Papa şi Biblia

Ca focul

Numărul următor al revistei "La Civiltà Cattolica" se deschide cu prefaţa papei Francisc, publicată în această pagină, la o Biblie în germană pentru tineri (Jugendbibel der katholischen Kirche), care au colaborat la discutarea şi scrierea comentariilor. Aşa cum scrie în revista bilunară biblistul Dominik Markl, ideea cărţii a plecat de la Thomas Söding, profesor de Noul Testament la universitatea din Bochum, fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale. Tată a trei copii, studiosul simţea necesitatea de a oferi tinerilor o posibilitate de acces la Biblie care să fie atrăgătoare. Împreună cu Gregor Fischer şi Markl au colaborat la Youcat Foundation din Augsburg şi Katholische Bibelanstalt din Stuttgart.

Dragii mei prieteni tineri, dacă voi aţi vedea Biblia mea, probabil că nu aţi fi deloc uimiţi. Aţi spune: "Cum? Aceasta este Biblia papei? O carte aşa de veche, aşa de uzată!". Chiar aţi putea să-mi dăruiţi una nouă, continuă el, eventual chiar una de 1.000 de euro: nu, n-aş vrea-o. Iubesc Biblia mea veche, aceea care m-a însoţit jumătate din viaţa mea. A văzut bucuria mea, a fost udată de lacrimile mele: este comoara mea inestimabilă. Trăiesc din ea şi pentru nimic pe lume nu aş da-o.

Biblia pentru tineri, pe care tocmai aţi deschis-o, îmi place mult: este aşa de vie, aşa de bogată cu mărturii de sfinţi, de tineri, încât îţi vine s-o citeşti dintr-o suflare, de la început până la ultima pagină. Şi apoi...? Apoi o ascundeţi, dispare în raftul unei biblioteci, eventual în spate, în rândul al treilea, ajungând să se umple de praf. Până când într-o zi copiii voştri o vor vinde la anticariat. Nu: asta nu se poate întâmpla!

Vreau să vă spun un lucru: astăzi, chiar mai mult decât la începuturile Bisericii, creştinii sunt persecutaţi; care este motivul? Sunt persecutaţi pentru că poartă o cruce şi dau mărturie despre Cristos; sunt condamnaţi pentru că au o Biblie. Desigur, Biblia este o carte extrem de periculoasă, aşa de riscantă încât în anumite ţări cel care are o Biblie este tratat ca şi cum ar ascunde în dulap grenade!

Mahatma Gandhi, care nu era creştin, a spus odată: "Vouă creştinilor vă este încredinţat un text care are în sine o cantitate de dinamită suficientă pentru a face să explodeze în mii de bucăţi întreaga civilizaţie, pentru a răvăşi lumea şi a aduce pacea într-o planetă devastată de război. Însă îl trataţi ca şi cum ar fi pur şi simplu o operă literară, nimic mai mult".

Aşadar ce ţineţi în mână? O capodoperă literară? O culegere de istorii vechi şi frumoase? În acest caz, ar trebui să le spunem multor creştini care sunt închişi şi torturaţi din cauza Bibliei: "Într-adevăr aţi fost nesăbuiţi şi nepricepuţi: este numai o operă literară!". Nu, cu Cuvântul lui Dumnezeu lumina a venit în lume şi niciodată nu va mai fi stinsă. În exortaţia mea apostolică Evangelii gaudium am scris: "Noi să nu căutăm bâjbâind în întuneric, nici nu trebuie să aşteptăm ca Dumnezeu să ne adreseze cuvântul, pentru că realmente «Dumnezeu a vorbit, nu mai este marele necunoscut, ci s-a arătat pe sine însuşi». Să primim comoara sublimă a Cuvântului revelat" (nr. 175).

Aşadar aveţi în mâini ceva divin: o carte ca focul, o care în care Dumnezeu vorbeşte. De aceea amintiţi-vă: Biblia nu este făcută pentru a fi pusă într-un raft, mai degrabă este făcută pentru a fi ţinută în mână, pentru a fi citită des, în fiecare zi, fie singuri fie în companie. De altfel, în companie faceţi sport, mergeţi să faceţi shopping; aşadar, de ce să nu citiţi împreună, în doi, în trei sau în patru, Biblia? Eventual în aer liber, cufundaţi în natură, în pădure, pe malul mării, seara la lumina unei lumânări... Veţi trăi o experienţă puternică şi răscolitoare. Sau oare vă va fi frică să apăreţi ridicoli în faţa celorlalţi? Citiţi cu atenţie. Nu rămâneţi la suprafaţă, aşa cum se face cu o fabulă! Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi urmărit pur şi simplu cu privirea! Mai degrabă întrebaţi-vă: "Ce spune asta inimii mele? Prin aceste cuvinte, Dumnezeu îmi vorbeşte? Oare trezeşte dorinţa mea profundă, setea mea profundă? Ce trebuie să fac?". Numai astfel Cuvântul lui Dumnezeu va putea să-şi desfăşoare toată forţa sa; numai astfel viaţa voastră se va putea transforma, devenind deplină şi frumoasă. Vreau să vă destăinui cum citesc Biblia mea veche: adesea o iau, o citesc câtva timp, apoi o pun deoparte şi mă las privit de Domnul. Nu eu îl privesc pe El, ci El mă priveşte pe mine: Dumnezeu este cu adevărat acolo, prezent. Astfel mă las observat de El şi simt - şi nu este desigur sentimentalism -, percep în adâncul meu ceea ce Domnul îmi spune. Uneori nu vorbeşte: şi atunci nu simt nimic, numai gol, gol, gol... Dar, răbdător, rămân acolo şi îl aştept astfel, citind şi rugându-mă. Mă rog aşezat, pentru că mă doare când stau în genunchi. Uneori, rugându-mă, chiar adorm, dar nu-i nimic: sunt ca un copil apropiat de tatăl său, şi asta e ceea ce contează. Vreţi să mă faceţi fericit? Citiţi Biblia.

(După L'Osservatore Romano, 4 decembrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 26.