La Chambésy se decide viitorul Conciliului panortodox

De Gianni Valente

Întâlnirea este pentru mâine, 21 ianuarie 2016, la Chambésy. În plină săptămână de rugăciune pentru unitatea creştinilor, primaţii Bisericilor ortodoxe autocefale se întâlnesc în Centrul de pe Lacul din Geneva, avanpost elveţian al Patriarhiei ecumenice de Constantinopol, pentru a decide dacă Sfântul şi Marele Conciliu al Ortodoxiei se va face într-adevăr, dacă va începe cu adevărat la 19 iunie şi dacă inedita adunare globală a creştinătăţii ortodoxe se va ţine într-adevăr la Istanbul, în sediul patriarhal de pe Cornul de Aur, sau dacă va trebui să se schimbe sediul pentru a nu crea probleme reprezentanţilor Patriarhiei de Moscova, oaspeţi "nedoriţi" lui Erdogan după explozia tensiunilor dintre Rusia şi Turcia.

"Sinaxa" ortodoxă de la Chambésy reprezintă o pasaj delicat în drumul ortodoxiei. Până la urmă, toţi primaţii au confirmat prezenţa lor, în afară de cei din Antiohia şi din Polonia - din motive de sănătate - şi în afară de arhiepiscopul Hyeronimos al II-lea de Atena, pentru "motive personale" nu prea precizate (probabil recentele neînţelegeri cu Patriarhia de Constantinopol). Oricum, şi Bisericile lor vor fi reprezentate de delegaţi autorizaţi.

Marele Conciliu Ortodox este în incubaţie de multe decenii şi cu un hazard profetic Patriarhia de Constantinopol a apăsat pe pedala de acceleraţie a convocării pentru a trata problemele care agită prezenţa ortodoxă în timpul prezent. Conform mitropolitului de Pergam Ioannis Zizioulas, considerat de mulţi drept cel mai mare teolog în viaţă, întreaga ortodoxie este în pericol de "introvertire" şi are nevoie de o experienţă sinodală de amplă respiraţie, dacă nu vrea să se închidă în ghetourile propriei auto-marginalizări. Însă în drumul de apropiere de marele eveniment eclezial, se înmulţesc semnalele de încurcătură şi de incertitudine cu privire la importanţa sa reală şi chiar asupra oportunităţii sale de realizare.

Faza de instruire a Conciliului - a afirmat mitropolitul rus Hilarion de Volokolamsk, preşedinte al departamentului relaţiilor externe al Patriarhiei de Moscova - înaintează lent: dintre cele opt documente pregătitoare pentru adunare, numai cu privire la trei s-a ajuns la consensul unanim cerut, în timp ce cu privire la chestiunea delicată a autocefaliei a fost deocamdată scoasă din agenda lucrărilor. Şi cu privire la procedurile pe care vor trebui să le urmeze lucrările adunării nu se reuşeşte să se găsească acordul, în timp ce în recentele timpuri câteva fricţiuni au complicat raporturile Bisericii ortodoxe greceşti şi ale celei bulgare cu Patriarhia ecumenică de Constantinopol. În zilele trecute, tocmai Patriarhia ortodoxă din Bulgaria a exprimat posibilitatea de a ceda în faţa adunării de la Chambésy, semnalând printre motivele de încurcătură şi eventuala prezenţă la întâlnire a primatului ortodox al ţinuturilor cehe şi al Slovaciei, nerecunoscut ca atare de alte Biserici ortodoxe.

Consistenţa organizatoare fragilă a Conciliului panortodox aflat în pregătire îl expune la presiuni mici şi mari, alimentate de tradiţionalul caracter certăreţ al raporturilor dintre Bisericile din ortodoxie. Între timp, observatorii mai atenţi sunt convinşi că nicio Biserică nu-şi va asuma responsabilitatea de a răsturna masa şi de a sabota o întâlnire aşteptată din timpuri imemoriale, numai datorită năravului de a regla conturi suspendate sau de a exprima şi mai mult rolul de primus inter pares exercitat de patriarhul ecumenic Bartolomeu. Dificultăţile vor putea comporta întârzieri sau vor putea provoca mutarea sediului Marelui Conciliu, care ar putea să fie transferat la Patmos, la Salonic sau chiar la centrul ortodox din Chambésy. Marele Conciliu probabil va trebui să redimensioneze pretenţiile sale şi să limiteze obiectivele sale la vreo declaraţie comună de consens despre puţine puncte (şi în acest sens, orice comparaţie cu Conciliul al II-lea din Vatican apare până acum improprie). Însă, pe moment pare improbabil un naufragiu total al marii iniţiative sinodale ortodoxe. În modul lor, cu "stilul" lor certăreţ, capii Bisericilor ortodoxe vor încerca oricum să dea o dovadă concretă a comuniunii de credinţă şi doctrină care îi ţine uniţi de două mii de ani, în pofida oricărei suspendări temporare a raporturilor bilaterale şi a oricărui conflict de marcă "jurisdicţională".

Susţinător pentru o demnă reuşită a Sfântului şi Marelui Conciliu Ortodox este cu siguranţă Sfântul Scaun şi Episcopul de Roma, "fost" Patriarh de Occident. Biserica de Roma urmăreşte şi însoţeşte în prietenie şi spirit de fraternitate procesul în care sunt implicate Bisericile ortodoxe surori. Şi Papa Francisc continuă să ţeasă o reţea de raporturi la plural cu fiecare dintre ele - inclusiv cele mai mici - şi cu primaţii lor, manifestând o abordare pe deplină în consonanţă cu ecleziologia sinodală ortodoxă. Raporturile constante ale Succesorului lui Petru cu "fratele Bartolomeu", Succesor al lui Andrei, continuă să aibă manifestări eclatante. Şi cu Patriarhia de Moscova contactele şi cuvintele revelează o relaţie tot mai intensă între Biserica de Roma şi cea mai mare Biserică ortodoxă, care merge dincolo de actele de politeţe "ecumenistă", fiind complice şi simpatia faţă de Papa manifestată de "ţarul" Putin. În 2015, mitropolitul Hilarion, "numărul doi" din Patriarhia moscovită, a fost la Roma de patru ori, şi de două ori l-a întâlnit pe Papa Francisc pentru audienţe private lungi. Însuşi patriarhul Kiril, deja în aprilie anul trecut, a elogiat abordarea Sfântului Scaun în privinţa crizei ucrainene, recunoscând că "Papa Francisc şi Secretariatul de Stat au luat o poziţie autoritară cu privire la situaţia din Ucraina, evitând afirmaţii unilaterale şi invocând sfârşitul războiului fratricid".

Biserica de Roma, la rândul său, nu joacă pentru a profita de dualismul cronic dintre Patriarhia de Moscova şi "Biserica mamă" de Constantinopol: funcţionează şi la acest nivel aptitudinea "fluidificatoare" a Romei în a voi să favorizeze unitatea fraţilor ortodocşi. În afară de asta, Papa Francisc arată că nu vrea să concentreze relaţiile cu ortodoxia la gesturi de atenţie şi sintonie îndreptate numai către "big"-urile Kiril şi Bartolomeu, şi nu pare să se mişte în optica "marilor" preferată de susţinătorii genului "politică ecleziastică". În timpuri recente, cresc schimburile fraterne cu patriarhul român Daniel. În timp ce patriarhul sârb Irineu a rămas uimit în mod favorabil de alegerea Papei de a crea un grup mixt de lucru, care să studieze istoria relaţiilor dintre croaţi şi sârbi în timpul celui de-al doilea război mondial şi rolul desfăşurat în acest context de cardinalul croat Alojzije Stepinac. În urmă cu aproape un an, însuşi patriarhul Irineu a fost cel care a exprimat într-o scrisoare adresată Papei rezervele sale cu privire la posibila canonizare a deja fericitului Stepinac. Misiunea comisiei de studiu, sprijinită de însuşi Papa - aşa cum a clarificat dominicanul Hyacinthe Destivelle, responsabilul cu relaţiile cu ortodocşii slavi la Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor - n-ar fi aceea "de a interfera într-un proces de canonizare, care este o chestiune internă a Bisericii, ci de a favoriza purificarea memoriei, necesară pentru reconcilierea dintre Biserici şi dintre popoare. Graţie unui asemenea proces de recitire comună a istoriei - a afirmat Destivelle - a fost posibil să se şteargă excomunicările reciproce din 1054 dintre Biserica de Roma şi cea de Constantinopol, cu un act comun al fericitului Papă Paul al VI-lea şi al patriarhului ecumenic Atenagora, la 7 decembrie 1065. La 16 ianuarie, o delegaţie a Bisericii sârbe ortodoxe a venit la Roma pentru a prezenta câteva propuneri referitoare la viitoarea compunere a grupului mixt de lucru. Din delegaţie făcea parte şi profesorul Darko Tanaskovic, studios de rang, şi până în 2007 neuitat ambasador al Serbiei pe lângă Sfântul Scaun.

Astfel, Papa Francisc se expune şi pericolului de neînţelegeri din partea sectoarelor catolice din Europa de est, numai ca să sugereze Bisericilor ortodoxe ceea ce a indicat Conciliul al II-lea din Vatican şi ceea ce acelaşi episcop de Roma a repetat în scrisoarea trimisă patriarhului ecumenic Bartolomeu cu ocazia ultimei sărbători patronale a sfântului Andrei: s-a luat act, lucru care trebuie împărtăşit şi făcut "operativ" cu toate Bisericile din ortodoxie, că între catolici şi ortodocşi "nu mai există nicio piedică în calea împărtăşirii euharistice care nu poate să fie depăşită prin rugăciune, purificarea inimilor, dialog şi afirmarea adevărului".

(După Vatican Insider, 20 ianuarie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 26.