CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN KENYA, UGANDA ŞI REPUBLICA CENTRAFRICANĂ
(25-30 noiembrie 2015)

Sfânta Liturghie pentru martirii din Uganda

Sanctuarul martirilor ugandezi din Namugongo, sâmbătă, 28 noiembrie 2015

"Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria, şi până la marginile pământului" (Fap 1,8).

Din perioada apostolică până în zilele noastre a apărut un mare număr de martori ca să-l proclame pe Isus şi să manifeste puterea Duhului Sfânt. Astăzi, amintim cu recunoştinţă jertfa martirilor ugandezi a căror mărturie de iubire faţă de Cristos şi faţă de Biserica sa a ajuns pe bună dreptate "până la marginile pământului". Îi amintim şi pe martirii anglicani, a căror moarte pentru Cristos dă mărturie despre ecumenismul sângelui. Toţi aceşti martori au cultivat darul Duhului Sfânt în propria viaţă şi au dat mărturie în mod liber despre credinţa lor în Isus Cristos, chiar cu preţul vieţii, şi mulţi la vârstă aşa de tânără.

Şi noi am primit darul Duhului Sfânt, pentru a devenii fii şi fiice ai lui Dumnezeu, dar şi pentru a da mărturie lui Isus şi a-l face cunoscut şi iubit în orice loc. L-am primit pe Duhul atunci când ne-am renăscut la Botez şi atunci când am fost întăriţi cu darurile sale la Mir. În fiecare zi suntem chemaţi să aprofundăm prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră, să "reînsufleţim" darul iubirii sale divine în aşa fel încât să fim la rândul nostru izvor de înţelepciune şi de forţă pentru alţii.

Darul Duhului Sfânt este un dar care este oferit pentru a fi împărtăşit. Ne uneşte pe unii cu alţii ca şi credincioşi şi mădulare vii ale Trupului mistic al lui Cristos. Nu primim darul Duhului numai pentru noi înşine, ci pentru a ne edifica unii pe alţii în credinţă, speranţă şi iubire. Mă gândesc la sfinţii Joseph Mkasa şi Charles Lwanga, care, după ce au fost instruiţi în credinţă de către alţii, au voit să transmită darul pe care l-au primit. Ei au făcut aceasta în timpuri periculoase. Nu doar viaţa lor a fost ameninţată, ci şi viaţa copiilor mai tineri încredinţaţi îngrijirilor lor. Deoarece ei au cultivat propria credinţă şi au mărit iubirea faţă de Dumnezeu, nu le-a fost teamă să-l ducă pe Cristos altora, chiar cu preţul vieţii. Credinţa lor a devenit mărturie; astăzi, veneraţi ca martiri, exemplul lor continuă să inspire atâtea persoane în lume. Ei continuă să-l proclame pe Isus Cristos şi puterea crucii.

Dacă, asemenea martirilor, noi zilnic reînsufleţim darul Duhului care locuieşte în inimile noastre, atunci cu siguranţă vom deveni acei discipoli misionari pe care Cristos ne cheamă să fim. Pentru familiile noastre şi prietenii noştri desigur, dar şi pentru cei pe care nu-i cunoaştem, în special, pentru aceia care ar putea să fie mai puţin binevoitori şi chiar ostili faţă de noi. Această deschidere faţă de alţii începe în familie, în casele noastre, unde se învaţă caritatea şi iertarea şi unde în iubirea părinţilor noştri se învaţă să se cunoască milostivirea şi iubirea lui Dumnezeu. Această deschidere se exprimă şi în grija faţă de bătrâni şi săraci, văduve şi orfani.

Mărturia celor care şi-au dat viaţa pentru Cristos arată tuturor celor care au ascultat istoria lor, atunci şi astăzi, că plăcerile lumeşti şi puterea pământească nu dau bucurie şi pace durabile. Mai degrabă, fidelitatea faţă de Dumnezeu, onestitatea şi integritatea vieţii şi preocuparea genuină pentru binele altora ne aduc acea pace pe care lumea nu o poate oferi. Aceasta nu diminuează grija noastră faţă de această lume, ca şi cum am privi numai la viaţa viitoare. Dimpotrivă, oferă un scop vieţii în această lume şi ne ajută să ajungem la cei nevoiaşi, să cooperăm cu alţii pentru binele comun şi să construim o societate mai dreaptă, care să promoveze demnitatea umană, fără a exclude pe nimeni, care să apere viaţa, dar al lui Dumnezeu, şi să ocrotească minunăţiile naturii, creaţia, casa noastră comună.

Iubiţi fraţi şi surori, aceasta este moştenirea pe care aţi primit-o de la martirii ugandezi: vieţi marcate de puterea Duhului Sfânt, vieţi care mărturisesc şi acum puterea transformatoare a evangheliei lui Isus Cristos. Nu se însuşeşte această moştenire cu o amintire de circumstanţă sau păstrând-o într-un muzeu ca şi cum ar fi o bijuterie preţioasă. O cinstim cu adevărat şi îi cinstim pe toţi sfinţii mai degrabă atunci când ducem mărturia lor adusă lui Cristos în casele noastre şi la vecinii noştri, la locurile de muncă şi în societatea civilă, fie că rămânem în casele noastre, fie că mergem până la cel mai îndepărtat colţ al lumii.

Fie ca martirii ugandezi, împreună cu Maria, Mama Bisericii, să mijlocească pentru noi şi fie ca Duhul Sfânt să aprindă în noi focul iubirii divine!

Omukama Abawe Omukisa! (Dumnezeu să vă binecuvânteze!)

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 11.