![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() ![]()
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]()
Editura "Sapientia": Istoria doctrinei sociale a Bisericii și Etica matrimonială
Acest volum intenționează să prezinte învățătura socială a Bisericii, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în prezent, așa cum este ea prezentată de documentele pontifilor romani. Principala sursă de informare o reprezintă înseși textele enciclicelor. Sunt abordate temele cele mai importante ale învățăturii catolice în domeniul social, precum legea și dreptatea, Biserica și statul, societatea, persoana umană, familia, educația, munca și capitalul, proprietatea, fraternitatea și spiritul creștin. După Revoluția Franceză a fost nevoie de o perioadă destul de lungă de timp, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru ca Biserica să reintre în "arena" lumii muncitorești, contribuind la o dezvoltare socială de care beneficiază astăzi o bună parte a omenirii. Pionierul acestei acțiuni este papa Leon al XIII-lea, cu enciclica Rerum novarum (1891), care pune bazele doctrinei sociale a Bisericii. Dacă papa Leon al XIII-lea a fost mai mult un om al ideilor, papa Pius al X-lea, fiind un bun cunoscător al lumii contemporane și un foarte atent observator al mișcărilor sociale, a fost mai mult o persoană de acțiune. Deja din prima sa scrisoare enciclică, E supremi apostolatus, el a trasat liniile directoare ale unui angajament clar, principial, fondat pe învățătura evanghelică, de refacere a ordinii sociale, politice, culturale, religioase, sub și în Cristos. Pontificatul papei Benedict al XV-lea este marcat de Primul Război Mondial și de revoluția bolșevică, de aceea intervențiile sale răspund unor cerințe ale momentului. Activitatea papei Pius al XI-lea în domeniul social aprofundează teme precum pacea (Ubi arcano - 1922), suveranitatea lui Dumnezeu asupra lumii (Quas primas - 1925), educația creștină a tineretului (Divini illius Magistri - 1929) și rolul familiei în planul social (Casti connubii - 1930). La împlinirea a 40 de ani de la prima enciclică socială, la data de 15 mai 1931, Pius al XI-lea promulgă o altă enciclică socială, Quadragesimo anno, într-o perioadă de gravă criză economică. Pe criteriul universal al legii naturale, de la începutul până la sfârșitul pontificatului său, papa Pius al XII-lea vrea să reconstruiască bazele culturale și spirituale ale unei societăți creștine a cărei cheie de boltă este Isus Cristos. În cazul acestui papă, autorul subliniază importanța radiomesajelor ca intervenții răsunătoare datorită amplorii, profunzimii și tonului profetic. Pontificatul papei Ioan al XXIII-lea este caracterizat din punct de vedere social de două documente: enciclicele Mater et magistra (1961) și Pacem in terris (1963). Dacă prima enciclică are un caracter mai pragmatic, actualizând învățătura socială catolică din perspectivă teologică și antropologică, a doua insistă pe faptul că pacea pe pământ reprezintă aplicarea progresivă a principiilor sociale. Europei, devastată din toate punctele de vedere, papa Paul al VI-le îi propune reîntoarcerea la propriile origini și reconstruirea civilizației moderne a spiritului, singurele capabile să-i redea forță și vitalitate (Popolorum progressio - 1967). Centrul doctrinei sociale a papei Ioan Paul al II-lea este constituit de enciclica Centesimus annus (1991) promulgată la împlinirea a o sută de ani de la prima enciclică socială, abordând teme importante, mai ales după evenimentele anului 1989. Ultima enciclică cu caracter social, pe care autorul o prezintă în acest volum, este Caritas in veritate, publicată de papa Benedict al XVI-lea în anul 2009. Adresată tuturor oamenilor de bunăvoință, enciclica afirmă faptul că doar caritatea în adevăr, al cărui martor este Isus Cristos, este principala forță pentru adevărata dezvoltare a omenirii întregi. Cartea Istoria doctrinei sociale a Bisericii (1891-2009) este așadar un studiu util tuturor celor care doresc să cunoască mai îndeaproape doctrina socială a Bisericii și să-și formeze o viziune de ansamblu a ceea ce papii și Biserica au gândit, au exprimat și au dorit pentru binele social al credincioșilor și al umanității. *
Familia, celula de bază a societății, este privită de Biserică drept legământ de iubire, leagănul vieții și sanctuar al iubirii. Mai mult, familia este înțeleasă ca o "Biserică domestică", adică locul unde fiecare se simte primit și se dăruiește lui Dumnezeu și semenului, într-un elan al iubirii care învinge barierele egoismului și individualismului. De aceea, în activitatea sa pastorală, Biserica s-a apropiat cu multă grijă și atenție de familiile creștine, afirmând demnitatea lor și susținându-le în existența și activitățile lor zilnice. Timpurile moderne constată o criză a conștiinței și a existenței familiei pe diferite planuri. Cum reacționează Biserica la această provocare? Care este actualmente învățătura Bisericii cu privire la căsătorie și familie? Există o etică a iubirii conjugale? La aceste întrebări și la multe altele dorește să răspundă pr. dr. Isidor Chinez în cartea Etica matrimonială, apărută recent la Editura Sapientia. Autorul și-a structurat studiul în patru capitole. După o scurtă introducere, în care prezintă etimologia și definiția realității cuplului uman de-a lungul istoriei și nuanțele diferite ce decurg din acestea, pr. Isidor Chinez tratează, în primul capitol, tema căsătoriei în istoria mântuirii. Merge mai întâi la Vechiul Testament și analizează modul cum era văzută familia perioada patriarhilor, a judecătorilor și a regilor, în relatarea creației, în perioada profetică și în perioada postexilică. Trecând la Noului Testament, autorul face referință la predica lui Isus despre căsătorie și la învățătura sfântului Paul. Capitolul al II-lea dezvoltă o reflecție teologică despre căsătorie pornind de la stabilirea identității acestei comuniuni (Ce este căsătoria?), a autorului ei și a caracteristicii sale sacramentale. Analizând căsătoria în contextul transformărilor actuale, autorul identifică cauzele externe și interne ale crizei familiilor. Capitolul al III-lea tratează iubirea conjugală din punct de vedere etic, descriind diferitele perspective adoptate de-a lungul istoriei (perioada patristică, scolastică, Evul Mediu, Epoca modernă, perioada contemporană), culminând cu viziunea Conciliului al II-lea din Vatican. Conchizând că iubirea este criteriul fundamental al vieții conjugale, autorul o examinează din perspectiva fidelității, a unității și a indisolubilității. Al patrulea capitol, cu titlul "Familia - sanctuarul vieții", analizează mai multe teme referitoare la viața de familie, precum paternitate responsabilă, lege morală, conștiință, procreație. Subliniind rolul familiei în transmiterea vieții, autorul prezintă criteriile morale pentru procreația responsabilă, arată diferențele dintre metodele artificiale și cele naturale, afirmă inseparabilitatea dintre unire și procreație și oferă soluții pentru actualele probleme pastorale ce privesc aceste teme. Lucrarea de față se adresează în special celor căsătoriți și care doresc să se căsătorească, dar și tuturor acelora care sunt angajați în pastorația familiilor, pentru a cunoaște mai bine învățătura morală a Bisericii despre familie. David Eduard Cristian * * * Istoria doctrinei sociale a Bisericii (1891-2009),
Etica matrimonială,
* * * Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poștale aferente expedierii): Din Librăria "Presa Bună":
* * * Vă invităm să accesați pagina "Noutăți editoriale" pe www.ercis.ro lecturi: 51.
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() ![]()
|
![]() |
![]() |
![]() |
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064-Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2025 * ![]() | ![]() |