Predica din Noptea de Crăciun şi cea din Solemnitatea Sfânta Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu - Ziua Mondială a Păciii ale patriarhului latin al Ierusalimului, Fouad Twal

*

Predica din Noaptea de Crăciun, ţinută în biserica "Sfânta Ecaterina" din Betleem

Excelenţa Voastră, domnule Mahmoud Abbas, preşedintele statului Palestinian, domnule prim-ministru Rami al Hamdallah,
Stimaţi miniştri şi Excelenţele Voastre, ambasadori, consuli, reprezentanţi diplomatici
Dragi persoane consacrate, iubiţi pelerini şi dragi credincioşi,

Şi anul acesta am venit la Betleem cu bucurie şi speranţă pentru a retrăi evenimentul naşterii Cuvântului întrupat. Cel care, datorită măreţiei şi puterii lui lumea nu-l putea cuprinde, şi-a stabilit locuinţa în sânul unei fecioare şi s-a născut într-o peşteră mică. El a venit să ne arate faţa milostivă a lui Dumnezeu, cerându-ne de mai multe ori "Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv" (Lc 6,36). Recent, s-au întâmplat în întreaga lume lucruri teribile. Putem spune cu tristeţe că ne-am pierdut umanitatea şi valorile spirituale, iar religia a devenit un motiv de a ucide în numele lui Dumnezeu, în loc de a chema la unitate. Astăzi, suferim de lipsa de milostivire, ca şi cum evenimentul Naşterii lui Cristos şi întreaga sa persoană ar fi în zadar.

Papa Francisc a dedicat anul 2016 milostivirii divine în toate aspectele sale. Începutul Anului Milostivirii a fost marcat de o acţiune simbolică: deschiderea porţilor sfinte în catedrale şi sanctuare, cu numele de "Poarta Milostivirii". Oricine bate la această poartă cu o inimă smerită şi intră în biserică, apropiindu-se de sacramentul sfintei Spovezi, nu face altceva decât să bată la poarta milostivirii divine, pentru a obţine de la acest izvor, ceea ce este necesar pentru iertarea propriilor păcate şi a consecinţelor acestora. Tocmai aceasta am făcut la începutul acestei celebrări când am proclamat că poarta bazilicii naşterii este una dintre porţile milostivirii, în speranţa că o vor trece mulţi credincioşi şi pelerini în acest an jubiliar.

Evanghelia ne oferă două parabole care descriu relaţia care există între milostivirea divină şi a noastră, parabola Tatălui milostiv, care cândva era numită "A fiului risipitor", a cărui întoarcere tatăl o aşteaptă cu nerăbdare (Lc 15,11-32) şi cea a Bunului Samaritean (Lc 10,25-37). Samariteanul nu se mulţumeşte doar să aibă milă de străinul rănit, dar se străduieşte pentru a-l ajuta să se vindece. Cele două parabole sunt strâns legate. Fără a experimenta milostivirea lui Dumnezeu în viaţa noastră, va fi greu să avem milă faţă de alţii. Învăţătorul însuşi ne invită: "Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv" (Lc 6,36).

Milostivirea trebuie să-i cuprindă pe toţi, cei de aproape şi cei de departe, cei pe care-i iubim şi cei pe care-i detestăm. Este uşor să arătăm milostivire faţă de cei care ne sunt aproape prin religie sau etnie. Dar este mai greu să o arătăm faţă de cei săraci, marginalizaţi, refugiaţi, deţinuţi şi victime ale violenţei şi ale terorismului. Gândul nostru este la milioanele de refugiaţi răspândiţi în tabere şi barăci, pradă frigului amarnic. La cei care fug din zonele de conflict, traversând marea cu echipamente improvizate, transformând-o într-un imens cimitir. În rugăciunile noastre, gândul nostru merge la casele demolate în Ierusalim şi în Palestina, la pământurile expropriate şi la cei care au fost loviţi de o pedeapsă colectivă. Suntem alături de victimele terorismului, oriunde ar fi şi oricărui popor ar face parte. Cu toţii sunt fraţii noştri întru umanitate. Fie ca strigătul lor să devină al nostru; să dărâmăm împreună zidul indiferenţei. Mulţumim ţărilor care şi-au deschis porţile pentru a primi refugiaţi: Iordania, Liban, Turcia şi numeroase ţări europene. Încurajăm ţările care încă mai ezită să depăşească teama faţă de cei care cer azil, pentru a-i primi până când situaţia se va îmbunătăţi şi se vor putea întoarce la casele lor. Da, încă mai există milă şi bunătate în această lume. Nu toţi şi-au pierdut umanitatea.

Iubiţi fraţi şi surori, milostivirea nu se limitează doar la relaţiile personale, ci priveşte şi toate domeniile vieţii publice: politic, economic, cultural, social, la toate nivelele: internaţional, regional şi local, precum şi în toate direcţiile: între ţări, popoare, grupuri etnice, religii şi confesiuni religioase. Când milostivirea devine o componentă a acţiunii publice, reuşeşte să conducă lumea din sfera intereselor egoiste la cea a valorilor umane. Acest lucru contribuie la construirea unei lumi mai bune. Milostivirea este un act politic prin excelenţă, cu condiţia de a considera politica în înţelesul său cel mai nobil, adică ajutorarea familiei umane, plecând de la valorile etice, dintre care milostivirea este una dintre componentele principale, care se opune violenţei, opresiunii, nedreptăţii, autoritarismului şi spiritului de dominare. Într-o lume plină de brutalitate, chemarea celui credincios este aceea de a mărturisi milostivirea divină, în colaborare cu toate persoanele de bunăvoinţă. Seminţe de milostivire sunt prezente în toate religiile, mai ales în religia iudaică şi în islam, care o consideră o caracteristică principală a lui Dumnezeu. Înainte de a fi Cel Atotputernic şi Creatorul, Dumnezeu este Cel Milostiv.

Ţine de noi să avem grijă de aceste seminţe astfel încât să poată creşte în viaţa noastră publică şi privată.

Astfel, putem ajuta la construirea unei lumi mai bune, unde să domnească egalitatea, pacea, iubirea şi respectul reciproc. Cerem tuturor credincioşilor să crească în inimile lor sentimentul de milostivire, pentru ca să devină moştenirea comună a vieţii publice şi private.

Apelul la milostivire este îndreptat nu doar spre persoanele corecte, dar şi spre cele care fac răul, pentru a se converti şi schimba. Este o chemare către toţi cei care au în mână destinul popoarelor, către toţi cei care fac alegeri politice cauzatoare de moarte, pentru a se întoarce şi a pune demnitatea omului deasupra intereselor lor materiale. Este un apel adresat fabricanţilor şi traficanţilor de arme mortale, care îşi măresc averile din suferinţa celorlalţi: până la aceasta ne-a condus o politică oarbă şi obtuză!

Chemarea la milostivire este adresată şi tuturor celor implicaţi în acte de corupţie. Acest obicei josnic este un mare păcat care cere răzbunare în faţa lui Dumnezeu, pentru că subminează înseşi fundamentele societăţii. Coruptul, cu lăcomia lui, îl apasă pe cel slab şi-i striveşte pe cei vulnerabili. Nimeni nu se poate considera că este imun la această ispită. Şi, pentru a o putea eradica din viaţa personală şi socială, avem nevoie de multă atenţie şi apropiere de Dumnezeu. Să ne rugăm pentru cei corupţi, sperând că se va trezi conştiinţa lor şi că vor auzi această chemare, înainte de a fi prea târziu.

Dragi fraţi şi surori, milostivirea nu este un semn de slăbiciune, ci o expresie a atotputerniciei divine, care este arătată în cel mai înalt grad în milă şi în iertare. Nu există nicio contradicţie între milostivirea lui Dumnezeu şi dreptatea lui, pentru că el este drept şi milostiv, în acelaşi timp. Oricine refuză să ceară mila sa, va ajunge în cele din urmă la dreptatea sa riguroasă. Aceasta permite popoarelor şi persoanelor, victime ale nedreptăţii să nu-şi piardă speranţa. Isus Cristos a spus: "Cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi vouă" (Lc 6,38) şi "Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor avea parte de milă" (Mt 5,7).

În această noapte, când sărbătorim naşterea Principelui Păcii şi al Milostivirii, am venit să ne rugăm pentru a se schimba faţa pământului, pentru ca lumea să devină un loc primitor şi sigur, unde să domnească pacea în locul rivalităţii, mila în locul răzbunării şi dragostea în locul urii.

Vouă tuturor, dragi fraţi şi surori aici prezenţi sau care sunteţi în legătură prin intermediul televiziunii, dumneavoastră, domnule preşedinte, tuturor credincioşilor din acest oraş binecuvântat, Betleem, vouă tuturor locuitorilor din Ţara Sfântă, creştini, musulmani, evrei şi samariteni, vă urez cu toată sinceritatea un an nou plin de bucurie, binecuvântare şi de sănătate.

"Aminteşte-ţi, Doamne, de milostivirea şi de iubirea ta, pentru că ele sunt din veşnicie" (Ps 25,6). Amin.

*

Solemnitatea Sfânta Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu
Ziua Mondială a Păcii
Predica din 1 ianuarie 2016, ţinută în Co-Catedrala Patriarhiei Latine a Ierusalimului

Excelenţele Voastre,
Iubiţi confraţi preoţi, călugări şi călugăriţe,
Dragi prieteni,

Sărbătorim începutul Anului Nou încredinţându-ne protecţiei Fecioarei Maria, Maica lui Dumnezeu. Continuăm să contemplăm acelaşi mister al Crăciunului, Dumnezeu-cu-noi, pe care-l adorăm de fiecare dată când se încheie un an, şi începem o nouă perioadă a vieţii, care este un drum spre întâlnirea finală, personală şi comunitară, cu Domnul.

1. Dumnezeu este cu noi, şi el ţine la această prezenţă a sa! De aceea continuăm să sperăm şi să ne bucurăm chiar şi în mijlocul dificultăţilor şi durerilor pe care le trăim. Suntem în comuniune cu suferinţele tuturor locuitorilor acestei ţări, palestinieni şi israelieni, dar şi cu cele ale popoarelor care sunt victime ale violenţei. În această situaţie, ne îndreptăm către preasfânta Fecioară Maria şi, împreună cu ea, păstrăm toate aceste lucruri în inimile noastre, pentru că nu putem înţelege pe deplin semnificaţia şi motivul acestor probleme în misterul Providenţei şi al iubirii lui Dumnezeu pentru creaţia sa.

2. Astăzi, în prima zi a anului, este şi sărbătoarea acestei biserici co-catedrală, cu hramul "Sfântului Nume al lui Isus", şi sărbătoarea anuală a patriarhiei şi a diecezei noastre. Vă adresez tuturor cele mai bune urări şi vă rog să ne însoţiţi cu rugăciunile voastre, pentru ca fiecare credincios din această dieceză, să poată continua să fie un instrument de mântuire pentru sine însuşi şi pentru cei încredinţaţi grijii lui, dar şi pentru toţi locuitorii din ţările în care se află răspândită dieceza noastră: Israel, Palestina, Iordania şi Cipru.

3. Anul acesta, din decembrie 2015 şi până la 20 noiembrie 2016, celebrăm Anul Milostivirii Divine. În acest sens, Sfântul Părinte scrie în documentul de convocare că "Isus Cristos este chipul milostivirii Tatălui. Misterul credinţei creştine pare să-şi fi găsit în acest cuvânt, întreaga sa sinteză. Ea a prins viaţă, a devenit vizibilă şi şi-a atins culmea în persoana lui Isus din Nazaret. Tatăl, "bogat în îndurare" (Ef 2,4), după ce şi-a descoperit numele în faţa lui Moise ca "un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi de adevăr" (Ex 34,6), nu a încetat să-şi arate în diverse feluri şi în multe momente ale istoriei natura sa divină. La "împlinirea timpului" (Gal 4,4), când totul a fost aranjat conform planului său de mântuire, l-a trimis pe Fiul său, născut din Fecioara Maria, să ne descopere pe deplin iubirea sa. Cine îl vede pe Fiul, îl vede pe Tatăl (cf. In 14,9). Isus din Nazaret prin cuvântul său, prin acţiunile sale şi prin întreaga sa persoană, dezvăluie milostivirea lui Dumnezeu (Misericordiae vultus, nr. 1).

Într-o lume care se dezumanizează din ce în ce mai mult, îndreptându-se spre barbarie, violenţă şi opresiune, vocaţia creştinului este aceea de a mărturisi Milostivirea Divină, alături de toate persoanele de bunăvoinţă.

Seminţe de milostivire se găsesc în toate religiile şi toţi avem responsabilitatea de a le face să crească în viaţa publică şi privată. Astfel, vom fi martorii unei lumi mai bune, guvernată de dreptate, pace, blândeţe, iubire şi respect reciproc. Îi invităm pe toţi credincioşii care au un anumit rol în viaţa politică, economică, culturală, socială sau familială să trăiască milostivirea şi să facă din ea o cultură care să inunde lumea în care trăim.

4. În anul care începe astăzi, vom continua să ne rugăm pentru pace în ţara noastră, pentru ca israelienii şi palestinienii să renunţe la violenţă şi să caute calea care duce la pace. Domnul, când va veni momentul, ne va acorda pacea şi împăcarea.

La începutul acestui nou an, situaţia mondială este dezastruoasă. Dar, permiteţi-mi să vă spun că, în ciuda acestui fapt, "să nu ne lăsăm biruiţi de rău, ci să biruim răul prin bine" (cf. Rm 12,21), cu generozitate şi iertare.

"Răul nu este o forţă anonimă... Răul trece prin libertatea umană. Răul are întotdeauna un chip şi un nume: chipul şi numele bărbaţilor şi femeilor care l-au ales în mod liber şi pe care noi îi cunoaştem. Şi dacă vom căuta mai în profunzime, răul este în cele din urmă o renunţare tragică la obligaţiile iubirii. Dimpotrivă, binele moral se naşte din iubire, se manifestă ca iubire şi este îndreptat spre iubire. Acest discurs este evident, mai ales, pentru creştin, a cărui iubire culminează în iubirea faţă de duşmani: "Dacă duşmanul tău este flămând, dă-i să manânce; dacă este însetat dă-i să bea!" (Rom 12,20), după cum spunea papa Ioan Paul al II-lea (Mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii, 2005, nr. 2).

Prima poruncă din evanghelie, în acest an al Milostivirii, ne cere să ne implicăm din ce în ce mai mult şi în mod responsabil pentru ca viaţa persoanelor şi a popoarelor să fie respectată şi promovată. Nu putem decât să condamnăm cu putere faptele rele cu caracter social şi politic cu care se confruntă lumea. Nu putem decât să condamnăm vânzarea de arme. În acest context, cum am putea să nu ne gândim la Irak şi la Siria, unde, de atâta timp durează conflictele care au făcut şi continuă să facă victime nevinovate? Cum am putea să nu ne amintim de situaţia teribilă a ţării lui Isus, unde încă nu se ajunge, în adevăr şi dreptate, să se reînnoade firele înţelegerii reciproce, sfâşiate de un conflict hrănit zi de zi cu atentate şi răzbunări?

Ce-am putea spune despre fenomenul tragic al violenţei teroriste, care pare să împingă întreaga lume spre un viitor de frică şi nelinişte? E adevărat: lumea se teme şi bombele atomice pe care le construim nu ne ajută cu nimic!

O spunem, pe deplin conştienţi, că violenţa este un rău inacceptabil, care niciodată nu rezolvă problemele. "Violenţa este o minciună, pentru că se opune adevărului credinţei noastre, adevărului umanităţii noastre. Violenţa distruge ceea ce pretinde că apără: demnitatea, viaţa, libertatea fiinţei umane". Este imperios necesar să promovăm o mare lucrare de educaţie a conştiinţelor" şi mai ales a conştiinţelor politicienilor (cf. Ioan Paul al II-lea, Mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii, 2005, nr. 4).

În noul an, continuăm să ne rugăm pentru liderii politici şi împărtăşim cu toţi locuitorii acestei ţări, bucuriile şi necazurile lor. Cerem preasfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu, să ne susţină speranţa şi răbdarea. Fie ca ea să ne călăuzească în meditarea şi acceptarea lui Dumnezeu între noi.

Pentru Anul Milostivirii Divine, am pregătit un program de rugăciune, cu celebrări liturgice şi cu pelerinaje; sper că aveţi cunoştinţă de acest program şi că veţi putea participa plini de credinţă. Mulţumesc anticipat pentru cooperare şi prietenie!

Mulţumesc şi pentru frumoasa mărturie pe care ne-o daţi prin viaţa voastră, prin solidaritatea şi prin rugăciunile voastre!

An Nou fericit, plin de bucurie şi de sănătate! Amin.

Fouad Twal,
patriarhul latin al Ierusalimului

Traduceri de pr. Cristian Vacaru

lecturi: 15.