VIZITA SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC PE INSULA LESBOS (GRECIA)
(16 aprilie 2016)

Conferinţa de presă a Sfântului Părinte Francisc
în timpul zborului de întoarcere din Lesbos (Grecia)
Sâmbătă, 16 aprilie 2016

Părintele Lombardi

Aşadar, îi adresăm bun-venit printre noi Sfântului Părinte, pentru o conversaţie după această scurtă călătorie dar extrem de intensă. Eu recitesc comunicatul pe care l-aţi primit, în aşa fel încât dacă vreunul n-a putut să-l audă sau să-l primească pe telefonul său, să aibă textul complet. Papa doreşte ca să fie clar tot conţinutul.

"Papa a voit să facă un gest de primire faţă de refugiaţi însoţind la Roma chiar cu avionul său trei familii de refugiaţi din Siria, în total 12 persoane, dintre care 6 minori. Este vorba despre persoane deja prezente în lagărele din Lesbos înainte de acordul dintre Uniunea Europeană şi Turcia. Iniţiativa Papei a fost realizată printr-o înţelegere a Secretariatului de Stat cu autorităţile competente greceşti şi italiene. Membrii familiilor sunt toţi musulmani. Două familii vin din Damasc şi una din Deir Azzor, care este în zona ocupată de Daesh. Casele lor au fost bombardate. De primirea şi întreţinerea familiilor se va ocupa Vaticanul. Ospitalitatea iniţială va fi garantată de Comunitatea Sfântul Egidiu".

Acum să dăm cuvântul imediat colegilor noştri, cerând ca să pună întrebări înainte de toate despre călătorie, chiar dacă după aceea Papa, aşa cum ştim, este disponibil mereu cu noi. Ines San Martin de la "Crux" este prima.

Papa Francisc

Înainte de toate, vreau să vă mulţumesc pentru această zi de lucru care a fost pentru mine prea puternică, prea puternică... şi pentru voi, cu siguranţă. Vă rog, doamnă...

Ines San Martin, "Crux" - Întrebarea originală este în spaniolă şi se face traducerea

Sfinte Părinte, sper să nu vă deranjez dar vă voi pune două întrebări despre două teme distincte. Prima este specifică referitor la călătorie. Această călătorie vine după acordul dintre Uniunea Europeană şi Turcia în tentativa de a rezolva chestiunea refugiaţilor din Grecia. Vi se pare că acest plan poate să funcţioneze, sau că este o chestiune politică pentru a încerca să se câştige timp şi să se vadă ce se întâmplă? Şi a doua întrebare, dacă pot. În această dimineaţă Dumneavoastră l-aţi întâlnit pe candidatul prezidenţial al Statelor Unite, Bernie Sanders, la "Sfânta Marta". Aş vrea să vă cer un comentariu despre această întâlnire şi dacă acesta este modul dumneavoastră de a vă insera în politica nord-americană.

Papa Francisc

Nu, înainte de toate nu există nicio speculaţie politică, pentru că aceste acorduri dintre Turcia şi Grecia eu nu le cunoşteam bine. Am văzut în ziare, însă acesta este un lucru pur uman [se referă la iniţiativa de a primi un grup de refugiaţi]. Este un fapt umanitar. A fost o inspiraţie de acum o săptămână pe care chiar a avut-o un colaborator al meu şi eu am acceptat imediat, imediat, pentru că am văzut că Duhul era cel care vorbea. Toate lucrurile au fost făcute în ordine: ei vin cu documentele, cele trei guverne - statul Vatican, guvernul italian şi guvernul grec - totul, au inspectat totul, au văzut totul şi au dat viza. Sunt primiţi de Vatican: Vaticanul, cu colaborarea Comunităţii Sfântul Egidiu, va fi cel care le va căuta un loc de muncă, dacă există, sau întreţinerea... Sunt găzduiţi de Vatican şi se adaugă la cele două familii siriene care sunt deja primite în cele două parohii vaticane. Al doilea. În această dimineaţă, când plecam, era acolo senatorul Sanders care a venit la întâlnirea Fundaţiei Centesimus annus. El ştia că eu plecam la ora aceea şi a avut gentileţea de a mă saluta. L-am salutat, am dat mâna cu el, cu soţia şi cu un alt cuplu care era cu el, care erau găzduiţi la "Sfânta Marta", pentru că toţi membrii, cu excepţia celor doi preşedinţi participanţi care cred că au fost găzduiţi în ambasadele lor, toţi erau găzduiţi la "Sfânta Marta". Şi când eu am coborât, el s-a prezentat, a salutat, o strângere de mână şi nimic mai mult. Este educaţie, aceasta; se numeşte educaţie şi nu amestec în politică. Şi dacă vreunul crede că a da un salut este amestec în politică, îi recomand să-şi găsească un psihiatru! (râde).

Părintele Lombardi

Aşadar, a doua întrebare o adresează Franca Giansoldati care îl cunoaşte bine pe Papa şi Papa o cunoaşte bine.

Papa Francisc

Dar dumneavoastră trebuie să vă pregătiţi pentru Armenia... (râde)

Franca Giansoldati

Mulţumesc, Sanctitate. Dumneavoastră vorbiţi mult despre "primire", dar probabil vorbiţi prea puţin despre "integrare". Văzând ceea ce se întâmplă în Europa, în special sub acest aflux masiv de imigraţi, vedem că există multe oraşe care suferă de cartiere-ghetou... În toate acestea reiese clar că imitaţii musulmani sunt cei care se integrează cel mai greu cu valorile noastre, cu valorile occidentale. Voiam să vă întreb: oare n-ar fi mai util pentru integrare a privilegia venirea imigraţilor ne-musulmani? Şi apoi, de ce dumneavoastră astăzi, cu acest gest foarte frumos, foarte nobil, aţi privilegiat trei familii în întregime musulmane?

Papa Francisc

N-am făcut alegerea între creştini şi musulmani. Aceste trei familii aveau actele în regulă, documentele în regulă şi se putea face. De exemplu, erau două familii creştine în prima listă care nu aveau actele în regulă. Nu este un privilegiu. Toţi cei doisprezece sunt fii ai lui Dumnezeu. "Privilegiul" este de a fi fii ai lui Dumnezeu: acest lucru este adevărat. Cu privire la integrare, este foarte inteligent ceea ce spuneţi dumneavoastră. Vă mulţumesc pentru că aţi vorbit despre asta. Dumneavoastră aţi spus un cuvânt care în cultura noastră actuală pare să fie uitat, după război... Astăzi există ghetouri. Şi unii dintre terorişti au comis acte teroriste - unii - sunt fii şi nepoţi ai persoanelor născute în ţară, în Europa. Şi ce s-a întâmplat? N-a fost o politică de integrare şi asta pentru mine este fundamental; până acolo încât dumneavoastră vedeţi că în Exortaţia post-sinodală despre familie - chiar dacă asta este o altă problemă - una dintre cele trei dimensiuni pastorale pentru familiile aflate în dificultate este integrarea în viaţa Bisericii. Astăzi, Europa trebuie să reia această capacitate, pe care a avut-o mereu, de a integra. Pentru că în Europa au venit nomazii, normanzii şi atâtea neamuri, şi le-a integrat şi a îmbogăţit cultura sa. Cred că avem nevoie de o învăţătură şi de o educaţie la integrare. Mulţumesc.

Elena Pinardi - European Broadcasting Union

Sfinte Părinte, se vorbeşte despre întăriri la graniţele diferitelor ţări europene, despre controale, chiar despre desfăşurarea de batalioane de-a lungul graniţelor Europei. Este sfârşitul lui Schengen, este sfârşitul visului european?

Papa Francisc

Nu ştiu. Eu înţeleg guvernele, şi popoarele, care au o anumită teamă. Asta o înţeleg şi trebuie să avem o mare responsabilitate în primire. Unul dintre aspectele acestei responsabilităţi este acestea: cum ne putem integra aceşti oameni şi noi. Eu am spus mereu că a face ziduri nu este o soluţie: am văzut căzând un zid, în secolul trecut. Nu rezolvă nimic. Trebuie să facem punţi. Dar punţile se fac inteligent, se fac cu dialogul, cu integrarea. Şi pentru aceasta eu înţeleg o anumită teamă. Însă a închide graniţele nu rezolvă nimic, pentru că acea închidere cu trecerea timpului face rău propriului popor. Europa trebuie să facă urgent politici de primire şi integrare, de creştere, de muncă, de reformă a economiei... Toate aceste lucruri sunt punţile care ne vor duce să nu facem ziduri. Frica are toată înţelegerea mea; dar după ceea ce am văzut - şi schimb tema, dar vreau s-o spun astăzi - şi ceea ce voi înşivă aţi văzut, în acel lagăr de refugiaţi... era de plâns! Copiii... Am luat cu mine, pentru a vă arăta: copiii mi-au dăruit atâtea desene [Papa arată diferite desene unul după altul şi le comentează]. Unu: ce vor copiii? Pace, pentru că suferă. Acolo au cursuri de educaţie, în lagăr... Dar ce au văzut copiii aceia! Priviţi asta: au văzut şi un copil înecându-se. Acest lucru copiii îl au în inimă! Într-adevăr, astăzi era de plâns. Era de plâns. Aceeaşi temă a făcut-o acest copil din Afganistan: se vede că barca ce vine din Afganistan se întoarce în Grecia. Aceşti copii au în memorie acest lucru! Şi va fi nevoie de timp pentru a-l elabora. Priviţi acesta: soarele care vede şi plânge. Dar dacă soarele este capabil să plângă, şi noi: o lacrimă ne va face bine.

Fanny Carrier, Agence France Presse

Bună ziua. De ce dumneavoastră nu faceţi diferenţa între cei care fug de război şi cei care fug de foamete? Europa poate primi toată mizeria lumii?

Papa Francisc

Este adevărat. Am spus astăzi în discurs: "unii care fug de războaie, alţii care fug de foamete". Ambele sunt efect al exploatării, şi al pământului. Îmi spunea un conducător de guvern din Africa, în urmă cu o lună, mai mult sau mai puţin, că prima decizie a guvernului său era să reîmpădurească, pentru că pământul devenise mort datorită exploatării despăduririi. Trebuie să se facă fapte bune cu ambele. Dar cineva fuge datorită foametei şi alţii datorită războiului. Eu i-aş invita pe traficanţii de arme - pentru că armele, până la un anumit punct, există acorduri, se fabrică, dar traficanţii, cei care vând pentru a face războaie în diferite locuri, de exemplu în Siria: cel care dă arme diferitelor grupuri - eu i-aş invita pe aceşti traficanţi să petreacă o zi în acel lagăr. Cred că pentru ei va fi salutar!

Néstor Pongutá, W Radio Colombia - Întrebare în spaniolă, se face traducerea

Sanctitate, bună seara. În această dimineaţă dumneavoastră aţi spus ceva foarte special, care ne-a atras mult atenţia: că aceasta era o călătorie tristă, şi aţi demonstrat asta prin cuvintele dumneavoastră că eraţi foarte înduioşat... Însă ceva trebuie să fie schimbat şi în inima dumneavoastră ştiind că sunt aceste douăsprezece persoane şi că prin acest mic gest aţi dat o lecţie celor care uneori îşi întorc capul în faţa atâtor dureri, a acestui al treilea război mondial pe bucăţi pe care dumneavoastră l-aţi denunţat.

Papa Francisc

Voi plagia! Răspund cu o frază care nu este a mea. Despre acelaşi lucru au întrebat-o pe Maica Tereza: "Dar dumneavoastră, atâta efort, atâta muncă, numai pentru a ajuta oamenii ca să moară... Ceea ce dumneavoastră faceţi nu foloseşte! Este atât de mare marea!". Şi ea a răspuns: "Este o picătură de apă în mare! Dar după această picătură marea nu va mai fi aceeaşi!". Răspund aşa. Este un mic gest. Dar acele gesturi mici pe care trebuie să le facem toţi, bărbaţii şi femeile, pentru a întinde mâna spre cel care are nevoie.

Joshua Mc Elwee, National Catholic Reporter

Mulţumesc, Sfinte Părinte. Am venit într-o ţară de migraţiune, dar şi de politică economică de austeritate. Aş vrea să vă întreb dacă dumneavoastră aveţi o gândire despre economia de austeritate.

Papa Francisc

Cuvântul austeritate are o semnificaţie diferită în funcţie de punctul de vedere din care îl iei: economic înseamnă un capitol dintr-un program; politic înseamnă altceva; spiritual şi creştin iarăşi altceva. Când eu vorbesc despre austeritate, vorbesc despre austeritate în confruntare cu risipa. Am auzit spunându-se la FAO - cred că era într-o reuniune de la FAO - că s-ar putea sătura toată foamea în lume cu risipa mâncării. Şi noi, acasă, câtă risipă, câtă risipă facem fără să vrem! Aceasta este cultura rebutului, a risipei. Eu vorbesc despre austeritate în acel sens, în sensul creştin. Să ne oprim aici şi să trăim un pic auster.

Francisco Romero, Rome Reports

Sanctitate, aş vrea să vă spun simplu că dumneavoastră aţi spus că această criză a refugiaţilor este cea mai rea criză de după al doilea război mondial. Eu aş vrea să vă întreb: ce părere aveţi despre criza imigraţilor care ajung în America, în Statele Unite, din Mexic, din America Latină?

Papa Francisc

Este acelaşi lucru! Este acelaşi lucru, pentru că ajung acolo fugind mai degrabă de foamete. Este aceeaşi problemă. La Ciudad Juárez am celebrat Liturghia la 100 de metri, poate mai puţin, de gardul de sârmă. De cealaltă parte erau circa cincizeci de episcopi din Statele Unite şi un stadion cu 50 de mii de persoane care urmăreau Liturghia pe ecran; în partea asta, în Mexic era acel câmp plin de oameni... Dar este acelaşi lucru! Ajung în Mexic din America Centrală. Dumneavoastră vă amintiţi, în urmă cu două luni, un conflict cu Nicaragua pentru că nu voia ca să tranziteze refugiaţii: a fost rezolvat. Îi duceau cu avionul în cealaltă ţară, fără a trece prin Nicaragua. Este o problemă mondială! Eu am vorbit despre asta acolo Episcopilor mexicani; am cerut să aibă grijă de refugiaţi.

Francis Rocca, Wall Street Journal

Mulţumesc, Sfinte Părinte! Văd că întrebările despre imigraţie pe care le gândisem au fost deja adresate şi dumneavoastră aţi răspuns foarte bine. Deci, dacă îmi permiteţi, aş vrea să vă adresez o întrebare despre un alt eveniment din ultimele zile, care a fost Exortaţia apostolică a dumneavoastră. Aşa cum ştiţi bine, a fost multă discuţie despre unul dintre multele puncte - ştiu că ne-am concentrat mulţi asupra lui - după publicare: unii susţin că nimic nu s-a schimbat faţă de disciplina care guvernează accesul la sacramente pentru cei divorţaţi şi recăsătoriţi şi că legea şi practica pastorală şi desigur doctrina rămân aşa; alţii, în schimb, susţin că s-au schimbat multe şi că există atâtea noi deschideri şi posibilităţi. Întrebarea este pentru o persoană, un catolic care vrea să ştie: există noi posibilităţi concrete, care nu existau înainte de publicarea Exortaţiei sau nu?

Papa Francisc

Eu aş putea spune "da", şi gata. Dar ar fi un răspuns prea mic. Vă recomand vouă tuturor să citiţi prezentarea pe care a făcut-o cardinalul Schönborn, care este un mare teolog. El este membru al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi cunoaşte bine învăţătura Bisericii. În acea prezentare întrebarea dumneavoastră va avea răspunsul. Mulţumesc!

Guénois, Le Figaro

Aveam aceeaşi întrebare, dar este o întrebare complementară, pentru că nu s-a înţeles de ce dumneavoastră aţi scris această vestită notă în Amoris laetitia despre problemele celor divorţaţi şi recăsătoriţi - nota 351. De ce un lucru aşa de important într-o notă mică? Dumneavoastră aţi prevăzut opoziţii sau aţi voit să spuneţi că acest punct nu este aşa de important?

Papa Francisc

Ascultaţi, unul dintre ultimii Papi, vorbind despre Conciliu, a spus că erau două Concilii: Conciliul al II-lea din Vatican, care se făcea în bazilica "Sfântul Petru", şi celălalt "Conciliul mass-mediei". Când eu am convocat primul Sinod, marea preocupare a majorităţii mass-mediei era: vor putea primi împărtăşania divorţaţii recăsătoriţi? Şi de vreme ce eu nu sunt sfânt, asta m-a deranjat un pic şi chiar m-a întristat un pic. Pentru că eu cred: dar acel mijloc care spune asta, asta, asta, nu-şi dă seama că aceea nu este problema importantă? Nu-şi dă seama că scăderea natalităţii în Europa ne face să plângem? Nu-şi dă seama că lipsa locurilor de muncă şi că posibilităţile de muncă fac în aşa fel încât tata şi mama să-şi ia două locuri de muncă şi copiii să crească singuri şi să nu înveţe să crească în dialog cu tata şi mama? Acestea sunt marile probleme! Eu nu-mi amintesc de nota aceea, dar cu siguranţă dacă un lucru de acest gen este în notă este pentru că a fost spus în Evangelii gaudium. Sigur! Trebuie să fie un citat din Evangelii gaudium. Nu-mi amintesc numărul, dar este sigur.

Părintele Lombardi

Mulţumim, Sanctitate, ne-aţi făcut o conversaţie amplă despre teme din această călătorie şi acum v-aţi lărgit şi cu privire la Exortaţie. Vă urăm călătorie plăcută şi o bună continuare a muncii dumneavoastră.

Papa Francisc

Mulţumesc pentru compania voastră. Într-adevăr mă simt liniştit cu voi. Multe mulţumiri! Mulţumesc de companie.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.