Siria: sute de mii au murit de foame, boală, oboseală sau au fost ucişi de-a lungul drumului.

(După Vatican Insider, 25 iunie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 7.